12 matches
-
glamour (...) reciclat și fandosit”. El remarcă totuși că regizorul "„știe totdeauna unde să puna aparatul, cum să-l miște și cât să dureze cadrul, cu o elaborare manieristică a timpului filmic perpetuu dilatat și o calofilie imagistică din clasa prețiozităților monumentaliste ale unui Dan Pița (...)”". În schimb, Călin Stănculescu a lăudat filmul într-un articol din "România Liberă" pentru că oferă spectatorilor mai multe idei de meditație asupra vieții, a morții și a prefăcătoriei, precum și recitaluri actoricești de excepție. "„Filmul îi lasă
Magnatul (film) () [Corola-website/Science/307591_a_308920]
-
autostopistă, azilantă, balcanistă, cabinieră, carabinieră, cecenă, confecționeră, contorsionistă, coreeancă, dendrologă, dentistă, depozantă, diaristă, dirigintă, editorialistă, epidemiologă, fitoterapeută, fitopatologă, fizioterapeută, folkistă, futurologă, gastroenterologă, generalistă, geomorfologă, gerontologă, girantă, grefieră, halterofilă, informaticiană, internaută, kinetoterapeută, maratonistă, masterandă, medievistă, microfonistă, mimă, mineralogă, mitingistă, modelieră, monografă, monumentalistă, morfopatologă, muralistă, nazareeană, nomenclaturistă, nutriționistă, oceanologă, oligofrenă, onanistă, ontogenistă, ostatică, paleoantropologă, panegiristă, peruchieră, plasticiană, pleșcară, politiciană, politologă, prioră, proceduristă, procuristă, proiecționistă, psihopedagogă, psihoterapeută, punkistă, radiofonistă, rameră, scientologă, securistă, sexologă, sociolingvistă, suporteră, taximetristă, tenismenă, terapeută, tipă, zincografă), -că (australiancă, canadiancă, indiancă
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
-ă, formații extrem de numeroase, dată fiind creșterea numărului de meserii/de ocupații/de activități practicate de către femei (sau și de către femei): *alergologă, *anatomopatologă, *balcanistă, *cabinieră, *confecționeră, *editorialistă, *epidemiologă, *fitopatologă, *fizioterapeută, *folkistă, *futurologă, *generalistă, *geomorfologă, *gerontologă, *halterofilă, *informaticiană, *internaută, *masterandă, *mineralogă, *monumentalistă, *morfopatologă, *nutriționistă, *muralistă, *oceanologă, *politiciană, *politologă, *proceduristă, *procuristă, *psihoterapeută, *punkistă, *rameră, *securistă, *suporteră, *tenismenă, *terapeută etc.; vezi și formații din terminologia modei: fashionistă, stilistă (apud Stoichițoiu-Ichim 2007) sau din terminologia profesiunilor (în DTP: facturistă, hair-stilistă, hotelieră, merchandiseră, șamponeză). - Se includ
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
cu totul, dar se explică și prin elementele reale de înnoire estetică aduse de proza lui N. Velea, lesne de remarcat pe fondul cenușiu de contrast. Preocupate să redescopere omul interior, individualizat în reacții, narațiunile lui Velea se opuneau clișeelor monumentaliste și eroizărilor forțate, intens cultivate anterior, și înfățișau nu eroi, ci oameni, oameni de toată mână, însă „netipici“. Aici era, de fapt, principala particularitate și notă polemică, în subsidiar, a prozei lui Velea, polemică față de canoanele realismului socialist, care decretaseră
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
legile, înlăturînd, la nevoie, convențiile, îndoindu-te de ele, ironizîndu-le, distrugîndu-le” (ibid. p. 42). Spre deosebire de cazul lui G. Călinescu, poziția lui Nicolae Manolescu este însă exprimată într-un context favorabil „reabilitării esteticului” și a „poeziei pure”. De fapt, în virtutea concepției monumentaliste a lui G. Călinescu, Urmuz era condamnat la statutul de creator minor. Cel mult i se conced, amabil, influența în posteritate și rolul de inovator în sfera conștiinței artistice: „De bună seamă, acestea nu sînt decît glume inteligente, și nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la „societatea de consum”, ci și la o critică deghizată a totalitarismului, perceptibilă de către cititorul trăitor în distopia urmuziană a României anilor ’80. „Urmuzianismul” devenise o realitate cotidiană a epocii. Contestatarii Literatura lui Urmuz a avut de înfruntat prejudecata clasicizantă, „monumentalistă” a cantității, conform căreia un scriitor „major” trebuie să scrie mult și să „construiască” o „operă” vastă. Prejudecată activă într-o Românie unde „totul rămîne de făcut”, unde „nimic nu durează”. Matei Călinescu vedea în Urmuz un „mare precursor”, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
monumentalizarea trecutului în conjuncție cu ridicarea Marilor Oameni ai Istoriei la rangul de personaje titanice. Unei "ființe active și plină de aspirații" cum era ființa națională în prelunga fază de construcție politică a statalității românești îi era necesară o "istorie monumentalistă", cum a numit-o F. Nietzsche (1998, p. 171). Statul-națiune a fost zidit politic pe temelia de cele mai multe ori fictivă asigurată de un trecut monumentalizat. Faptul că, în cele mai multe cazuri, această istorie monumentalistă a fost alcătuită din "tradiții inventate" (Hobsbawm
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
statalității românești îi era necesară o "istorie monumentalistă", cum a numit-o F. Nietzsche (1998, p. 171). Statul-națiune a fost zidit politic pe temelia de cele mai multe ori fictivă asigurată de un trecut monumentalizat. Faptul că, în cele mai multe cazuri, această istorie monumentalistă a fost alcătuită din "tradiții inventate" (Hobsbawm, 1983; Lewis, 1975) este irelevant. Un trecut monumental, populat de figuri istorice titanice, a fost imaginat ca prolog al unui prezent ce aspira spre aceeași monumentalitate; d) sacralizarea trecutului - momentul apoteotic al acestui
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
când modul de raportare la trecutul românesc s-a transfigurat radical. Invocându-l din nou pe F. Nietzsche cu ale sale foarte oportune concepte din faimoasele sale Considerații inoportune, situația poate fi descrisă ca o schimbare de paradigmă, de la "istoria monumentalistă" selectiv sacralizată la "istoria critică", o istorie nu atât "judecătoare și acuzatoare" precum își dorește Nietzsche (1998, p. 176), cât mai curând reflexivă și meditativă. Manuale de istorie precum cele coordonate de S. Mitu (1999) și N. Dumitrescu (1999), crăpând
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
monumentalizarea trecutului în conjuncție cu ridicarea Marilor Oameni ai Istoriei la rangul de personaje titanice. Unei "ființe active și plină de aspirații" cum era ființa națională în prelunga fază de construcție politică a statalității românești îi era necesară o "istorie monumentalistă", cum a numit-o F. Nietzsche (1998, p. 171). Statul-națiune a fost zidit politic pe temelia de cele mai multe ori fictivă asigurată de un trecut monumentalizat. Faptul că, în cele mai multe cazuri, această istorie monumentalistă a fost alcătuită din "tradiții inventate" (Hobsbawm
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
statalității românești îi era necesară o "istorie monumentalistă", cum a numit-o F. Nietzsche (1998, p. 171). Statul-națiune a fost zidit politic pe temelia de cele mai multe ori fictivă asigurată de un trecut monumentalizat. Faptul că, în cele mai multe cazuri, această istorie monumentalistă a fost alcătuită din "tradiții inventate" (Hobsbawm, 1983; Lewis, 1975) este irelevant. Un trecut monumental, populat de figuri istorice titanice, a fost imaginat ca prolog al unui prezent ce aspira spre aceeași monumentalitate; d) sacralizarea trecutului momentul apoteotic al acestui
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
când modul de raportare la trecutul românesc s-a transfigurat radical. Invocându-l din nou pe F. Nietzsche cu ale sale foarte oportune concepte din faimoasele sale Considerații inoportune, situația poate fi descrisă ca o schimbare de paradigmă, de la "istoria monumentalistă" selectiv sacralizată la "istoria critică", o istorie nu atât "judecătoare și acuzatoare" precum își dorește Nietzsche (1998, p. 176), cât mai curând reflexivă și meditativă. Manuale de istorie precum cele coordonate de S. Mitu (1999) și N. Dumitrescu (1999), crăpând
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]