15 matches
-
patriotică desfășurată la Alba Iulia pe marele bulevard care străbate centrul, și pe istorica esplanadă din fața Catedralei Reîntregirii, integrată unui complex patrimonial istoric emblemat ca simbol național al Marii Uniri, pentru a celebra sub Apuseni, unde istoria este grăitoare și monumentalizată, Ziua cea Mare. „În București, în toată țara și în afara granițelor ei, românii vor serba la 1 Decembrie Marea Unire de la 1918. Suntem conștienți că alegerea Albei-Iulia s-a datorat și momentului de la 1600 și faptului că avea o rezonanță
1 DECEMBRIE, ZIUA REGALĂ A MARII UNIRI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 by http://confluente.ro/1_decembrie_ziua_regala_a_ma_aurel_v_zgheran_1386178130.html [Corola-blog/BlogPost/362927_a_364256]
-
lui Benone Sinulescu în glăsuirea mirifică a artistului Lazăr Novak, din Banatul sârbesc, iată, „îngerul Macedoniei”, „Elvis Presley al Balcaniului”, „Cliff Richard din Macedonia” și-a lăsat în amintire glasul cucerit și cuceritor de și cu un cântec pur românesc, monumentalizat și internaționalizat de către maestrul Benone Sinulescu! Lăsând în urma sa, într-o viață de scurtă și nedreaptă durată, doar cu cinci ani mai mult decât a romanticului poet creator al unui tezaur de poezie, ivit din ființa unei scântei, Nicolae Labiș
TOŠE PROESKI, ÎNGERUL MACEDONIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1437493143.html [Corola-blog/BlogPost/374887_a_376216]
-
și dezbină enoriașii, demarează conflicte. Căderea în iraționalitate înaripează și însuflețete omul spre contrariile credinței. Poziționarea bisericilor în mijlocul conflictelor de interese politice inițiază critica între oameni, dezvoltă subiecte contrare. Ingeniozitatea animată de lupta intereselor ajunge până la a transforma spațiul ritual monumentalizat al bisericilor în tribună de idei politice. Atingerea scopurilor personale ale preoților sau, într-o perspectivă extinsă, jinduirea sprijinului cerut și promis pentru diverse lucrări la biserici consfințește pactul bisericilor cu aspiranții la funcții. Aceasta devine parte imuabilă a implicării
PREASFINŢITUL PĂRINTE EPISCOP GRECO-CATOLIC VIRGIL BERCEA. TEMEIURI DE ILUMINARE ÎNTRE ADEVĂRURI IPOTETICE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1422342358.html [Corola-blog/BlogPost/359089_a_360418]
-
Bogdanov. În reviste precum „Kuznița” sau „Na postu”, Proletkult milita pentru o cultură de mase, înțeleasă ca început absolut al unei ere spirituale noi, autonomă și autarhică, internaționalist proletară, un timp al triumfului tehnic - utilajele și mașinile devin, alături de chipul monumentalizat al muncitorului, o emblemă a noii poezii -, în care legatul trecutului e abolit cu desăvârșire. Răspunsul la „nihilismul” retrospectiv și la neangajarea partinică a Proletkultului s-a bazat pe teza leninistă - din celebrul articol Organizația de partid și literatura de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
traiectul continuu pe care se mișcă Cioran, într-un zig-zag care, pulverizând sensul, îl și recuperează. În treacăt fie zis, elocvent statutul interviurilor: monotoniei întrebărilor, care poartă adesea în ele un răspuns implicit Ă și întotdeauna răspunsul e cel deja monumentalizat Ă Cioran îi răspunde adesea chicotind. Evident, nu vrea să iasă din tiparele în care el însuși s-a proiectat și care îl simplifică. Dar rezerva de umor denunță acest fals, situându-l deopotrivă în interiorul și în afara reprezentării. În fine
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de la Sorbona Michel Maffesoli, doctor Honoris Causa al Universității din București, poate fi comparată toute proportion gardée cu arhitectura impunătoare a unei catedrale, dedicată descifrării emergenței noii "catedrale societale" a postmodernității, noțiune inspirată care îi aparține. Nu este, desigur, nici monumentalizată și nici încheiată, autorul gândindu-și opera ca un ansamblu deschis de lucrări care, totuși, se întregesc cu fiecare nouă apariție, ca straturile istoric încorporate în decurs de secole ale magnificelor catedrale medievale. Este, fără îndoială, o încercare totalizantă de
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
porumbel mort, sau ucis. Tristețea se pătrunde de îngrijorare. Să fie vorba, nu de simple întâmplări, ci de semne? Nu cumva al treilea „porumbel” ce va să cadă va fi chiar avionul nostru de întoarcere? * Puterea magilor regi ai Franței monumentalizată grandios și rafinat în Domul Invalizilor, edificiu construit chiar pentru invalizi, pentru mutilații glorioaselor războaie. Spiritul „eticii și echității” nu pare a le fi fost deloc străin acelor capete nu degeaba încoronate! * Pretutindeni, la Domul Invalizilor, la Luvru, la Versailles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu e lipsit de o anumită componentă ridicolă. Îți pui casa la dispoziția unor golani care, încet-încet, te evacuează. Remediul poate fi, de aceea, o „sfântă mânie“: zici „destul“ și faci curățenie. Viciile trebuie luate în serios, dar nu trebuie monumentalizate. În definitiv, cum spunea un călugăr, puzderia ispitelor seamănă cu un bâzâit de muște. E normal să te simți agasat, dar îndârjirea maniacală, preocuparea obsesivă pentru lichidarea paraziților nu face decât să le consolideze rezistența. Viciile nu trebuie înființate prin
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
e într-adevăr vorba de un talent dublu; de la el a pornit teoria sinesteziilor, deși nu se considera poet („la mine e totul acțiune”). De altfel, nici Thomas Mann nu spune mereu că această voință sinestezică ar fi un „diletantism monumentalizat”, contrazicându- se el însuși prin afirmația că geniul wagnerian „e o sinteză dramaturgică a artelor, care numai ca întreg, ca sinteză, reprezintă ideea de operă de artă veritabilă și legitimă”. Dincolo de ambivalența felului său de a vedea lucrurile (recunoscută în
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
scară colectivă, drept modalitate de a revigora respectul și încrederea în sine, iarăși sînt chestiuni evidente. Dar nu este Eminescu singurul scriitor român urcat pe piedestaluri reale și imaginare, chiar dacă numele lui pare să genereze cele mai intense psihoze colective. Monumentalizat este și Caragiale, printr-un mecanism diferit, invers cumva față de cazul lui Eminescu, cel al cinicului autodispreț, al ororii de sine. Între acești doi poli, al beatitudinii identitare exprimare prin idolatria Eminescu și al dezgustului de sine descoperit și redescoperit
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
cel care perpetuează comanda și să-l socotească vinovat de perpetuarea supunerii sale. Încetarea căutării el o pune pe seama constrângerii, și nu pe seama oboselii, renunțării și uitării sale. El nu poate să admită că cel ce perpetuează comanda reprezintă polul monumentalizat al neputinței sale, slujirea fidelă a decăderii și vinii care sălășluiesc în cel mereu supus. Căci agentul puterii pervertite se supune în fapt celor mereu supuși, slujindu-le bolile și exprimând astfel o per-versiune obiectivă, răsturnarea și distorsiunea lor în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
națională în prelunga fază de construcție politică a statalității românești îi era necesară o "istorie monumentalistă", cum a numit-o F. Nietzsche (1998, p. 171). Statul-națiune a fost zidit politic pe temelia de cele mai multe ori fictivă asigurată de un trecut monumentalizat. Faptul că, în cele mai multe cazuri, această istorie monumentalistă a fost alcătuită din "tradiții inventate" (Hobsbawm, 1983; Lewis, 1975) este irelevant. Un trecut monumental, populat de figuri istorice titanice, a fost imaginat ca prolog al unui prezent ce aspira spre aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
tematice și monumentalizante, rămânând în afara vederii tocmai diferența dintre ipostazele gândirii. Pentru unii dintre noi, nu ar mai fi timp de îndelungă privire către "lucrurile însele" de vreme ce "contemporaneitatea" se constituie din amenințarea sfârșiturilor și turnurilor de toate felurile și trebuie monumentalizat (mumificat) totul, chiar și rezultatele îndoielnice ale unor încercări de a ieși de sub greutatea monumentalizărilor de până acum. Graba de a obține un "produs" robust și rezistent la timpuri (produs al gândirii, al filosofiei etc.) pare a nu-i fi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cel care perpetuează comanda și să-l socotească vinovat de perpetuarea supunerii sale. Încetarea căutării el o pune pe seama constrângerii, și nu pe seama oboselii, renunțării și uitării sale. El nu poate să admită că cel ce perpetuează comanda reprezintă polul monumentalizat al neputinței sale, slujirea fidelă a decăderii și vinii care sălășluiesc în cel mereu supus. Căci agentul puterii pervertite se supune în fapt celor mereu supuși, slujindu-le bolile și exprimând astfel o perversiune obiectivă, răsturnarea și distorsiunea lor în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
națională în prelunga fază de construcție politică a statalității românești îi era necesară o "istorie monumentalistă", cum a numit-o F. Nietzsche (1998, p. 171). Statul-națiune a fost zidit politic pe temelia de cele mai multe ori fictivă asigurată de un trecut monumentalizat. Faptul că, în cele mai multe cazuri, această istorie monumentalistă a fost alcătuită din "tradiții inventate" (Hobsbawm, 1983; Lewis, 1975) este irelevant. Un trecut monumental, populat de figuri istorice titanice, a fost imaginat ca prolog al unui prezent ce aspira spre aceeași
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]