222 matches
-
inseamna awareness pt brandul ‘bucurenci’ și mai înseamnă că ai da cu un academic ‘huo’ doar pt valorile pe care, la vârsta ta, de-abia ar trebui să se sedimenteze... Crezi că e mai didactic ce faci tu păstrând axioma moralista la care faci referire? Cum Doamne iarta-ma! nu te sesizezi la alte interjecții culturale sau micisme intelectuale sau compromisuri jurnalistice... Câte tricouri personalizate ar trebui să porți zilnic dacă vrei să fi echidistant? Huo! nației care cârcotași și lași
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
doi melci/ iar în România/ un melc va costa/ trei șerpi./ Profitul astfel obținut/ va fi folosit/ pentru construirea/ de școli, spitale, biserici,/ drumuri, poduri, grilaje,/ ziduri berlineze etc." (Tratatul cu Ucraina). Așadar sarcasmul se dezvăluie ca o latură "practică", moralistă a absurdului, într-un stil apropiat de cel al sicității "spirituale" a unor Bertolt Brecht sau Erich Fried. Producției lui Augustin Pop i s-ar potrivi un titlu arghezian: Tratat de morală practică. Moralizînd deopotrivă istoria și oamenii, generalitățile solemne
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
scrieri, evenimente, opinii, Monica Lovinescu supune segmentul temporal menționat unei analize am putea spune microscopice. Operația d-sale nu e atît în beneficiul "pactului autobiografic", cît în cel al unui tablou obiectiv, a cărui ramă literară e spartă în direcții moraliste (dar și pur și simplu morale) politice (dar și pur și simplu sociale, întrucît întreaga obște românească e pîndită de primejdii catastrofice). Paginile de față, mărturisește autoarea, sînt scrise despre și pentru alții". Ceea ce nu e un tendenționism, ci o
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
relativă) interiorizare... Precum meridionalii tipici, Dan Ciachir e un extrovertit. Economia d-sale sufletească e bizuită pe raporturile cu exteriorul pe care-l scrutează cu atenție și curiozitate, îl penetrează fără mari menajamente, delectîndu-se a compune în marginea lui figurine moraliste. Prea puțin liric în pofida eleganței expresive, a unei locvacități agreabile, Dan Ciachir este un excelent observator al tipurilor umane. Portretele d-sale au calitatea duală a unor imagini surprinse „pe viu”, dar și pe cea a unor interpretări, așa cum una
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
teribilismul lui Bruckner, tot cheful lui de a sparge tabuurile sexuale, dar filmul are un mesaj mult mai clar decât cartea și, până la urmă, mai catolic decât papa: dragostea, pigmentată cu prea mult sex, se strică. O rezolvare mult prea moralistă pentru această "dialectică a sexului și dragostei" cum a fost filmul numit de unii (puțini) critici. Bruckner mai e și auto-ironic câte o dată, Polanski, niciodată. Rezultatul e un soi de telenovelă asezonată cu niște scene de sex - relativ - pervers. Asta
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
o estetică a rămășițelor?". De ce să vorbim despre om și nu numai despre operă? Simplu: pentru că autorul e cel mai important personaj al operei sale. Pînă la urmă, ironia lui Barbu Cioculescu ni se îmbie drept o formă de sapiență moralistă, extrasă, prin subțiri țevi formale, din anecdota criticii de întîmpinare, abordată în răstimpuri.
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]
-
Petre Pandrea e, pe de-o parte, cel de-a prezenta o densă paradă de personaje grotești, zugrăvite cu o profuziune de amănunte incitante, dînd senzația îmbătătoare a concretului, iar pe de alta, de-a le încadra într-o perspectivă moralistă fondată pe o morală relativ rară la speța scriitorilor de expresivitate veninoasă, "muntenească". Autorul se vrea - și nu ni se pare chiar hazardat! - "un soi de Saint-Simon, ducele, un cardinal de Retz valah". Dacă mentalitatea de victimă a unei intrasigențe
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]
-
Gheorghe Grigurcu Dată fiind această propensiune moralistă (presupunînd sancționarea morală, măcar implicită) a d-lui Niculae Gheran, ne surprinde o aserțiune a d-sale care sună astfel: Fără îndoială, opera unui scriitor îl scutește de chip și biografie. Ea rămîne esențială, nicidecum cumințenia sau zăpăcelile sale, consecvența
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
e atît de meșteșugită, încît nu-ți dai seama unde ajungi de la un paragraf la altul, de la o frază la alta. Insinuat în demonstrație, jocul îi chezășuiește tensiunea imprevizibilului, mirajul surprizei. Totuși miza se dovedește de cele mai multe ori de factură moralistă, cu atît mai atracțioasă cu cît obiectului i se dau ocoluri degajate, impenitente în aspectul lor facețios, de către un plin de grație arlechin al speculației care nu acuză, nu jignește, ci dansează într-o arenă evident destinată spectacolului la care
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
Jafar Panahi nu a fost atît tema (pentru că s-au mai făcut filme despre condiția femeii în țara ayatollahilor), cît abordarea ei care evită capcanele unei lamentări puțin interesante estetic sau ideatic. în plus, femeile din Offside, cărora, din motive moraliste, li se refuză accesul pe stadionul unde joacă echipa națională, afișează cu naturalețe un protest prefect funcțional atît în plan politic imediat, cît și într-un plan social mai larg. Este un film angajat, care are toate șansele să ridice
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
cărții lui Miller, fie cu vocabularul spectaculos al căutătorului de comori: Trăim un prezent prețios, Zăhărelul - sau bucuria de a-ți dori ceea ce ai, fie cu afectarea unei soap opera: Avere, statut și dragoste, Dulceața succesului, sau pedagogică: Învățarea, Atenția, moralistă: Recunoștința, Zece sugestii morale (tocmai rațiunile psihologice și cele morale ar trebui în primul rând despărțite, deculpabilizator, iar nu confuz amalgamate) etc. Sunt inutile nu pentru că s-ar dovedi neadevărate -, ci inaplicabile la o subiectivitate infinită și irepetabilă, aflată în
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
Un pitic, precis că european, din tagma kantiană a Imperativului categoric, apăru lângă mine țopăind și certându-mă foarte iritat. Glasul lui, pițigăiat, era insuportabil... Mă toca, mărunt și orgolios, cu argumentele cele mai năstrușnice și mai neașteptate și mai moraliste, în fond. Că, de ce așa și pe dincolo, tocmai când te bucuri de ce ți se oferă, să-ntorci spatele. Ia te uită, ce tip, ce teorii!... Drept să spun, piticul mă luase pe nepregătite. M-am răsucit brusc în iarba
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
de insensibilitate față de copii și animale (bazate mai ales pe tonul narațiunii din Vizită, D-l Goe, Grand Hôtel "Victoria Română", Bùbico). Notele ediției Al Rosetti, Ș. Cioculescu, Liviu Călin (Opere, vol. II, 1960) îl apără pe scriitor de acuzațiile moraliste cu argumente proletcultiste ("schița atacă problema greșitei educații a copiilor în familia burgheză. Iubirea maternă potențată pînă la idolatrizare duce la răsfățarea copiilor și stimulează instinctele lor cele rele. Caragiale a fost uneori suspectat că n-a iubit copiii, dar
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
scrie despre baluri (Arghezi, Barbu, Blaga n-o fac), e montat un detaliat istoric al... balului. Primul poet român ce recurge la cuvîntul cu pricina ar fi Iancu Văcărescu, următorul fiind Vasile Alecsandri care-l folosește ca pretext de considerații moraliste, ca și contemporanii săi Costache Negruzzi și Alecu Russo. Eminescu pare să fi gustat balurile de la distanță, în vreme ce Iacob Negruzzi le-a frecventat cu asiduitate. înaintea unor minori precum "poetul cizmar" D. Th. Neculuță, Mircea Dem. Rădulescu sau Eliza Mustea
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
lucrările tale de artă ai dezvoltat o serie de teme (libertate, religie, poluare, emigrare, etc.) care dovedesc implicarea/angajarea ta ca artist în probleme acute cu care se confruntă umanitatea. Probabil că este exagerat să se spună că ești o moralistă... dar ce ne poți spune despre intenția morală în opera ta? Ana - Cred că, de multe ori, în lucrări folosesc mijloace vizuale împrumutate din limbajul graficii publicitare, fiind un limbaj bine cunoscut, deoarece mulți ani mi-am câștigat parțial existența
“Artistul contemporan trebuie să fie capabil să identifice problemele reale ale societăţii în care trăieşte…” [Corola-blog/BlogPost/92671_a_93963]
-
Realitatea”, cu publicațiile ,,Ave”, ,,Necazul”, ,,Antologia poeziei creștine” 1990 - Înființează Fudația Episcopul Grigorie Leu 1991 - până azi, înființează rubrica radio săptămânală,,Căsuța poștală 33″ 1992 - Înființează spectacolele radio - tv. cu public ,,Cabaret politic” 1994 - până în prezent - ,,În gura leului” - rubrică moralistă săptămânală în ziarele ,,Libertatea”, ,,Ordinea”, “Azi”, ,,Cronica română”, ,,Albina” și în emisiunea lunară ,,Viața ca un spectacol” 1995 - ,,Hora tranziției”, ,,,Nu trageți în guvern”, ,,Bomba tranziției”, ,,Vin alegerile” - spectacole complexe cu transmisii radio în direct și serial TV 1996 - ,,Noi
Plecarea spre veşnicie a lui Corneliu Leu înseamnă un gol imens în spiritualitatea românească [Corola-blog/BlogPost/92772_a_94064]
-
lui Ion Vianu pentru a-mi preciza, de la bun început, câteva erori cu care mă consider împăcat și câteva observații juste care, încă, nu mă mulțumesc. Să urmărim, o vreme măcar, firul poveștii. Născut într-un București numit, cu rezonanțe moraliste, Hilariopolis și trăit într-o țară niciodată beligerantă, după a cărei mască suntem întreptățiți să presupunem existența munților elvețieni, naratorul ne convinge sistematic de felul ciudat în care, deși concediat din slujbă, se prăbușește într-o viață luxuriantă. Liniștea micii
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
cumperi sau nu, aceleași negocieri prelungite, voluptuoase în jurul sancționării lor. Împătimit, grație fibrei d-sale valahe, id est sudice, de tot ce e prezent concret, suculent, de cromatica pestriță a imediatului, Barbu Cioculescu ia totodată distanțe față de acesta prin postura moralistă ce-i este proprie, care se slujește, ca și la bardul Cuvintelor potrivite, de mijloacele unei scriituri, acuzat expresive. Preferențial, de ironie, intrînd în alonja acesteia exagerările burlescului precum impulsuri ale unei temperamentale, irepresibile energii. Să reprezinte ironia "felul cel
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
superioare, "o asceză proprie virtuozului, rob al instrumentului său". Pe de altă parte a aparținut unei societăți alese în care a strălucit, astfel încît profilul i se configurează și din răsfrîngerile caleidoscopice ale ambianței, din pletora de semnificații istorice și moraliste ale acesteia. Neîndoios, un moment culminant al vieții Elenei Bibescu l-a constituit întîlnirea cu junele George Enescu, al cărui debut componistic are loc în capitala Franței, în 1898, cu Poema română. Mai înainte de aceasta moldavul de geniu a interpretat
O carte somptuoasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8422_a_9747]
-
burete. În plus, "Bunul-simț face posibilă acea înțelegere aproape miraculoasă între oameni care aparțin unor formații culturale atît de diferite și aparent depărtate". Astfel între Al. Paleologu și C. Noica a apărut și s-a accentuat o diferență de undă moralistă. O detașare tot mai pronunțată a primului de cel ce avea să devină "magul de la Păltiniș" se bizuie pe preferința sa față de gînditorii nesistematici, spontani, "firi participative", de un entuziasm lucid, prelungit într-o "tinerețe sufletească": Chesterton, Ortega y Gasset
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
bătrânul procedeu mise en abîme se dovedește o pistă falsă, palierul celui care scrie transformându-se la rândul său, încet, dar tot mai evident, într-un roman paralel în care scriitorul din ficțiune devine eroul unei povești erotice, cu tente moraliste și existențiale, dar sfârșite într-o manieră horror. Una peste alta, până la urmă avem de-a face cu două romane în corpul aceluiași text. Poate părea bizar, dar, din punct de vedere naratologic, mult mai interesant este romanul secund, cel
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
vrajbă. Scrie meditații de o vie și emoționantă atitudine, la limita dintre tabletă - specie articulată înalt expresiv de sudicul Arghezi - și eseu. Dar particularitatea sa este adaptarea la stilistica tolerată, aceea a sugestivității metaforice, totuși transparente. Blandiana e, îndeosebi, o moralistă cu vocea ridicată, aflată în creștere, într-un discurs figurativ alegoric. În esență, Ana Blandiana este o structură romantică, autentică și persistentă, într-un context modern. Ea a recunoscut adesea că nu scrie deliberat după dicteu, dar dicteul îi este
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
umană nu în mai mică măsură decît opera. Cititor asiduu nu doar de creații literare ca atare, ci și de corespondență, memorii, jurnale, varii documente, adăugînd investigației textuale, cînd era cazul, și pe cea orală, în temeiul unei indenegabile chemări moraliste, criticul nostru a resuscitat numeroase figuri ale trecutului, în frunte cu I. L. Caragiale, al cărui nedepășit biograf a rămas. Relativ puțin interesat de teoria literaturii, de resursele filosofice ale disciplinei, și-a compus o "metodă" în direcție portretistică, neezitînd a
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
a spiritului galic și anume cea pentru "gust", înțelegînd, după cum se rostește criticul român, "să subordoneze erudiția construcției armonioase, potrivit comandamentelor geniului național". Așa încît autorul Cozeriilor de luni a produs o operă vie, inclusiv cu o foarte pregnantă latură moralistă care a îngăduit asemănarea sa cu Saint-Simon și chiar cu Balzac, "îmbogățind ancheta asupra omului, în configurațiile sale cele mai felurite". Pe acest drum al unui clasicism debarasat de dogme au pășit Désiré Nisard, care în a sa Istorie a
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
analitice, s-ar arăta "neprimitor față de disciplina esteticii generale". Și, în plus, că "se dezinteresează de problematica specială a criticii", adică evită discuțiile asupra obiectului și metodelor criticii. "Anestetică" și "afilosofică", critica franceză își relevă în schimb cu prisosință latura moralistă. în centrul său se află în permanență imaginea omului în sine ca și-n așezarea sa în contextul social, imagine scrutată cu sentimentul unei misiuni imprescriptibile, în sensul unei insațiabile dispoziții de cunoaștere. Inaugurat la un mod briant de Sainte-Beuve
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]