34 matches
-
izbucnește la lumina zilei, transformând-o pe ea într-o ființă vulnerabilă, copleșită de emoții, pe el, într-un bărbat puternic, deplin stăpân pe sine și pe arta lui. Idila adulterină e de o mare poezie, nici o urmă de considerații moralizante nu-i întinează frumusețea. Nici chiar înșelatul, umilul soț al Elenei, domnul Drăgănescu, nu nutrește gânduri de răzbunare, refuzând cu fermitate "consolările" perversei Mika-Le, sora Elenei. H.P.-Bengescu are extraordinara intuiție de a deplasa adevărata reprezentare a concertului de Bach
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
autor, ci doar pentru o confirmare a propriului monolog sau pentru o polemiza imaginar întru salvarea propriilor idei (o postură psihomentală iarăși tipică egocentricului și belicosului european). Numai că, într-un film precum Ice Age 4: Deriva Continentelor, poziția morală/moralizantă americană, punând apocalipsa Terei pe umeii Europei, vrea să indice „natura răului” în om, și mai ales în acel om care e ilustrat la maxim de către istoria și cultura Europei. În film, Imnul Europei apare atunci când veverița (lăcomia) vede
Ice Age 4, critica Europei și relevanța muzicii by Marin MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/83388_a_84713]
-
Monarhia lui Carol al II-lea în anii ’30 este construită prin școala gustiană ca un regim absolutist iluminat de autoritate socială, mai degrabă decît un stat de drept social cu regim democratic”. Impecabile prin acuratețea argumentației neafectate de accente moralizante sunt evaluările raporturilor dintre școala Gusti și statul liberal (y compris moștenirea haretistă, continuată de ministrul Constantin Angelescu), dintre Școala Gusti și grupul Criterion sau dintre școala Gusti și Mișcarea Legionară, ca și radiografia electorală a votului „împotriva clasei politice
Sociologia lui Dimitrie Gusti by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4877_a_6202]
-
Teodorescu, Aurel Maria Baros și... Nicolae Stan. Panoramarea reașezării valorilor de după căderea dictatorului, mișcare mai degrabă haotică, oricum cu aspect de status quo, are, într-adevă r, parte de pagini memorabile, cu atât mai vitriolante cu cât sunt expurgate de elansări moralizante în numele detașării temporale, asumate ca atare. Chipuri și roluri ale acelor ani controversaț i încă, și nu numai în manualele de istorie, se recunosc la tot pasul, uneori fiind folosite nume reale - Caramitru, Dinescu, în episodul electrizant al zilei de
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]
-
acestei idei citez un fragment dintr-un articol publicat în ziarul DW: „Modificările aduse Codului penal au pus din nou în lumină criza de profunzime a sistemului politic românesc care pendulează între o democrație fără repere morale și un autoritarism moralizant. Așa stând lucrurile, România nu are cum să acceadă la o democrație reală dacă nu e capabilă să instaleze un Parlament cu un simț nealterat al demnității proprii. Dacă nu va reuși acest lucru, mai devreme sau mai târziu, după
MORALA ŞI DEMOCRAŢIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363658_a_364987]
-
dacă nu e capabilă să instaleze un Parlament cu un simț nealterat al demnității proprii. Dacă nu va reuși acest lucru, mai devreme sau mai târziu, după crize prelungite, presiunea coexistenței europene o va împinge din nou pe linia autoritarismului moralizant, cu toată duplicitatea pe care o presupune, dar și cu avantajul unei minime asanări publice. România este încă liberă să aleagă”. Petre Țuțea spunea că orice sistem social este „un joc deschis, neterminat”și că „nu s-a găsit formula
MORALA ŞI DEMOCRAŢIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363658_a_364987]
-
acordat Premiul criticii teatrale (1979), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie (1983), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1996). Nume înseriabil generației lui Dumitru Radu Popescu, Tudor Popescu, Iosif Naghiu ș.a., G. practică deopotrivă genul dramatic, cronica de spectacol cu tendințe accentuat moralizante și mai puțin estetizante, articolul pe teme de actualitate ș.a.m.d. Fără să atingă cota de popularitate a congenerilor și confraților amintiți, și-a văzut puse în scenă unele piese la teatre din Bacău, Botoșani, Bârlad, Târgu Mureș, Giurgiu
GENOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
La fel, siluete liliale, fete cu picioare lungi, fragile nimfete evoluând ingenuu către carnalități lirico-livrești, cu o pudoare etanșă, dar și cazuri maladive (o tuberculoză, o surzenie temporară ș.a.) iute recuperate pedagogic, prin solidarizarea spontană a forțelor binelui, în redimensionări moralizante, cu prietenii trădate, copii din flori, adultere, bunici înțelepți și ultracomprehensivi, orfani, pațachine pe post de mamă vitregă, virginități pierdute mai mult sau mai puțin fericit, delațiuni absurde (acuzații de spionaj) dar nu mai puțin periculoase, totul împodobit metaforic (Lucian
SOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
este făcută după versiunea franceză a lui Le Tourneur și nu depășește, în genere, nivelul mediocru al celorlalte traduceri din Shakespeare apărute până atunci în limba română. În „consecuențele morale” așezate după fiecare piesă, B. arată o înțelegere mărginită, excesiv moralizantă, a operei dramaturgului englez. Reprezentațiile teatrale cu Othello și cu Romeo și Julieta ale trupei lui Matei Millo (1851) foloseau textul lui B. Traduceri: W. Shakespeare, Romeo și Julieta. Othello, pref. și postfața trad., București, 1848. Repere bibliografice: Petre Grimm
BAGDAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285541_a_286870]
-
fi, încă de prin 1909, un adversar al „formulelor artistice perimate”, al „clișeelor deprinse de pe băncile școlilor” și un adept al artei care trece „dincolo de legile naturii”, în vreme ce tînărul Gala Galaction, teolog de stînga și, mai tîrziu, prozator cu tentă moralizantă, era la acea dată un emul al extravaganțelor decadentiste; împreună cu „ereticul”, „anteclericalul” Tudor Arghezi (acesta din urmă - fost călugăr la Mănăstirea Cernica, eliminat din monahism pentru legătura cu profesoara de etnie evreiască Constanța Zissu - debutatase ca poet la periodicul Liga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
monografie colectiv( a unui mic oră( din Noua Anglie, transmite experien(a sa antropologic( (i sociologic( unei noi genera(îi de cercet(tori. Îl g(sim al(turi de el pe Everett C. Hughes (1897-1983) care se depărtează de viziunea moralizant( a genera(iilor precedente (i deschide tot felul de piste (n practică observa(iei (i analiza datelor (n categorii pertinente (vezi Chapoulie [1996]). Sosit la Chicago, Whyte (1914-), abil autodidact al observa(iei, avînd deja redactat( Street Corner Society, va
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
din plin tâlcul moralist trebuie să fie acceptată și contaminată de duhul miraculosului existent în eposul popular. Prozatorul mimează cu subtilă și uneori șireată dezinvoltură tonul naiv și grav, propriu în special snoavei apocrif-religioase, și de a-și disimula intenția moralizantă prin redimensionarea faptului divers dintr-o perspectivă aparent ireală, desprinsă de contingent aparținând, parcă, unei lumi a miracolelor cotidiene. Norocul culegătorului debutează printr-un pasaj care, la prima vedere, s-ar zice că transcrie literalmente o ,,poveste’’ spusă la gura
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
sursă a fantasticului nu mai poate beneficia aici de un regim ,,normal’’. În ,,basmul nuvelistic’’ caragialian, momentul miraculos-fantastic are semnificația unei apariții incidentale, care fisurează materia realistă a narațiunii, perturbându-i cursul și proiectând-o, astfel, în paradoxul comic, implicit moralizant. Ideea ar fi că fără intervenția datului miraculos magic totul ar fi evoluat în sens catastrofic, și răul ar fi avut câștig de cauză în confruntarea cu binele. Cei trei feciori de împărat, deși la mare depărtare de casă, au
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
uz școlar de după 1989, manualul conținea, între altele, și mențiuni despre unele confruntări militare târzii, din 1918-1919. Erau doar adăugiri cu rol edificator, câteva tușe imprecise, aruncate pe ici și colo în vasta frescă a Unirii. Introduse ca suport evenimențial moralizant, supra-argumentau retroactiv justețea idealurilor și a mijloacelor puse în slujba lor. Anul 1918 era pus sub semnul "luptei pentru supraviețuire" duse de o Românie care se străduia să își continue existența, în ciuda dezastrelor din jurul său. Pentru ea, prăbușirea imperiilor vecine
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
mai nefastă, cu cît este vorba aici despre problema esențială a vieții umane. Greșeala capitală constă în aceea că Freud, neglijînd -sau mai curînd ignorînd instanța sublimantă, supraconștientul, o înlocuiește cu "supraeul", care este după părerea lui rigid, ipocrit și moralizant. Ceea ce Freud numește "supra-eu" nu este însă în realitate decît un sub-eu: culpabilitatea convențională față de regulile jocului social. Înțelegerea funcționării motivante intime și metoda descifrării preștiinței mitice sînt bazate în întregime pe distincția netă dintre culpabilitatea autentică a supraconștientului și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
rigid și prea sever pentru a mări libidoul: energia vitală, elanul vital, presupuse a fi exclusiv de origine sexuală. Toate aceste definiții freudiene sînt consecința confundării supraconștiinței armonizante cu "supraeul", care nu este în realitate decît in sub-eu, rigiditatea sa moralizantă datorîndu-se obsesiei subconștiente și pseudo-spirituale a unei ipocrizii, care, conform lui Freud, ar viza exclusiv sexualitatea. Neavînd la dispoziție nimic altceva în afară de marea și geniala sa descoperire a subconștientului și a expresiilor simbolice ale acestuia, Freud le utilizează în analiza
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dragostea exaltată față de Dumnezeu-Tatăl considerat drept o persoană reală care își iubește copiii, oamenii, și pe care acești copii ascultători ar trebui să-l iubească mai mult decît pe ei înșiși. Din acest sentimentalism oarecum infantil decurge altruismul sentimental, impunerea moralizantă de a-ți iubi aproapele mai mult decît pe tine însuți. Este vorba despre dragostea-datorie, motiv principal al tuturor raporturilor denaturate dintre om și simbolul Dumnezeu, temă centrală a cercetării actuale, care ar rămînea incompletă fără abordarea acestei teme deosebit de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Dumnezeu. Ca toate fenomenele psihice cu forță pozitiv motivantă, dragostea este legată de simbolistica metafizică a lui "Dumnezeu" (misterul) și a "Sufletului" (elanul animant). O astfel de dragoste combativă și dinamică fondată din punct de vedere biopsihic nu are nimic moralizant sau banalizant. Ea este un fenomen firesc evolutiv, cu forță sublimantă. Datorită faptului că este așa, dragostea este mitic legată de religiozitate: emoția în fața profunzimii misterioase a existenței și a legalității acesteia. Simbolistul mitic al expresiei "a-l iubi pe
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vieții constă în capacitatea da deliberare lucidă, adică în fluctuarea liberă a energiei între dorința esențială și dorințele multiple neexaltate, conform exigențelor situațiilor schimbătoare. Contrasensul vieții constă în întreruperea oscilației libere sub cele două forme ambivalențe: încordarea energiei pseudospirituale (inhibiția moralizantă) sau dezlănțuirea fără scrupule a dorințelor materiale și sexuale exaltate (etalarea banală). Datorită autodeterminării motivante, atît efortul de eliberare, cît și stagnarea implică răspunderea individuală. Individul este răspunzător pentru forma determinată a vieții pe care o reprezintă. Forma aceasta desprinsă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
său este deci întipărit în natura umană. Firește, nu prin bune intenții, ci prin revizuirea valorificărilor motivante care determină acțiunile sale. Dacă nu o face, el va fi determinat de valorificările lui prea frecvent supuse convențiilor care decid asupra tensiunii moralizante a elanului sau a dezlănțuirii banale, care invită la căutarea libertății în libertinaj. Chiar și moralizatorul este copleșit în fanteziile sale secrete de dorința dezlănțuirii banale. El nu reușește să o realizeze deoarece elanul său nefiind mort îl inhibă. Cu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pe legea armoniei, și pe recompensa imanentă a acesteia, bucuria, legea dizarmoniei și angoasa patologică care derivă din ea neconstituind decît aspectul negativ, sancțiunea imanentă. Sancțiunile imanente împotriva funcționării psihice sînt psihopatiile: nervozitatea și banalizarea. Nervozitatea și prea bunele intenții moralizante sînt ambivalent legate de intențiile agresive și dușmănoase ale banalității. Nenumăratele variațiuni psihopatice au drept cauză esențială (oricare ar fi motivele externe) plîngerea patetică și patogenică împotriva lumii și a vieții: consecința auto-disculpării fiecăruia și a inculpării implicite a tuturor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
faptul că ambivalențele patologice (exaltarea-inhibarea proprie tuturor motivelor perverse) se extind asupra tuturor dorințelor materiale, sexuale și preudo-spirituale ceea ce duce treptat la incapacitatea satisfacerii lor. Aceasta datorită faptului că ambivalența creează prin solicitarea sa în două direcții opuse (excitația amoralizantă-inhibiția moralizantă) "forța moartă" (ceea ce mitul exprimă prin simblul "morții sufletului", moartea spiritului animant). Toate ambivalențele se datorează valorficării contradictorii a spiritului pervers, care creează astfel cele două forme ambivalente ale maladiei psihice: nervozitatea-banalizarea. Iată de ce prudența limbajului înglobează psihopatiile în termenul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ideal și aceasta pînă în punctul în care plîngerile împotriva nedreptății vieții sînt subconștient motivate de regretul de a nu putea participa la triumful blazaților. Înțelepciunea mitică stigmatizează moralismul inhibitiv prin simbolul "posedat de diavol", care exprimă faptul că mortificarea moralizantă este o maladie psihică mai puțin gravă decît "moartea sufletului": banalizarea. Justiția imanentă, expresie a responsabilității esențiale, culminează în faptul că omul poate renaște chiar și din "moartea sufletului" la o viață conformă "adevărului etern": legea armoniei, principiul bucuriei. Bucuria
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în omul Iisus.L-au trăit și alți oameni. Nenumărați oameni au încercat să-l dobîndească fără să reușească, deoarece calea lor nu a fost "Tao" (calea dreaptă), revizuirea motivelor, ci greșeala ascezei, care nu este altceva decît o intenție moralizantă prea bună. în "Cuvintele lui Buddha", asceza este total respinsă, iar calea dreaptă este descrisă limpede: trebuie să pătrunzi în timpul vieții apariția, "vălul mayei" [maya termen de origine sanscrită desemnînd lumea materială, vizibilă, concepută ca fiind pur iluzorie N.t
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
deliberări morbide: indig-nîndu-ne, devenim treptat nedemni. Omul nu este demn de recompensă (bucuria) decît în măsura în care nu se mai indignează. Recompensa nu se adaugă aici: bucuria de a trăi nefiind altceva decît absența indignării. Indignarea nu cedează în fața prea bunelor intenții moralizante, ci doar în fața bilanțului zilnic și introspectiv al propriilor noastre tentații de a ne indigna, cu ajutorul valorificărilor raționale. Ceea ce nu înseamnă nici moralism, nici amoralism. Este o experiență științifică fondată metodic și prefigurată mitic de luptă contra demonilor (tentațiile) și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]