24 matches
-
prin spirit traversează povestea, amintindu-ne de Passions de Jesus Christ. Muzica se îmbibă de vălurirea apei, pe canale, de această cufundare și traversare a timpului, destinului și spațiilor ce se micșorează până devin mormânt. Trăirea spirituală a morții atenuează morbidețea, înlocuită de lamentație, de muzicalitatea din lamento. Repetițiile pentru spectacolul-premieră au loc în Biserica San Giorgio Maggiore. Ne putem imagina spectacolul și muzica răsunând în această basilică, desenată de Andrea Palladio. Ridicată pe locul unei mănăstiri, majestuoasa arhitectură adăpostește Centrul
Doi compozitori de operă englezi într-un spectacol de Mark Morris. Salt în timp. De la Benjamin Britten la Henry Purcell by Doina Uricariu, corespondență de la New York () [Corola-website/Journalistic/105659_a_106951]
-
apropie de Rainer Maria Rilke, e un tip nou de creator în literatura română, nu un filosof și un poet, ci un lirosof, cu o doctrină a lirei, care îi constituie deplina lui identitate". Sensibil se dovedește criticul și față de morbidețea modernă" a lui Al. Philippide și de evoluția poeziei lui Adrian Maniu de la faza de contestatar spectaculos al tuturor academismelor din anii 1910-1916, la cea tradiționalistă de după război, când iconoclastul devine iconodul. Adrian Maniu (și îl adaugă mai târziu și
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
rosicrucienilor -, înnobilează suferința omului: „Și când vom fi streini de orice viață, / De stele, de parfum, de flori albastre, / O roză, ca pe-o insulă de gheață, / Va crește sfântă-n sufletele noastre”. Chiar dacă patetica damnării, ca și impresia de morbidețe ori de prețiozitate imprimă liricii lui P. un aer desuet și, alături de figurile ermetice, explică redusa ei audiență, prin el poezia românească a încorporat pe deplin muzica, anecdota lirică fiind înlocuită de simbol și de sugestia muzicală. Pe linia controlului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
constituie deplina lui identitate”. Deși cochetase cândva cu ermetismul, S. a scris numai întâmplător și cam în fugă despre poezia lui Ion Barbu, privit mai ales ca model pentru o anume îndrumare a liricii tinerilor. Mai sensibil se dovedește față de „morbidețea modernă” a lui Al. A. Philippide și față de evoluția poeziei lui Adrian Maniu, de la faza de contestatar spectaculos al tuturor academismelor din anii 1910-1916 la cea tradiționalistă, de după război, când iconoclastul devine iconodul. Adrian Maniu, căruia i-l alătură ceva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
trimit blestemul ancestral asupra celor din inima localității. Prozatorul întreprinde o retrospectivă spre „rădăcinile” genetice, spre adâncurile inconștientului. Volumele de poezii Peisaje bolnave (1990) și Personaj în grădina uitată (1992; Premiul Uniunii Scriitorilor din România) cultivă o atmosferă generală de morbidețe, de spleen baudelairian întârziat. G. promovează programatic poetica optzecismului și, în genere, a postmodernismului, cu accent pe fragmentarism, pe discursul autoreferențial manierist-baroc. Adoptă postura de înstrăinat, de „bolnav” ce face exerciții de singurătate și pictează „peisaje bolnave”. Colocvialitatea, ironia și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287169_a_288498]
-
la histrionism, bufonade tragice, lirică a rolurilor și ipostazierilor, la grotesc, parodie, degradare, la ecorșeuri (termen drag autoarei) de tot felul și la „stadiul estetic” kierkegaardian. Formele teatralității și analiza bahtiană a sărbătorescului se contrapun cu folos tragicului carnavalesc și morbideții consumate cu grație de funambul, iar Emil Botta iese mult sporit prin înserierea la „corabia cu ratați” a generației ’27. SCRIERI: Vindecările, București, 1976; Jugastru sfiala, București, 1977; Vietăți fericite, București, 1980; Natură moartă cu suflet, București, 1982; Apocrife despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
în termenii incantatorii ai unui blestem popular: "L-aș ține în loc (pe diavol. n.m.) până ar veni lumina zorilor, să-i topească oasele, și aș chema cocoșii negri din nouă sate, să-i bea ochii". Asimilând-o fantasticului "spaimei și morbideții", Sergiu Pavel Dan opinează că nuvela "rămâne una dintre cele mai riguroase nuvele fantastice de la noi" (2005: 129), subliniind, totodată, filiația dintre "imaginația folclorică" și spaima "de filiație gotică". Ca un detaliu suplimentar interesant: Copil schimbat are, în centru, o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vulgar ori facilitatea frivolă, în care eul intim își dă pe față ce are mai rău. După reflexie, retușarea aduce o nobleță a atitudinii și a expresiei”. Cum toate poemele antume sunt rezultatul unei prelucrări intelectuale, reflexive, a primelor impulsuri, morbidețea lor se comunică în forme perfect prelucrate muzical și într-o imagistică bine controlată, adesea obscură. O mare reprimare a sentimentului, vizibilă pretutindeni, e intensă în poemul Pod eleat, unde se impune ca simbol obsedant al viziunii lui S. puntea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289962_a_291291]
-
R. Deleanu este un artist al stărilor depresive, un poet al elegiilor apocaliptice. Cu toate scăpările, nepotrivirile, uneori trecerile grăbite de planuri ori cu scufundările psihedelice nereușite. Toate acestea pălesc în fața întregului. Iar microromanul lui Deleanu este un pastel al morbideții domestice, în care prea puține discordanțe tulbură poemul morții individuale. Foarte inspirat este motoul cărții, numai bun de folosit la orice curs de scriere creativă: „L-am rugat pe înger să-mi arate puterea acelor monștri, cum au fost făcuți
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
apelor este însuși autorul. Despre debutanți, numai de bine, sugera mereu Călinescu. În ciuda deficiențelor și a unui tezism latent, Îmblânzitorul apelor este un excelent microroman poetic despre simulacrele vinovăției și ale singurătății. Fin analist al ambiguităților și un specialist al morbideții, A. R. Deleanu este un scriitor în toată puterea cuvântului.
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
greu de acceptat ca verosimilitate. Cititorii scriitorului năsăudean nu vor fi, de bună seamă, surprinși nici de genul literar abordat, nici de imaginarul revărsat în narațiuni. În scrisul lui Dan Coman (auto)ironia, umorul, și desfătarea ludică prin grotesc și morbidețe definesc o structură artistică complicată. În primul roman, Irezistibil (2010), Dan Coman prefera să motiveze contrapunctic un anumit nivel din Așteptarea lui Mălaicu-Hondrari, anume toxicitatea narcisismului social. Cu cel mai recent roman, el se găsește mai aproape de Adrian Chivu, cel
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
urmă "principala influență a copilăriei mele, suprarealismul sacerdotal al lui Lucian Blaga". Exquisite Corpse, revista pe care a început să o editeze în 1983, e de mult o bucată de istorie literară americană. Forma de sicriu a revistei și ciudata morbidețe pe care scriitorul a transformat-o într-un adevărat manifest literar își au originile în imaginea clișeizată a României ca Dracula Land. Un alt exemplu de rescriere fără complexe a unei obsesii culturale românești din care se poate naște și
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
îndemână. Agata murind este un roman psy generos, lizibil până la capăt și deloc tehnic, scris cu eleganță și inteligență, profund în sensul aluvionar, un pariu îndrăzneț, dat fiind amestecul de poetic și sordid, cu frumusețile și chiar seninătatea lui în ciuda morbideții subiectului, un roman peste medie al unei scriitoare discrete, reprofilate pe proză, care pare să aibă multe de spus. Premiul USR (care, de data aceasta, a mizat pe un outsider, nu pe valori sigure și incontestabile) poate fi surprinzător (a
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
cea mai mare încredere a iubitei: „Psihologismul meu este slav. Și de aceea se oprește la detalii și filtrează până la cea din urmă limpezire. În mine zac și veselia lui Tolstoi, și înțelepciunea lui Pușkin, și tumultul lui Lermontov, și morbidețea lui Dostoievski, și tristețea lui Chopin, și tot ce e al meu, și nu al lor pe deasupra. Numai că grădina spiritului meu n-a fost plivită niciodată. și nici un grădinar nu a îngrijit de ea. De aceea arborii au umbrit
Viața amoroasă a tânărului Dimov (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13062_a_14387]
-
precum Precup, îngrijitorul unei biserici. Romanul lui Fîntîneru a fost bine apreciat în epocă (de Al. Philippide, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, și alții), Anton Holban considerîndu-l chiar "o carte excepțională". Faptul că autorul a știut să găsească soluțiile pentru a înfățișa morbidețea clinică a eroului său Călin Adam e, incontestabil, o dovadă de talent real. Și-a înfățișat artistic disperarea sa care e o maladie nu a unei generații ci a unui ins ce se confundă cu autorul și naratorul. I s-
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
scrierile lui Shakespeare, purtînd "numele de neam al svăpăiaților conți de Oxford", Aubrey de Vere își poartă albastrul sîngelui la vedere, păstrînd, din alcătuirea lui zilnic refăcută, cînd pe-o mînă, cînd pe alta, șapte safire de Ceylan. Și, nobilă morbidețe, o mireasmă grea de garoafă. Construit după desen, nu ratează nimic din prescripțiile codului leonin: nici dezinteresarea de viața altora, nici curtarea spiritelor, nici nefireasca discreție în care acoperă un trecut abia de vreo 20 de ani, părînd, însă, a
Confuzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7487_a_8812]
-
inconsistență afectivă. Există incandescență în portretistica Martei Petreu, dar și infinită melancolie. Firește că cititorii fideli ai Martei Petreu știu că nu e nimic nelalocul lui, căci poezia ei, la fel excelentul roman, stau sub semnul unei sofisticate poetici a morbideții. Biblioteci în aer liber subliniază, dincolo de toate, destinul unei scriitoare care-și trăiește ideile cu frenezie. Exact ceea ce esențializează un autor. Așa încât, oricâtă nefericire ar expulza discursul ei, rezultatul e întotdeauna unul superlativ artistic. Citim portrete și amintiri literare, articole
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
lui, trece în visul lui Carol, care parcă vede aievea năruita casă de plăceri, cu grecul omorît în torturi de foștii-i efebi, arzînd în fumuri pestilențiale, duhori de roze descompuse. Un tablou post-simbolist, de exotism răvășit de-o stranie morbidețe. Scene de port, lumi amestecate, sub aceeași ,învățătură" a valsului cu moartea, din nou explicit, din nou supărător. Din nou discuții. Și ieșirea mortului din ladă, un leu împăiat colonizat de molii, fostul gadget al fostului fotograf Carol. O cutie
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
bolnave, într-o încercare de a reconstitui - cu minuție, printr-un soi de arheologie imaginară - câteva identități în derivă. O voce narativă fermă și pasionată, cu inflexiuni folclorice, developează eșantioanele biografice ca pe niște fotografii de epocă, îmbrăcându-le (terapeutic?) morbidețea într-o scriitură mustind de vitalitate. Ritmul hipnotic al relatării generează efecte paradoxale; nici o contradicție între concretețea debordantă a personajelor și aerul lor fantomatic." Avem, în acest eșantion, o descriere analitică exactă, limpede, perfect verificabilă, care ține - de una singură
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
care o populează, în frunte cu „mohorâtul, neostoitul Henry” provoacă, la lectură, senzație de vid populat de făpturi care caută aerul. Un soi de labirint creat de un monstru vorace care se expune pe sine, acel Henry atins de o morbidețe, inclusiv sexuală, un tip împotriva căruia se cere „o lege”, un „om american uman”, totuși, a cărui descriere liminară („un șobolan/ cu o claie de păr pe cap”) îmi amintește de personajul lui John Updike, Harry „Rabbit” Angstrom. Despre Rabbit
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
vene îi curgea frica și sângele o ducea mai departe spre degete, se zbăteau picioarele până atingeau tavanul, da, se zbăteau, cataclismul a împietrit-o. Frica e un sculptor macabru prin felul în care modelează atitudinile pline de o melancolică morbidețe, melancolia devia într-o tristețe grea, vâscoasă, apăsătoare pe stern, ca o lespede de granit, pe care trebuia să o accepți ca pe o carapace de preț, un corp în plus de purtat până la moarte, un geamăn autist care știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cultul efemerului și refuzul capodoperei, „masca” histrionică, fragmentarul, segregaționismul antiburghez, fuziunea artelor și - pe filieră antiplatoniciană - mitul poeziei „destabilizatoare”. Avem de-a face de fapt cu o mutație revoluționară, „barbară” a culturii Decadenței: vagul, vaporozitatea impresionistă, lamentația nevrotică, lîncezeala artificioasă, morbidețea și lasitudinea sînt denunțate ca trăsături „feminine”, „degenerate” sau „bătrînești” și rejectate în favoarea „tinereții” vitale, a directeții brutale, „virile” a voinței de ruptură, negație și destrucție, a spiritului „rebel”, antipaseist și vital-emancipator, a dinamismului tehnologic, a materialității concretiste, pendulînd între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
supranumit „Indianul” datorită părului prelins pe umeri și ochilor de un negru intens, e capul de serie al acestei mici și ciudate confrerii. Excentricitatea sa extremă, gustul pentru scrimă și ciclism, pasiunea armelor, alcoolismul de nestăvilit, interioarele de o stranie morbidețe Îi stârnesc pe dandy-i din epocă, deși operele lor au mult prea puține lucruri În comun, iar până să intre În arenă ceea ce s-ar numi oficial „avangarda istorică” vor trece măcar câțiva ani. Ceva mai târziu, alți avangardiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ceea ce urmează timp de câțiva ani pe fronturile din primul război mondial spulberă, cu o violență ieșită din comun, nu doar milioane de suflete, ci și de teorii despre viață și moarte deopotrivă. În fața uriașelor hecatombe, flirtul cu agonicul, cu morbidețea, cu devitalizarea cade În derizoriu. Războiul zdruncină din temelii un Întreg sistem de valori În care secolul al XIX-lea credea, cu toate contestările și subminările pomenite deja. E proiectată În haos, pierzându-și reperele, o lume care Încă miza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]