749 matches
-
de armonios și divin, tot ce e românesc: limba poporului, doina, bunicii, ia, cuvintele, învățămintele, lupii, mamele, pruncii și, bineînțeles, Dumnezeu. Poeta manifestă un respect profund față de cuvinte, respect enunțat ab initio încă din titlul fiecărei poezii: Limba noastră, Cuvinte, Morfeme, Doina. Domnia sa are grijă să ne amintească faptul că „pe ia românească/ Hohotesc maci sub arnici”, faptul că „Asprele învățăminte/ Ne sunt cea mai moale haină”, sau că „ Nicio frunză nu suspină/ Când conjugă nemurirea”. Nu în ultimul rând este
STARPRESS 2017 de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1488191479.html [Corola-blog/BlogPost/340219_a_341548]
-
organismului, susținut de miile de canale lingvistice, trecute prin copilăria auzului. Se ascultă sunete, Se simt unde. Aici se întoarce cuvîntul când nu mai avem vorbe să vorbim. ÎNTOARCEREA ÎN BABILON Recomandarea a fost făcută rapid, am înlocuit lexiconul prin morfeme simplu și ușor de înțeles, independente, cu substrat profund, multiple posibilități de întrebuințare și pronunțare delicată. S-au gândit să semene iarba în interiorul piramidelor crăpate de vreme, să aducă la suprafață un nou mod de conviețuire în comun, o nouă
ÎNTOARCEREA ÎN BABILON de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_cristescu_1402618728.html [Corola-blog/BlogPost/360538_a_361867]
-
Acasă > Orizont > Lingvistic > Rromani > SUFIXUL -LA (-LE) Autor: Sorin Cristian Moisescu Publicat în: Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Este un morfem originar din turcă, care formează în idiomul spoitorilor verbe turcescoide, de la substantive, adjective, interjecții, de obicei preluate din turcă. Este armonizat cu vocală ultima a rădăcinii/temei, -la după a, ï, o și u, iar -le după e și
SUFIXUL -LA (-LE) de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 by http://confluente.ro/sorin_cristian_moisescu_1483123134.html [Corola-blog/BlogPost/372654_a_373983]
-
CONSTRUCȚIE A COMUNICĂRII 1. Fonetică și fonologie Intonația: structură, sens și funcții comunicative Erori tipice de pronunție comise de vorbitorii de limbă română ca limbă maternă 2. Morfologie și sintaxă ● Categoriile gramaticale ale substantivului: numărul: pluralul substantivelor (regula generală, alomorfele morfemului de plural, plurale neregulate, pluralul și substantivele colective, singulare fără plural, două forme de plural cu sens diferit); clasificarea substantivelor în funcție de număr (substantive individuale și substantive colective, substantive numerabile și nenumerabile); determinarea: valorile articolului hotărât și nehotărât; determinarea cu marca
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
valorile articolului hotărât și nehotărât; determinarea cu marca zero; omisiunea articolului; cazul: genitivul saxon și genitivul prepozițional; genul: expresia lexicală a genului, genul referențial (folosirea anaforică a pronumelor personale). ● Categoriile gramaticale ale verbului: timp: forme (verbe regulate și neregulate, alomorfele morfemului de trecut, alomorfele morfemului de persoana a III-a singular indicativ prezent), valori și utilizare; aspect: opoziția perfectiv-imperfectiv (progresiv) și clasele aspectuale de verbe; mod: distincția mod personal - mod impersonal; modul indicativ, modul subjonctiv și modul imperativ (formă, valori, utilizare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
nehotărât; determinarea cu marca zero; omisiunea articolului; cazul: genitivul saxon și genitivul prepozițional; genul: expresia lexicală a genului, genul referențial (folosirea anaforică a pronumelor personale). ● Categoriile gramaticale ale verbului: timp: forme (verbe regulate și neregulate, alomorfele morfemului de trecut, alomorfele morfemului de persoana a III-a singular indicativ prezent), valori și utilizare; aspect: opoziția perfectiv-imperfectiv (progresiv) și clasele aspectuale de verbe; mod: distincția mod personal - mod impersonal; modul indicativ, modul subjonctiv și modul imperativ (formă, valori, utilizare); diateză: diateza pasivă (pasivul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
verbali circumstanțiali și complementari - elementele complementare de direcție, posibilitate, grad, cantitate, rezultat și durată) 4. Tipuri speciale de fraze (fraza cu predicate verbe serializate, fraza pivotală, fraza cu predicat structura S-P, fraza comparativă, fraza prezentativă, fraza pasivă, fraza cu morfemul ba, fraza de emfatizare) 5. Fraza complexă (prin coordonare și subordonare) Lexicologie 1. Procedee de formare a cuvintelor 2. Vocabularul de bază și vocabularul general 3. Arhaismele, neologismele și împrumuturile 4. Tipuri de dicționare Bibliografie: Vișan, Florentina, Gramatica limbii chineze
EUR-Lex () [Corola-website/Law/209806_a_211135]
-
CONSTRUCȚIE A COMUNICĂRII 1. Fonetică și fonologie Intonația: structură, sens și funcții comunicative Erori tipice de pronunție comise de vorbitorii de limbă română ca limbă maternă 2. Morfologie și sintaxă ● Categoriile gramaticale ale substantivului: numărul: pluralul substantivelor (regula generală, alomorfele morfemului de plural, plurale neregulate, pluralul și substantivele colective, singulare fără plural, două forme de plural cu sens diferit); clasificarea substantivelor în funcție de număr (substantive individuale și substantive colective, substantive numerabile și nenumerabile); determinarea: valorile articolului hotărât și nehotărât; determinarea cu marca
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
valorile articolului hotărât și nehotărât; determinarea cu marca zero; omisiunea articolului; cazul: genitivul saxon și genitivul prepozițional; genul: expresia lexicală a genului, genul referențial (folosirea anaforică a pronumelor personale). ● Categoriile gramaticale ale verbului: timp: forme (verbe regulate și neregulate, alomorfele morfemului de trecut, alomorfele morfemului de persoana a III-a singular indicativ prezent), valori și utilizare; aspect: opoziția perfectiv-imperfectiv (progresiv) și clasele aspectuale de verbe; mod: distincția mod personal - mod impersonal; modul indicativ, modul subjonctiv și modul imperativ (formă, valori, utilizare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
nehotărât; determinarea cu marca zero; omisiunea articolului; cazul: genitivul saxon și genitivul prepozițional; genul: expresia lexicală a genului, genul referențial (folosirea anaforică a pronumelor personale). ● Categoriile gramaticale ale verbului: timp: forme (verbe regulate și neregulate, alomorfele morfemului de trecut, alomorfele morfemului de persoana a III-a singular indicativ prezent), valori și utilizare; aspect: opoziția perfectiv-imperfectiv (progresiv) și clasele aspectuale de verbe; mod: distincția mod personal - mod impersonal; modul indicativ, modul subjonctiv și modul imperativ (formă, valori, utilizare); diateză: diateza pasivă (pasivul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
Ideogramele (din grecește "ιδεα" idea "idee" + "γραφω" grapho "a scrie") sînt definite ca fiind simboluri grafice care reprezintă cuvinte sau morfeme. În timp ce limbile alfabetice preferă reprezentarea grafică a fonemelor printr-o colecție de simboluri mai mult sau mai puțin fonetice, limbile ideografice au ales ca reprezentare a cuvintelor aceste ideograme, care au capacitatea de a transmite în primul rînd idei, sensuri
Ideogramă () [Corola-website/Science/298871_a_300200]
-
repetiții - toată muzica, conține repetiție - dar în cantități diferite și de o varietate enormă de tipuri. (Middleton 1990, p.. 268) Astfel Middleton (1999) face distincția între repetiția discursivă și musematică. Un museme este o unitate minimă de sens, analog cu morfem în lingvistică, și repetiția musematică este la nivelul figurii scurte, adesea utilizată pentru a genera un cadru structural întreg." Repetiție discursive este "la nivelul fraza sau secțiune, care, în general, ce funcționează ca parte a unui argument. Repetiția Musematică include
Repetiție (muzică) () [Corola-website/Science/329951_a_331280]
-
de femei, de copii și alte substantive feminine sau neutre. Acest tabel prezintă cele mai folosite forme ale verbelor poloneze, care sunt distribuite în șase clase de conjugare. Deși limba poloneză este de tip SVO, totuși, fiindcă este bogată în morfeme, ordinea cuvintelor în propoziție este variabilă, iar subiectul, complementul direct sau uneori chiar predicatul pot fi omise, dacă se subînțeleg din context. Topica poate fi folosită pentru a accentua una sau alta dintre părțile de propoziție. Exemplu: Doar primele trei
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
Apreciem copacul cel bătrân pentru umbra sa”. În limbile indoeuropene în general, persoana se poate exprima prin desinența verbului la modurile personale, prin pronumele personal, pronumele posesiv și adjectivul posesiv. În altele, precum limba maghiară, se poate exprima prin aceleași morfeme, mai puțin adjectivul posesiv, cu funcția acestuia folosindu-se așa-numitul sufix personal posesiv. În unele limbi sunt suficiente desinențele, chiar dacă există și desinențe zero, pentru a indica persoana verbului. Astfel este de exemplu limba română, în care acest lucru
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
a redus și au apărut riscuri de confuzie între persoane. În limba franceză, de exemplu, sunt categorii de verbe la care, la anumite timpuri, în vorbire se aude numai rădăcina verbului, la patru persoane verbul sunând la fel. De aceea, morfemul persoanei a devenit în mare măsură subiectul exprimat prin alt cuvânt. Ca urmare, la persoana a treia acesta este un substantiv, un pronume sau, mai rar, un verb la infinitiv, iar la persoanele I și a II-a, un pronume
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
exprimat prin alt cuvânt. Ca urmare, la persoana a treia acesta este un substantiv, un pronume sau, mai rar, un verb la infinitiv, iar la persoanele I și a II-a, un pronume personal. În limba engleză necesitatea unui asemenea morfem este și mai mare, la timpul prezent simplu al verbelor regulate, de exemplu, numai forma de persoana a III-a singular distingându-se de celelalte prin desinență. Exemple (morfemele de persoană, adică desinențele în afară de zero și pronumele personale sunt cu
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
II-a, un pronume personal. În limba engleză necesitatea unui asemenea morfem este și mai mare, la timpul prezent simplu al verbelor regulate, de exemplu, numai forma de persoana a III-a singular distingându-se de celelalte prin desinență. Exemple (morfemele de persoană, adică desinențele în afară de zero și pronumele personale sunt cu caractere aldine): În unele limbi, cum este româna, verbele la modurile nepersonale exprimă în general indirect persoana, având de regulă același subiect ca verbul regent al acestora. Când, în
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
se folosește și pentru a translitera litera chirilică "ы". Deși ortografia limbii estone este în general ghidată pe principii fonetice, cu fiecare grafem corespunzând unui singur fonem, există unele devieri isorice și morfologice de la această regulă, cum ar fi conservarea morfemului la declinarea unui cuvânt (scriind b, g, d acolo unde se pronunță p, k, t) și în folosirea lui „i” și „j”. În scriere, acolo unde este impractic sau imposibil să se scrie „š” sau „ž” ele sunt substituite cu
Limba estonă () [Corola-website/Science/296722_a_298051]
-
pluricentrică, sintetică,fuzională cu forme de sinteză derivată și cu un continuum dialectal. O subdivizare posibilă a lexicului german este următoarea: Astfel, limba germană este o limbă enciclopedică cu o permanentă „circulație a cuvintelor” compuse instantaneu din alte cuvinte sau morfeme (substantive, verbe, adjective, atribute, afixe etc.). Introducerea unui număr nelimitat de semnificații ale sensurilor noționale în ansamblarea cuvintelor formate ad-hoc constituie o posibilitate practică, această alcătuire depinzând doar de capacitățile cognitive ale ficărui individ care o uzitează. În prima parte
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
din mileniile IV-II Î. H. Limbajul uman a evoluat În paralel cu cunoașterea naturii. Cuvintele au la bază așa zișii atomi de cuvinte, care s-au combinat pentru a exprima obiecte, realități, idei (cf. Mariei Ciornei). Cueșdean numește acești atomi morfeme stem. O să dau câteva exemple de astfel de atomi de cuvinte. Spre exemplu fâl, care este sunetul aripii păsării când Își ia zborul Îl regăsim În sute de cuvinte care au ceva În comun cu noțiunea de ușor, mișcare a
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
numite în japoneză „kanji”), japoneza folosește în prezent și „hiragana”, „katakana” (două silabare fonetice paralele, de cîte aproximativ 50 de simboluri fiecare), și ocazional „rōmaji” (caractere latine). Este considerată o limbă aglutinantă (care formează cuvinte și expresii prin alăturarea de morfeme) și se distinge printr-un sistem complex de forme de exprimare onorifică, reflectînd structura ierarhică, „verticală”, a societății japoneze. Sunetele din limba japoneză sînt relativ puține la număr. Accentul se manifesta prin intonație (înălțimea sunetului), care poate servi uneori la
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
ele sunt cuvinte care din punct de vedere sintactic sunt morfeme libere, dar care se pronunță împreună cu alte cuvinte. ele atașate la începutul cuvintelor se numesc proclitice, iar cele atașate la sfârșitul cuvintelor se numesc enclitice. Trebuie remarcat că în funcție de ortografia specifică a fiecărei limbi cliticele pot fi scrise separat de
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
deplin. Maghiara este o limbă aglutinantă, ceea ce constituie principala trăsătură care o deosebește de limbile indo-europene, dar o apropie de limbile din familia ei și de limbi din alte familii, precum turca și japoneza. Caracterul aglutinant constă în faptul că morfemele sunt afixe (prefixe și sufixe) care se alipesc la cuvintele rădăcini (deseori mai multe sufixe unul după altul) astfel, încât limitele dintre ele rămân nete, fiecare corespunzând unei singure trăsături semantice sau funcționale. Lingviștii care se ocupă de limba maghiară
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
relativ extinsă, nu numai față de engleză, ci și față de alte limbi romanice, îndeplinind în mare măsură funcții pe care în aceste limbi le are infinitivul. Acest fapt Bussmann (1998) îl prezintă că o trăsătură ce ține de uniunea lingvistică balcanică. Morfemul specific al conjunctivului românesc este conjuncția "să". În afară de "să", la acest timp conjunctivul mai are ca morfem desinența persoanei a treia singular și plural, care provoacă și schimbări fonetice în sufixul pe care il au unele verbe. La celelalte persoane
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
pe care în aceste limbi le are infinitivul. Acest fapt Bussmann (1998) îl prezintă că o trăsătură ce ține de uniunea lingvistică balcanică. Morfemul specific al conjunctivului românesc este conjuncția "să". În afară de "să", la acest timp conjunctivul mai are ca morfem desinența persoanei a treia singular și plural, care provoacă și schimbări fonetice în sufixul pe care il au unele verbe. La celelalte persoane sunt aceleași desinențe că la prezentul indicativ. Exemple: Acest timp are particularitatea de a nu avea forme
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]