102 matches
-
neutre: vise/ visuri EXEMPLE: Madrigalele/ madrigalurile sunt specii scurte, vocalice. Visele terifiante l au trezit din somnul adânc. Visurile proprii sunt realizabile. NOTA1: Lucrările normative admit o serie de substantive neutre cu două forme de plural, cu precizarea că structurile morfematice cu desinența în e sunt prioritare, iar cele cu desinența în uri sunt tolerate: chipie/ chipiuri, debușee/ debușeuri, madrigale/ madrigaluri, sau cu mențiunea că structurile în uri sunt prioritare, iar cele în e tolerate: ha¬macuri/ hamace, tuneluri/ tunele. Variantele
DOUĂ MINUTE DE GRAMATICĂ PE ZI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 by http://confluente.ro/voichita_palacean_veres_1440754116.html [Corola-blog/BlogPost/379360_a_380689]
-
care au legătură cu o trăsătură specifică, recunoscută, a unui grup de locuitori, a unui popor etc.). Multe adverbe terminate în -icește au valoare categorială 8 și reprezintă, de cele mai multe ori, variante marcate stilistic în comparație cu sinonimele lor "scurte" (adverbe nemarcate morfematic cu un corespondent adjectival în -ic sau -al) ori cu expresiile lexicale adverbiale obținute prin recategorizarea adjectivului, dintre care din punct de vedere + adjectiv este reprezentativă. Printre unitățile cu o frecvență mare în corpus se numără: firește (714 ocurențe), sufletește
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
21 51 38 15 593 dintr-un punct de vedere + adjectiv 1 4 - - - 5 adverb + vorbind 59 45 1 2 7 114 Tabel. Frecvența principalelor expresii lexicale adverbiale de mod în corpus 4. CONCLUZII Deși inventarul activ al adverbelor nemarcate morfematic este în scădere, se poate spune că sufixele -ește (-icește) și -mente sunt totuși productive mai ales în limbajul presei și în limba vorbită, dar și în textele literare, unde se întâlnesc derivate expresiv-accidentale sau analogic-predictibile precum: securicește, scrofește, mierește
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
lexicalizărilor prin expresii adverbiale, că sintagmele în chip + adjectiv tind să devină sinonime arhaizante ale construcțiilor cu în mod, că expresiile lexicale adverbiale într-un mod + adjectiv ocupă, în general, poziția unui circumstanțial de mod propriu-zis). Sinonimia adverbialelor (adverbe nemarcate morfematic care au un corespondent adjectival, adverbe sufixate, expresii lexicale adverbiale) este, de cele mai multe ori, contextuală: unele adverbiale sunt conotate stilistic (la modul, la (un) mod, în manieră, într-o manieră, de o manieră sunt preferate în limbajul jurnalistic, categorizatorii conținând
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
care se distribuie categorizatorul), dat, de asemenea, în paranteză 40. Tabelul de la 3.3. prezintă frecvența expresiilor lexicale adverbiale în cele cinci tipuri de texte avute în vedere. Anexa IV conține tabele care redau tipurile de lexicalizare adverbială (adverb nemarcat morfematic, care are un corespondent adjectival; adverb sufixat; expresii lexicale adverbiale) a 20 de lexeme (absolut, absurd, actual, artificial, ciudat, concret, deosebit, direct, esențial, filosofic, fizic, intelectual, istoric, moral, natural, real, serios, statistic, strict, teoretic), urmărindu-se, și în acest caz
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
175 la modul + adj. 1 - - - - 1 în chip + adj. - 1 - - - 1 din punct de vedere + adj. - - 2 1 - 3 adverb + vorbind 2 2 - - - 4 1 Vom folosi, în continuare, termenul mai general de adverbial, care se referă la adverbele nemarcate morfematic cu un corespondent adjectival, la adverbele sufixate și la construcțiile adverbiale de tipul în mod/din punct de vedere + adjectiv ori adverb + vorbind. Pentru ca descrierea adverbialelor cu această structură formală să fie mai completă, nu au fost excluse lexemele de
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
lexem verb neologic) sau să fie dotate cu patru tipuri de seme ca numele de notorietate (multe din substantivele comune). Dacă pentru semanticile clasice, unitatea analizei principale, chiar minimale, este cuvântul, Hébert propune, pentru a înțelege cuvântul, trecerea la nivelul morfematic, la adevăratul semn minimal, morfemul. Divizarea cuvântului în morfeme implică divizarea semnificatului cuvântului (sau semia) în semnificați de morfeme (sau sememe), și aceștia, la rândul lor, în seme. Analiza în morfeme aplicată numelor proprii o face după două axe: lineară
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a lungul operei, și monemele interne ale semnului. Chiar dacă numele nu corespunde unei intenții declarate a autorului (așa cum se întâmplă în cazul Fărâmă, un nume programatic), numele propriu nu poate fi decât în mod ideal nondescriptiv (chiar natura lui gramaticală, morfematică este o dovadă în acest sens): chiar și cel mai neutru nume se încarcă de-a lungul lecturii, cu diferite conotații induse de comportamentul și atributele personajului 14. Pe lângă motivarea internă a numelui propriu, realizată prin trimitere la monemele lexicale
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mimologie, încărcarea cu sens a numelui propriu (asemeni oricărui cuvânt al textului), înlocuirea complementarității arbitrare semnificant-semnificat a numelui propriu ca semn opac cu solidaritatea lor, prin spargerea rezistenței la sens (François Rigolot). Asemanticitatea este dificil de susținut chiar la nivelul morfematic al numelui (Louis Hébert), se abandonează semantica referențială, propunându-se ruperea legăturii cu referentul (Jean-Louis Vaxelaire), non-referențialitatea numelui propriu (Claude Levesque), semnificația rezidă nu din relația semnificaților cu referenții lor, ci din interacțiunea semnificaților (Louis Hébert), din relația instaurată între
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sintetic - analitic de la August W. Schlegel (1767-1845) și August Schleicher (1821-1868), insă propune o clasificare mai complexă, cu mai multe criterii și distincții: patru tipuri conceptuale exprimate de o limbă (concrete, derivative, relațional-concrete și pur relaționale), patru tipuri de tehnici morfematice (limbi izolante, aglutinante, fuzionante și simbolizante) și trei tipuri structurale (limbi analitice, sintetice și polisintetice), cu diferite grade de amalgamare și relativizare. În funcție de parametrul gradului de sinteză al formațiilor flexionare el distinge: limbi analitice (care utilizează mai ales mărci gramaticale
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
337, ~ din Crimeea 181, 308, 337, ~ kiptchak 308, turco-~ 138 tehnică 30, 31, 35, 36, 37, 61, 62, 64, 65, ~ deschisă 35, ~ de sinteză 59, ~ idiomatica 36, 37, 61, 62, ~ istorică 30, 32, 34, 66, ~ liberă 29, ~ lingvistică 37, 64, ~ morfematica 59, ~ productivă 35, ~ realizată 27, 64, ~ virtuală 27, 64, categorie ~ 64, cunoaștere ~ 31, 34, unitate ~ 64, 73 telugu 174, 175, 266, 308, 325, 339 tematizare 56 tema 68, 76, 77, 92, 178 teorie 15, 16, 17, 20, 26, 83, 93
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
wash "a (se) spăla" etc. Pe lângă această accepție sintactică, termenul absorbție este folosit și în domeniul morfologic, cu un înțeles evident diferit: printre alți cercetători, A. Lubowicz (de la University of Southern California, SUA) vorbește insistent despre procedeul "infixării ca absorbție morfematică"28. Pe de altă parte, termenul absorption este utilizat și în fonetică, de către cercetătorii francezi și englezi, ca sinonim al denumirilor clasice ale unor modificări care implică suprimarea unor foneme, cum sunt contraction (rom. contracție), assimilation (rom. asimilare) și convergence
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
formare utilizat, cuvintele nou create pe terenul unei limbi, moștenite sau împrumutate pot comporta anumite schimbări fonetice sau morfosintactice față de etimoanele lor. Acest lucru este evident în domeniile derivării și compunerii, a căror esență constă tocmai în adăugarea unor elemente morfematice (afixe, teme de compunere sau cuvinte), respectiv, în cazul derivării regresive, în eliminarea unor astfel de elemente. În schimb, conversiunea nu produce modificări în configurația cuvântului, ci numai în comportamentul său sintactic și, în unele limbi, în formele sale flexionare
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
în același timp și cu natura și funcția scrisului. Caracterul romanic al limbii române a impus în mod absolut reprezentarea ei în scris prin alfabetul latin dar nu și modul de semnalare a originii latine la nivelul unităților de limbă - morfematice sau lexicale - considerate individual, și nici la nivelul unităților fonematice. În acest sens, principiul intelectual însemna în gândirea lui Maiorescu luarea în considerare a fonetismului sub aspect fonologic, concomitent cu principiul logic, care este, în esența lui, de tip funcțional
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rolul pe care îl au în desfășurarea relațiilor sintactice (subiect/complement/atribut etc.) sau a unor categorii sintactice, cum este modalitatea; 2. și o rețea de semne gramaticale, care asigură raportul dintre planul semantic și planul expresiei, fie în interiorul nivelelor morfematic și sintactic, într-o relativă (sau absolută) autonomie, fie în desfășurarea interdependenței dintre cele două nivele: morfeme, elemente de relație etc. Clasele gramaticale ale lexicului (clase lexico-gramaticale), categorii gramaticale de gradul I, numite în mod curent părți de vorbire, constituindu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
egida Academiei Române (Editura Academiei, București, 2005), prin două volume: vol.I. CUVÎNTUL ( cu o abordare pornind dinspre Morfologie spre Sintaxă) , vol.II.ENUNȚUL ( cu o abordare pornind dinspre Sintaxă spre Morfologie). I. MORFOLOGIA CATEGORII MORFOLOGICEtc "CATEGORII MORFOLOGICE" NIVELUL MORFEMATICTC "NIVELUL MORFEMATIC" Nivelul morfematic ocupă o poziție mai complexă în organizarea de sistem semiotic a limbii; intră în relație de interdependență cu nivelul sintactic, în interiorul sistemului gramatical al limbii și în relație de interdependență cu nivelul lexical, în interiorul sistemului lexical. Prin aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Editura Academiei, București, 2005), prin două volume: vol.I. CUVÎNTUL ( cu o abordare pornind dinspre Morfologie spre Sintaxă) , vol.II.ENUNȚUL ( cu o abordare pornind dinspre Sintaxă spre Morfologie). I. MORFOLOGIA CATEGORII MORFOLOGICEtc "CATEGORII MORFOLOGICE" NIVELUL MORFEMATICTC "NIVELUL MORFEMATIC" Nivelul morfematic ocupă o poziție mai complexă în organizarea de sistem semiotic a limbii; intră în relație de interdependență cu nivelul sintactic, în interiorul sistemului gramatical al limbii și în relație de interdependență cu nivelul lexical, în interiorul sistemului lexical. Prin aceasta, nivelul morfematic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
morfematic ocupă o poziție mai complexă în organizarea de sistem semiotic a limbii; intră în relație de interdependență cu nivelul sintactic, în interiorul sistemului gramatical al limbii și în relație de interdependență cu nivelul lexical, în interiorul sistemului lexical. Prin aceasta, nivelul morfematic se constituie, de fapt, într-un spațiu de interferență a sistemului gramatical cu sistemul lexical al limbii. Articularea celor două sisteme este asigurată de unitatea minimală de la nivelul morfematic - morfemul, cea mai mică unitate lingvistică purtătoare de sens. Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de interdependență cu nivelul lexical, în interiorul sistemului lexical. Prin aceasta, nivelul morfematic se constituie, de fapt, într-un spațiu de interferență a sistemului gramatical cu sistemul lexical al limbii. Articularea celor două sisteme este asigurată de unitatea minimală de la nivelul morfematic - morfemul, cea mai mică unitate lingvistică purtătoare de sens. Pe de o parte, morfemul asigură existență și autonomie cuvântului, unitate lexicală, pe de alta, asigură înscrierea cuvântului în diferite relații sintactice, marcând totodată identitatea diferitelor funcții sintactice, pe care acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al cuvintelor, concomitent cu modificări ale planului expresiei și prin intermediul specializării unor clase de cuvinte. * * * În structura cuvântului (în plan semantic și în planul expresiei deopotrivă) converg nivelul lexical al limbii, care-i este propriu, prin funcția specifică, denominativă, nivelul morfematic, prin funcția semnificativă a unităților morfematice, pe care și-o asumă, și nivelul sintactic, pe care îl construiește și căruia îi asigură realizarea funcției specifice, funcția de comunicare. Prin apartenența la nivelul lexical al limbii-sistem, domeniu al generalului, cuvântul se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
planului expresiei și prin intermediul specializării unor clase de cuvinte. * * * În structura cuvântului (în plan semantic și în planul expresiei deopotrivă) converg nivelul lexical al limbii, care-i este propriu, prin funcția specifică, denominativă, nivelul morfematic, prin funcția semnificativă a unităților morfematice, pe care și-o asumă, și nivelul sintactic, pe care îl construiește și căruia îi asigură realizarea funcției specifice, funcția de comunicare. Prin apartenența la nivelul lexical al limbii-sistem, domeniu al generalului, cuvântul se caracterizează printr-o anumită identitate, relativ
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe care îl construiește și căruia îi asigură realizarea funcției specifice, funcția de comunicare. Prin apartenența la nivelul lexical al limbii-sistem, domeniu al generalului, cuvântul se caracterizează printr-o anumită identitate, relativ stabilă, dezvoltată pe axa cod-referent. Prin înglobarea nivelului morfematic și dezvoltarea nivelului sintactic, cuvântul se particularizează în funcție de situația de comunicare, prin coordonatele ei deictice exterioare, între care se înscrie textul lingvistic, sau interioare, pe care textul lingvistic le dezvoltă. Planul semantic al cuvântului-unitate de text este un ansamblu de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a cuvântului, altele depind de poziția cuvântului în text sau de poziția textului în situația de comunicare. În actul lingvistic concret, cuvântul funcționează ca unitate constitutivă a unui text și ca ansamblu de unități constitutive minimale (morfemele); prin cuvânt, nivelul morfematic al limbii intră concomitent în raport de interdependență cu nivelul lexical pe care îl condiționează și cu nivelul sintactic, de care este, în măsură însemnată, condiționat. Astfel, pe de o parte, cuvântul vânau este o unitate lexicală relativ autonomă (variantă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivul luptă este de genul ‘feminin’ și ca atare cere determinanților să se sincronizeze cu el în același gen: o luptă inegală și zadarnică. În planul semantic al variabilei coexistă mai multe sensuri gramaticale, într-un relativ izomorfism cu structura morfematică a flectivului; flectivul -au din structura cuvântului luptau, format din două morfeme: -a + u, exprimă patru sensuri gramaticale: ‘trecutul imperfectiv’ (timp + aspect) și ‘persoana a III-a’ ‘plural’ (persoană + număr). Planul semantic al cuvântului-în-sistem, reprezentat de constanta cuvântului-în-text, conținut în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termeni precum: frate, soră, cumnat, bunic etc. aparțin câmpului semantic al ‘ânrudirii’; soare, lună, cer, stele etc. aparțin câmpului semantic al ‘cosmicului’ ș.a.m.d. Clasele gramaticale ale vocabularului sau clasele lexico-gramaticale se diferențiază în funcție de mai mulți factori: semantic, deictic, morfematic, sintactic. Din punct de vedere morfematic, clasele lexico-gramaticale se diferențiază în funcție de trei factori: • structura cuvântului, din perspectiva raportului constantă-variabilă, condiționată de întrebuințarea lui în text; • specificul flectivului și al raportului temă lexicală-flectiv în planul expresiei; • categoriile gramaticale care concură la
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]