19 matches
-
pe banii lui moș Costache, pe care, într-adevăr, îi fură pur și simplu. Îmbogătit, paraseste pe Olimpia, căsătorindu-se cu Georgeta; a fost chiar prefect într-o scurtă guvernare, este proprietarul unui block-haus și patronează tripouri și cercuri de morfinomani. Stanica este și el un produs al societății capitaliste, încadrându-se în seria tipologică reprezentată de Dinu Păturică, Tănase Scatiu, Gore Pirgu și Iancu Urmatecu, eroul romanului lui Ion Marin Sadoveanu. În zugrăvirea tipului, Călinescu folosește o diversitate stilistică care
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
reactivității neuronilor interesați în acțiune ca urmare a intervenției unor mecanisme de adaptare care se opun intervenției medicamentoase; drept consecință, aceleași concentrații de medicament, produc progresiv răspunsuri mai slabe. Una dintre manifestările dependenței fizice este sindromul de abstinență (apare la morfinomani, care ajung la un moment dat să nu mai ia drogul din cauza dependenței psihice, ci pentru a evita manifestările acestui sindrom de abstinență). Sindromul de abstinență este caracteristic pentru fiecare grupă de medicament în parte însă manifestările sale au cea
Dependență de substanțe psihotrope () [Corola-website/Science/302092_a_303421]
-
anorexigenă. În cazul morfinei și heroinei, sindromul de abstinență este acut și grav, pe cînd în cazul metadonei, analog al morfinei cu acțiune mai slabă, și mai durabilă, acest sindrom este comparativ benign( metadona poate fi folosită în cursul dezintoxicării morfinomanilor. La persoanele dependente de morfină și analogi, nalorfina si naloxona - antagoniști competitivi ai morfinei - declanșează în mod specific fenomene brutale și grave de abstinență, deoarece deplasează repede morfina de pe receptorii celulari specifici. Mecanismul dependenței fizice este probabil asemănător cu cel
Dependență de substanțe psihotrope () [Corola-website/Science/302092_a_303421]
-
și de îndepărtat, n-aș mai suferi așa de mult și, pesemne, v-aș uita treptat. Curcubeul din sufletul meu este ca o punte de flăcări. E o senzație atât de puternică, încât îmi arde pieptul. Cred că nici nevoia morfinomanilor care rămân fără droguri nu este atât de dureroasă. Sunt sigură că nu mă înșel, că nu e ticăloșie din partea mea, însă chiar dacă sunt foarte convinsă, mă cutremur câteodată la gândul că-s pe cale să fac o mare prostie. Deseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
medicină în anul 1898 de firma Bayer, heroina s-a făcut cunoscută de la început ca un analgezic puternic și un remediu foarte eficace contra tusei, problemelor respiratorii ale astmaticilor și persoanelor afectate de tuberculoză, folosindu-se, de asemenea, pentru dezintoxicarea morfinomanilor. În comparație cu morfina, este un drog mult mai puternic. Începând cu 1920, în paralel cu abandonarea progresivă a heroinei în cadrul terapeuticii, folosirea sa ca drog de abuz s-a extins rapid în SUA și Europa, la ora actuală fiind fabricată în
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
ar fi fost să alerg de-a dreptul la Hartley. Nici n-o sărutasem măcar. Cât de timid și de neputincios fusesem în această dimineață, la biserică! Dar va trebui să găsesc un substitut „ingenios“ pentru năvalnica mea pripă. Asemenea morfinomanului privat de drog, orice diversiune obișnuită mi se părea lipsită de sens. Tot ce făceam acum trebuia legat de unicul centru al universului. Am hotărât, doar ca să nu stau locului, să cobor în sat și să expediez scrisoarea pentru Lizzie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Dar În seara aceea mizerabilă de la Chelsea Hotel simțeam că acest oraș, pe care nu știam cât de mult aveam să-l Îndrăgesc, Îmi dădea palme pe post de bun-venit: vacarmul și confuzia de la aeroport, Andy Warhol și fantomele lui, morfinomanul leșinat În toaletă, ziare și gunoaie zburând pe străzi... „Îmi Închipui că te-ai relaxat bine aseară“, m-a Întâmpinat a doua zi surâzătorul Jules, cu dinții lui albi ca ai lui Frank Sinatra, În drum spre magazinul Klein de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
interbelici ale căror personaje se droghează: Max Blecher, Sorana Gurian, Henriette Yvonne Stahl, Ioana Postelnicu, Camil Petrescu. Ultimul, de exemplu, e atras în pleiadă aproape accidental, în temeiul unor banale figuri de stil, care asociază lipsa femeii iubite cu sevrajul morfinomanilor! Tot cam așa se întâmplă cu Eminescu. Jumătate din secțiunea consacrată lui reprezintă supralicitarea interesată a unor versuri inofensive referitoare, într-adevăr, la stări onirice. Teiul (numit de generosul Călinescu „iarba narcotică") ar provoca, conchide Oișteanu, „halucinații auditive": „Și, prin
Iluziile literaturii române by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6134_a_7459]
-
beția din ficțiune". Abia „bețiile ficționale" sunt „cele adevărate". Camil Petrescu Din perspectiva temei abordate, scrierile semnate de Camil Petrescu sunt cazuri speciale. Și asta pentru că, în cele două romane camilpetresciene citate mai sus, este prezentă morfina, dar nu și morfinomanii. Ștefan Ghiorghidiu din Ultima noapte de dragoste... nu-și administrează propriu-zis morfină, dar trăiește intens ca și cum ar face-o. Dragostea pentru Ela este resimțită ca o suferință psihică insuportabilă: „Prezența femeii îmi era indispensabilă, ca morfina unui detracat". După întâlnirea
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
cel mai nenorocit dintre oameni, Emy, când sunt departe de tine. Prezența ta, alături de mine pe stradă, de cealaltă parte a mesei, în sufragerie, în aceeași încăpere, fie și într-o sală de spectacol, mi-e mai necesară ca unui morfinoman doza lui zilnică. Cel puțin înainte te puteam aștepta. Sufeream atâta. Azi până și așteptarea aceea, acum când de trei luni nu mai am dreptul acesta, mi se pare un paradis pierdut. Re-dă-mi-l [...]. George Ladima". M. Blecher Un caz special
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
care treptat se îmbogățește și se diversifică; de la pitorescul bunicii, îmbrăcată în crinolină, de la cam scrobita institutoare de engleză, Miss Balbin, și de la buna Dadaia, doica mamei și a copiilor la soțul deșănțat și libertin (Mihai Cantacuzino), la cartoforii și morfinomanii sinucigași, la tipul rapace, aproape balzacian, al hrăpăreței fiice Alice Sturdza. Viziunea memorialistei asupra realității rămâne una epică, nu numai în reconstituirea genealogică a familiei sale, Rosetti-Tescani, dar și, spuneam, în observarea mediilor, a celui aurit Cantacuzinesc, precum și a celor
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
avu protectori asidui, făcu politică; declară că simte "un ritm nou", fu chiar prefect într-o scurtă guvernare, și acum este proprietarul unui blockhaus, pe bulevardul Tache Ionescu. Unele gazete de șantaj îl acuză că patronează tripouri și cercuri de morfinomani. Felix l-a întîlnit odată, și Stănică, bătîndu-l pe umeri familiar, l-a felicitat: - Bravo, știu că te-ai ajuns. Era și de prevăzut. Știi căOtilia nu mai e cu Pascalopol? Felix nu îndrăzni să întrebe ce s-a făcut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Duduca Mamuca (1863), este drogat de un doctor cu „afion” (175). „Cuvântul tiriachiu - scrie I.G. Ionescu-Gion în 1899 - a trecut de mult în popor, și se zice om tiriachiu, omului care se scoală după somn mahmur, adică indispus, întocmai ca morfinomanul, după ce se deșteaptă din scumpa lui beție” (176, p. 604). în vechime, consumatorul de opium era poreclit tiriachiu. Porecla s-a transformat în renume și apoi în nume. Un ispravnic pe nume Constantin Tiriachiu este atestat în Moldova la sfârșitul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Cu toate că vodă „mânca afion” (probabil „magiun de opium”) și „bea pelin”, conchide cronicarul, „trebile și le căuta cu toată rândueala” (155, p. 325). În 1899, G.I. Ionescu-Gion îl considera pe Racoviță Cehan primul „morfinoman” [sic ! ] din spațiul româ nesc. „Singurul morfinoman ce l-am găsit prin cronice și documente este Constantin-Vodă Racoviță, care se vede însă că făcea să se neutralizeze efectele dărăpănătoare ale morfinei cu urcioarele de pelin” (176, pp. 604-605). Nicolae Iorga a fost concis în ceea ce-l privește
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
trebuia să mă lovesc pe ascuns. Astfel, tot ce până atunci fusese clar în raporturile cu mine însumi a fost lovit dintr-odată de o confuzie gravă. Iar nenorocirea era că nu mă puteam opri. Mă comportam întocmai ca un morfinoman. M-am dus la un doctor, i-am cerut sfatul, dar el, fie că n-a înțeles ce se petrecea cu mine, fie că se va fi gândit că oricum n-aveam să-l ascult, m-a sfătuit destul de plictisit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
doi, tu singur și eu, ca în poezia bardului de la Mircești. Mă băteau și alte gânduri la fel de absurde și chiar stupide. Pentru dramul de voluptate ce-mi aduceau, înduram chinuri cu carul. Dar nu mă dezbăram de ele, cum fac morfinomanii care se afundă tot mai adânc în viciu. Când nu te poți înfrîna înseamnă că ai pierdut cârma și plutești la întîmplare, în voia valurilor. Nu mai eram stăpână pe mine și aș fi îndurat poate încă mult timp viața
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fusese părăsit au făcut-o să mă privească astfel. Dar nu aveam timp să aflu. Liftul a venit, Într-un sfârșit, și am reușit să mă arunc În el exact În clipa În care un ins zâmbitor, emaciat ca un morfinoman, cu păr țepos și Îmbrăcat În niște pantaloni Puma de culoarea lămâiei verzi, a apăsat butonul de Închidere. Nimeni nu s-a mișcat să-mi facă loc, deși liftul era suficient de Încăpător. Deși În mod normal chestia asta m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care ajunge autorul nu e deloc optimistă. Deținătorii puterii ar fi adeseori niște bolnavi incurabili. Patografiile propuse în volum sunt convingătoare. Carol VI a fost schizofren, Francisc I sifilitic, Napoleon I suferea de pancreatită, Hitler era un maniac, Goering un morfinoman. S-ar putea spune că bolnavii fac adesea istoria, deturnând-o de la destinul ei firesc și că puterea e fratele geamăn al maladiei. Dar atunci nu trebuie să pună la lucru istoriografia resursele ei terapeutice? Este ceea ce sugerează Pierre Rentchnick
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
clasică. Autorul furtului banilor lui moș Costache, s-a despărțit definitiv de Olimpia, s-a căsătorit cu Georgeta, a intrat În politică „fu chiar prefect Într-o scurtă guvernare, și acum este proprietarul unui blokhaus... patronează tripouri și cercuri de morfinomani.” El știe că Pascalopol nu mai este cu Otilia și i-o spune lui Felix când Îl Întâlnește, din Întâmplare. Dar Felix Îl Întâlnește și pe Pascalopol, tot din Întâmplare, În trenul mergând spre Constanța. Bătrânul Pascalopol Îl Întreabă dacă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]