97 matches
-
vânt Iar oamenii amnezici uită ce sunt În tranvaiul ce face un tur Pe Calea Mănăștur. Între două scuipături și-o înjurătură Așteaptă să le pice-o mălăiață-n gură Iar pe la colțuri mai sparg un abajur Pe Calea Mănăștur. Morfolesc cuvinte ne-nțelese Fetelor ce se mai văd mirese Vagabonzi fără cusur Pe Calea Mănăștur. Sub fusta crăpată ascunsă de mamă Înfloresc pe pulpe crini de teamă Când pentru ele băieții fac stânga-nprejur Pe Calea Mănăștur. Trec și eu și
PE CALEA MĂNĂŞTUR, ODATĂ..., POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Pe_calea_manastur_odata_poem_de_al_florin_tene_1358925877.html [Corola-blog/BlogPost/342337_a_343666]
-
Scrisoare generalului meu, 1. Domnule general, ne-ajung poveștile despre daci și icoane. La ce bun? E mai mult decat suficientă rușinea și umilință și sărăcia pe care o lăudam zilnic și în care ne morfolim azi. Poporul privește imaginea dv. de lider înăscut și de perfect conducător al acestui stat care are nevoie acută de un general la timona. Pentru cretinoizii și neanderthalii care se scuipa și se ling perpetuu, si ne îmbogățesc golindu-ne
DOMNULUI GENERAL MIRCEA CHELARU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 by http://confluente.ro/Domnului_general_mircea_chelar_stelian_platon_1393091560.html [Corola-blog/BlogPost/362784_a_364113]
-
lipește? Așa că fără supărare - toate astea făceau parte din arsenalul nostru instructiv: petreceți-vă timpul liber cât mai agreabil! Aducea cineva de acasă o minge făcută din câlți și legată cu sfoară și nu ne mai trebuia nimic altceva. O morfoleam prin praf până când ajungea să semene cu o pisică moartă și ne întreceam care marcă mai multe goluri în poarta cealaltă. E greu pentru copiii de astăzi care navighează pe internet să înțeleagă că generația noastră de atunci nu avea
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/_caseta_cu_amintiri_i.html [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
în Ediția nr. 1149 din 22 februarie 2014. 1. Domnule general, ne-ajung poveștile despre daci și icoane. La ce bun? E mai mult decât suficientă rușinea și umilința și sărăcia pe care o lăudăm zilnic și în care ne morfolim azi. Poporul privește imaginea dv. de lider înăscut și de perfect conducător al acestui stat care are nevoie acută de un general la timonă. Pentru cretinoizii și neanderthalii care se scuipă și se ling perpetuu, și ne îmbogățesc golindu-ne
STELIAN PLATON by http://confluente.ro/articole/stelian_platon/canal [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
oamenii publici ... Citește mai mult Scrisoare generalului meu,1. Domnule general, ne-ajung poveștile despre daci și icoane. La ce bun? E mai mult decât suficientă rușinea și umilința și sărăcia pe care o lăudăm zilnic și în care ne morfolim azi. Poporul privește imaginea dv. de lider înăscut și de perfect conducător al acestui stat care are nevoie acută de un general la timonă. Pentru cretinoizii și neanderthalii care se scuipă și se ling perpetuu, și ne îmbogățesc golindu-ne
STELIAN PLATON by http://confluente.ro/articole/stelian_platon/canal [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
cu simțurile tremurătoare. Ia te uită! Mă urmărește o gâză mignonă, frumoasă și elegantă, cu puful abia ieșit din tremurul nopții. O voi atrage în pliurile unei floricele și tremurând amândoi de încordare o să-i mototolesc platoșa și-i voi morfoli pistilul ei de neegalat până la pierderea oricărui vârtej de gând. Și apoi vom fugi în lumea largă... Lui Ioan Lilă Referință Bibliografică: Gândirea unui zburător / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 202, Anul I, 21 iulie 2011
GÂNDIREA UNUI ZBURĂTOR de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 by http://confluente.ro/Gandirea_unui_zburator.html [Corola-blog/BlogPost/366830_a_368159]
-
îmi astupau urechile într-un frământat continuu și mai ales pentru că gâfâia de parcă urcase dealul în fugă, nu călare pe motocicletă. Apoi îmi ridică fața spre el și se repezi spre ea cu gura căscată, nu sărutând-o, ci lingînd-o, morfolind-o, umplându-mă cu salivă în timp ce horcăia de nu mai știam cum să-mi strâng buzele mai tare ca să nu dau voie unei limbi ascuțite și aspre să pătrundă printre ele. El insista cu putere, iar eu nu mă concentram
Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
din primul rînd: „FAOCUMINEBABY!“ iar Tiffany: „TRAGEMIOTRAGEMIO!“ Alții strigă doar: „NUTEOPRI!“ Încrederea În sine a luat o turnură erotică nu În Întregime neplăcută. Mulțumit, Wakefield Își ia poemul de la capăt: — Fiecare casă găzduiește un dictator demolator intern un zeu domestic morfolind un trabuc de bani și nerăbdare și care nu este satisfăcut pînă cînd fiecare se suie Într-o mașină conducînd dinspre Niciundeville către Niciundeville În căutare de terapie și dorință! O voce de femeie, puternică și dătătoare de fiori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un rând reconfortant, completat cu pixul: D-l ...ROBE ALEXANDRU... îndeplinește funcția de ...LECTOR DR... la ...FACULTATEA DE LITERE... (punctele de suspensie arătau că, la o adică, putea fi vorba și de-altcineva). Pe bucata din dreapta, cloceau niște ștampile pătrățoase, morfolite în cerneală violet peste vreo trei semnături. Cravata era fabricată de „MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI. UNIVERSITATEA BUCUREȘTI. 2005“. Studenții fumau liniștit pe coridoare. Câțiva îmi împrumutau cărți sau căutau să stea de vorbă cu mine în pauze, în speranța unui 10 la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cădeai în șanțul făcut de TIR-uri. Apa băltea tot anul acolo, și-n mod sigur nu era de la robinet. Sătenii se-amuzau, făceau pariuri la un rachiu, care trece și care rămâne împotmolit. După pod, ieșeai din apă, dar morfoleai mașina prin noroi și pietriș, deșertat de basculantele care lucrau pe centură. Abia la urmă, ajungeai la RAR. Plecai de-acasă frumos, cu mașina spălată, cum scria pe hârtia de programare; când intrai pe poartă, puteai să juri că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
față, se întrezărea un castron cu salată bulgărească (specialitatea casei). Dacă ar fi fost Maria aici, sigur ar fi comandat legumele și-o salată de vinete cu roșii. Sub masa din stânga, un copil se juca printre picioarele părinților, cu ciocolata morfolită de șnurul fesului. Era adorabil, Caragiale i-ar fi dedicat câteva rânduri. Le îndesa pe-amândouă în gură, cu metodă și dezinvoltură. Din când în când, se agăța cu mâna liberă de picioarele părinților, ca o lăcustă uriașă. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Obrete, fost ziarist, și Ardiles, vag scriitor în căutare de subiecte, poreclit „Balzac al doilea” sau „cumpărătorul de iluzii”. Dezgustat de lume și în special de colegii ariviști și semidocți, Obrete se retrage din vârtejul evenimentelor („decât să mă las morfolit de porci-vidanjori, mai bine mă fac porcar”), bucurându-se de compania tânărului scriitor pe care încearcă să-l apropie cu mici povești inventate sau adevărate, „mirosind a pământ înecat și a pește putred”. Limbajul acestui porcar, pitoresc, cinic, ironic, pare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
alte corelații specifice categoriei gramaticale a timpului. Imperfectul poate fi: • timp absolut; mai cu seamă în limbajul basmelor: „Era odată, la marginea unui drum, o fântână și, lângă fântână, ședea jos o babă, ghemuită pe niște zdrențe de cergă, și morfolea-n gingii...” (I.L. Caragiale) • timp relativ: în construcții sintactice mai complexe, în care verbul la imperfect se află prins, înainte de toate, într-un raport sintactic (mai ales de subordonare) cu un alt verb, la un timp trecut. Caracterul de timp
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cadavrelor (Dimineață, Morții). Închisoarea e „Golgotă șeasă, fără altare”. Totuși, o undă de lumină în ochii unui monstru (Sfântul), Ion Ion, fixat prin moarte în neprihănita copilărie, „fătălăul”, cu suprafirescul genealogiei lui metaforice, de androgin („Cine știe din ce zmârc,/ Morfolit de o copită/ De făptură negrăită/ Cu coarne de gheață,/ Cu coama de ceață,/ Cu uger de omăt -/ Iese așa fel de făt”), lasă să se întrevadă cum în această lume zace, ca în haosul începuturilor, întreagă, rădăcina miraculoasă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Stoica a ieșit la marginea priciului. O, domnilor, eu să-l apăr pe Nae Ionescu? Se apără singur prin opera lui gigantică în gândirea creștin-națională și prin martiriul lui. Noi n-avem dinți să mestecăm bucatele lui tari, dar le morfolim în gingiile noastre băloase. A fost de-ajuns! Nimeni n-a mai zis un cuvânt. Noaptea Învierii la Jilava Tensiunea nervoasă creștea în cameră, ca în toată închisoarea. Zilnic, în special noaptea, percheziții inopinate, bătăi cu pumnii sub fălci, schingiuiri
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe latura lungă a tăviței de plastic păstrând îndoitura din mijloc paralelă cu marginea de jos a planșetei, în vreme ce aiuritul de Pațulea se urca pe birou cu fundul și, de-acolo, ca și cum sindicatul îl delegase să supravegheze mestecatul colegilor, își morfolea veșnicul său sendviș cu hamsii și arunca priviri aparent dezinteresate, dar în substratul lor freudiene și naționalist, dușmănoase către tăvița lui Attila. Cât putea să-l enerveze pe Pațulea minuțiozitatea cu care colegul Horvath - de altfel, cel mai bun specialist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o dormeză, iar În cealaltă saltele Întinse pe lângă pereți și pe linoleul dintre ele sfărâmătura de pământ amestecată cu pantaloni și pulovăre din geanta noastră. A avut ceva de lucru Florinel până să dea colțul de pâine pe care-l morfolește liniștit În mijlocul răvășelii generale, și vorba lui Laur, că zici că ești la Motănica, e ca la mama acasă aicea, drept pentru care și-a slăbit catarama nichelată a curelei și s-a răstignit pe o saltea. Trebuie că plesnește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și mirosul ei mă adorm și mă trezesc la realitate, Îmi spun că-s viu și că mai am destul până să mă pot socoti bătrân, chiar dacă nu mai sunt ca văru’ Laur. — Și mai las-o, vere, c-ai morfolit-o de-ai zăpăcit-o. cu nasu-n pizda ei ai să mori. Care io unu’ Îți spun că nu-mi convine. Să stau io aicea ca la pușcărie c-așa vrea pula părințelului, și el să se plimbe cu banii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
prieteni și prietene din protipendadă cu care se despuiau la pielea goală, Într-o „partuză“ sau une partie fine, sub portretele Încruntate ale străbunilor, cu bărbi și giubele, atârnate pe pereți, de unde pri veau acum la nepoatele și nepoții lor morfolindu-se ca dracii În chiar mobilierul, vechi și de stil, În care acești străbuni au gândit și au scris românește (astea le știu de la prietenul meu vechi Y, văr și, poate, musafir În pielea goală al acestor tinere boieroaice din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
confruntat cu Terby și teribila lui uitătură. Răsfoind aceste pagini l-am văzut pe Terby într-o sută de ipostaze dintr-o carte pe care o scrisesem acum treizeci de ani. Terby ieșind dintr-un sicriu. Terby făcând baie. Terby morfolind petala albă a unei flori de bougainvillea. Terby bând un pahar de lapte. Terby atacând un câine. Terby pătrunzând câinele și făcându-l să zboare. S-a întâmplat în acel moment în L.A. din acea sâmbătă noapte de noiembrie - când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mă las mereu însoțită, de bunăvoie? Să fie vorba doar de o depresie trecă toare, cum îmi spuneam adineauri? Sau să fie cumva doar o melancolie stătută, paralizantă? Mintea mea s-a zburlit la acest ultim gând răzleț, l-a morfolit și l-a aruncat cu dispreț la coș. Apoi și-a continuat traseul printre multele întrebări care nu-mi dădeau pace. Or fi și alții urmăriți de această idee? Să-ți dorești cu orice preț să fii cumva anume, să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu el (asta-i era convingerea). Celălalt îl privea, aproape amuzat. Nici el nu fusese lipsit de tulbureli, de impurități; acum însă poseda arma secretă, pentru a le evacua... - Când înțeleg cu cine am de-a face, îmi spune doctorul (morfolind ceva între gingii, privind vag pe fereastra dinspre stradă de unde vine zgomotul circulației, supărător pe asfaltul ud de ploaie) simt nevoia să fiu leal. A fost cazul cu Balduin. Simt nevoia, pentru că-l respect, să-i împărtășesc deosebirea dintre noi
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
îl sodomizează cu un pisălog, Doña Josefa îi taie pe furiș limba și i-o aruncă pisicii care-o înfulecă lacom, Metodio se urcă pe sicriu și i se cacă pe față, iar sub pretextul că îl curăță, Isabel îi morfolește chipul cu un mop. Seria de desacralizări continuă pe un alt palier cu văduva care ducându-se în oraș pentru a comanda sicriul pentru soțul ei, trece pe la coafor, vede un film la cinema, știind prea bine că soțul îi
La „giudețul” femeilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6810_a_8135]
-
Dar socialiștii maghiari știu că predau viitoarei puteri o țară sănătoasă, solid așezată pe direcția prosperității. Îi vedeți pe pesedei făcând așa ceva? Mai degrabă vor îneca țara într-o baie de sânge, decât să dea drumul ugerului pe care-l morfolesc de cincisprezece ani. Amenințările la adresa celor care îndrăznesc să deschidă gura împotriva mărețelor realizări năstăsiote, atacurile fără milă contra puținelor, marginalelor posturi de radio și televiziune sau ziarelor ce n-au intrat în hora preamăririi regimului pesedist sunt doar preludiul
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
și i-ar fi plăcut să le ronțăie ca pe un șorici și estimp firele răzlețe ale părului ei adunat într-o coadă și strâns ca un colac împletit gros la ceafă, să-i gâdile obrazul. Și pofta de-a morfoli urechile Luciiei, simțind-o în acel timp cum se zbate și el ținând-o cu îngâmfare, crescu atât de mult în Ștefan, încât începu să geamă și să gâfâie și se îndreptă spre scara proptită de casă, urcă în pod
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]