2,391 matches
-
vorbeau cu voce tare, făcând aluzii batjocoritoare, debitând injurii și amenințări la adresa sa, doar-doar vor fi luați la întrebări. Însă el își vedea de treabă, privindu-i doar pe furiș. Când ieșea sau intra pe poartă, îi ocolea cu atenție, mormăind saluturi fugitive. Dacă încerca vreunul să-l acosteze cu întrebări: „ce mai faci,bă, amărăștene? Răspundea scurt: bine! și își continua drumul. Sau: „de unde ai mai luat ierburile astea, mă? De peste tot. „Și ce faci cu ele, mă? Ce trebuie
SRL AMARU-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1435258744.html [Corola-blog/BlogPost/352839_a_354168]
-
prăvăleau șiroi udându-i chipul schimonosit de o cruntă durere ce o simțea peste tot, în piept, în creier, în burtă, în picioarele ce începură să tremure. Într-un târziu, printre sughițuri și ștergeri de nas, reuși cu greu să mormăie: - Cum ai putut să-mi faci asta, cum ai putut să-mi faci asta... - Mărie, liniștește-te. Io trebuie să plec... scap cursa. Vorbim când mă întorc, o să înțelegi și o să mă ierți și o să vezi ce mamă mândră și
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1392345755.html [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
i-au răsplătit curiozitatea, nici exigența sau înzestrarea intelectuală, am să mă opresc, într-un oarecare final, la “Stratosphere”! Îl “ciuguleam” cu priviri neîncrezătoare și pizmașe de la ferastra camerei de la “Circu-Circus” și boscorodeam și eu ca țăranul lui Preda silișteanul, mormăiam și-mi spuneam că neapărat o să-l ating cu palmele, poate, ziceam, e castelul din visul Consânzenei noastre, a Albei ca Zăpada și Scufiței Roșii sau a Dorotheei lor din “Vrăjitoarea din Oz”, sau mai curând a lui Mary Poppin
STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_templu_al_plenitudinii_stratosphere_din_las_vegas_xiv_.html [Corola-blog/BlogPost/355652_a_356981]
-
sau pe altul din grupul de 10 turiști, câți avea permisiunea să ducă liftul, am stat mai mult pe lângă pereții exteriori îmbrăcați ai scheletului turnului pe care doar îi bănuiai, pentru că era practic “camera” ascensorului, răspundeam intermitent și monosilabic sau mormăiam la exclamările celor de lângă mine, aproape că mă tupilam și mă făcusem mic-mic lângă ceilalți, logica și coerența fugiseră din mine încă din clipa când ai mei luaseră decizia să “escaladăm” turnul. D-apăi la “Stratosphere” nici vorbă, e drept că
STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_templu_al_plenitudinii_stratosphere_din_las_vegas_xiv_.html [Corola-blog/BlogPost/355652_a_356981]
-
Dacă sunt bou... Uite-așa s-a enervat și a țipat amarnic: -Asta e, cucoană! Mă în-șeli! Mă duci cu chihlimbarul și pe urmă îmi spui povești. Iar eu înnebunesc lângă tine! Auzi? Înnebunesc! -Iar eu vreau să dorm!a mormăit Silvia, cu nasul în pernă. Gigi a țipat și mai tare: -Nu mă înnebuni, cucoană, că sunt în stare de orice! Nervoasă, Silvia s-a ridicat din pat: -Dacă nu mă lași să dorm, îmi iau perna și plec din
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1413083252.html [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
am luat cu vorba și n-avem timp! Între timp aflară toți vecinii că moș Ion a murit. Unul, câte unul intrară în casă. Sufletul lui moș Ion privea mirat la toși care intrau, se descopereau, se închinau și ziceau, mormăind: Dumnezeu să-l ierte! Încerca să intre-n vorbă cu ei, să-și ceară iertare dacă i-a supărat cu ceva și se-nciuda că nimeni nu-l bagă-n seamă, deși el voia să le spună că, totuși, trăiește
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
bun! se înfurie Măcăială. Nu, bă, râse Florea Târâială, iei aragazul ăla străvechi și-l arunci la groapa de gunoi. Mulțumește-i lui Dumnezeu că s-a dus. Că altfel nu te hotărai să arunci rabla. Ha, ha, ha! Măcăială mormăia înciudat niște sudălmi, la care Târâială îi replică: Nu-l mai înjura, bă, că bietul moș Ion n-are nicio vină. N-ai auzit ce-a zis înainte să moară? „Șcujaci, că mor!” Ha, ha, ha! Da, putea să mai
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
la care Târâială îi replică: Nu-l mai înjura, bă, că bietul moș Ion n-are nicio vină. N-ai auzit ce-a zis înainte să moară? „Șcujaci, că mor!” Ha, ha, ha! Da, putea să mai aștepte câteva ore, mormăi Măcăială. Ca o vijelie intră și Ghiță Repezitu: Ce, bă, moș Ioane, plecași? Și nu-mi spuseși cum dai culoare la țuică!.. Spune, mă, amărâtule: Dumnezeu să-l ierte! Că așa se spune când intri la mort! îl repezi Rada
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
e un paragraf întreg despre reacțiile istoricilor britanici la serial. Zic că East India Company nu era în realitate atât de coruptă. Doar că Taboo nu e în realitate.] A pus cineva un clip pe YouTube care se cheamă „De câte ori mormăie Tom Hardy”. Oameni invidioși (haha). L-am văzut aseară. Mormăitul ăla nu era în scenariu. E genul de detaliu care dă consistență unui personaj ficțional. Cum îți alegi trăsăturile, ticurile cu care contruiești un personaj? E o chestie arbitrară? Hm
Jumătate de oră din viața lui Tom Hardy (și a mea) by https://republica.ro/jumatate-de-ora-din-viata-lui-tom-hardy-si-a-mea [Corola-blog/BlogPost/338896_a_340225]
-
personal. Din nou, nu e vorba de ce încerci să spui, dar oferă un alt strat pentru ceea ce te reprezintă. Poate fi un râs nervos, unul încrezător sau un râs de eschivă. Și e ok că nu poți controla asta. Eu mormăi, da, asta fac... Dacă replicile nu-s destul de bune, mormăi. Haha. [Radiez ca un lampadar de la Ikea. Tom are chef de povești, e curios să vadă ce-l mai întreb. N-are nimeni o bere pe-aici? Sau măcar un
Jumătate de oră din viața lui Tom Hardy (și a mea) by https://republica.ro/jumatate-de-ora-din-viata-lui-tom-hardy-si-a-mea [Corola-blog/BlogPost/338896_a_340225]
-
dar oferă un alt strat pentru ceea ce te reprezintă. Poate fi un râs nervos, unul încrezător sau un râs de eschivă. Și e ok că nu poți controla asta. Eu mormăi, da, asta fac... Dacă replicile nu-s destul de bune, mormăi. Haha. [Radiez ca un lampadar de la Ikea. Tom are chef de povești, e curios să vadă ce-l mai întreb. N-are nimeni o bere pe-aici? Sau măcar un sirop de tuse?] Citiți continuarea pe Scena9. Articol de Luiza
Jumătate de oră din viața lui Tom Hardy (și a mea) by https://republica.ro/jumatate-de-ora-din-viata-lui-tom-hardy-si-a-mea [Corola-blog/BlogPost/338896_a_340225]
-
de boală, tresare fără noimă aparent ascultătorul. Frânele ambulanțelor... vocile sanitarilor... gemetele răniților... Saci cu morți. Și brațul drept mă-junghie până la țipăt... Da, da, am fost lovit... Îmi amintesc perfect! Și, după ce-și alungă o umbră de pe frunte, mormăie către sine: Vedenii! Doar vedenii! Mai trage-o carte: Sunt norocos: am tras decar! Nedumerit, cu privirea încețoșată, T. îl întreabă: -Ce spui ? Vorbești de răni și moarte? Dar ce rostești... Și revenindu-și cu fals regret își anunță optarul
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1474783863.html [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
batanta. Stătea într-o poziție princiară pe un scaun în fața unui birou apropiat, cu gentuța din piele de crocodil ocrotită la piept. În spatele blatului, un tânăr, cam prea tânăr, îmi zic identificându-l, cercetează avid o tabletă cât o tipsie, mormăi ușor retrograd. Dinainte, domnul în vârstă bate nerăbdător din degetele stângii. De pe inelar își anunță prezența un ghiul ornat c-un rubin. Antediluvian și ăsta! mormăi sotto voce, ca și costumul gri-fer al cărui croi nu-l regăsesc în memoria
LA BANCĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1463896520.html [Corola-blog/BlogPost/379022_a_380351]
-
cam prea tânăr, îmi zic identificându-l, cercetează avid o tabletă cât o tipsie, mormăi ușor retrograd. Dinainte, domnul în vârstă bate nerăbdător din degetele stângii. De pe inelar își anunță prezența un ghiul ornat c-un rubin. Antediluvian și ăsta! mormăi sotto voce, ca și costumul gri-fer al cărui croi nu-l regăsesc în memoria mea vestimentară. Domnul iuțește digitația. Acum antrenează câteșicinci degetele! Să cânte Zborul Cărăbușului de Rimsky-Korsakov, oare?! În fine, cumva inoportunat, funcționărelul își ridică sprâncenele pensate provocator
LA BANCĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1463896520.html [Corola-blog/BlogPost/379022_a_380351]
-
fel... Luna trecută mi s-a declarat cu automaliție șomer. A spus-o și-a luat-o din loc... Nu-mi venea să cred... Mi-a părut rău de situație... Așa un tip inteligent... și fără nici un strop de noroc?! mormăi eu mai mult pentru mine răspunsul. Regretam și-acum ca mereu că n-avusesem curajul a-l întreba de soție. Ce reticențe să mă fi încorsetat?! Nu pot ști! Dar nici Calu nu făcuse referiri privitoare la situația maritală... parcă
MOŞTENIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/angela_dina_1488108042.html [Corola-blog/BlogPost/384880_a_386209]
-
Emiliei îi rămăsese de la fiul meu o vilă la Păltiniș și două mașini. Plus apartamentul în care au locuit împreună...” Acestea erau pasajele originale, preluate exact din discuția cu pictorul, doar că Ștefan le dramatizase, transcriindu-le în dialog. „Aha, mormăi Bogdan. Am descifrat misterul codului, însă ce veste a putut să-l lovească așa de tare pe Tudor?” Urmau apoi spații libere, sau doar niște cuvinte fără vreo logică între ele, semn că acolo avea să intervină zeul neprevăzutului ce
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_xviii_gina_zaharia_1372102163.html [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
au ajuns să cumpere, împreună, un langoș...de prânz...și să-l împartă. După acele Sărbători, ea a plecat în Italia, la muncă...și el...a renăscut (în afaceri locale). Ce mai fac fetele și băiatul tău? am îndrăznit să mormăi. Fetele sunt bine, realizate. Cea mare, s-a căsătorit în stăinătate...sunt bunic deja. Cea mică e singură încă. Doar băiatul e cam oscilant...în a-și găsi un loc de muncă. De unde știi despre ei? De pe net ...facebook...și
LECŢIILE VERII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 by http://confluente.ro/Lectiile_verii_corina_lucia_costea_1346347162.html [Corola-blog/BlogPost/355316_a_356645]
-
o scoată din criză și să‑i dea perfuzie de aia, cum ziceau ei și nu mai știu ce... - Mda, mi‑ai spus, dar stau cu grija asta. Poate avea nevoie s‑o duci la baie ori orice altceva, a mormăit Tudor mai mult pentru el și s‑a ridicat cu greu de pe scaun, oftând din adâncul rărunchilor. Hai să mergem, să mai prindem măcar o oră bună de somn. Silvia nu a mai zis nimic. Și ea era la fel de îngrijorată
CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului.html [Corola-blog/BlogPost/356464_a_357793]
-
și acordarea de prioritate în funcție de vârstă, pantofi, modul contorsionat de zgribulire în interiorul gecii de schi. Oamenii sunt comuni, cu aspirații și doleanțe obișnuite, dar foarte prezenți și activi, amintind de Sam Spade și de Philipp Marlowe. Se enervează destul de des, mormăie, își urmăresc țelul. Pe fundal, muzica neîntreruptă a lui Pat Boone, I'll be home, my darling, please wait for me. Viața de zi cu zi, dar în film, 2 ore în loc de 30 de minute din cauza zăpezii. O întrepătrundere de
Pe căi grele către stele, pe căi aspre către astre. Țara minunilor și capătul lumii by https://republica.ro/pe-cai-grele-catre-stele-pe-cai-aspre-catre-astre-tara-minunilor-si-capatul-lumii [Corola-blog/BlogPost/338791_a_340120]
-
hotărâtă: - Stai cu bunicul.. - Nu, merg și eu cu voi... - Du-te în camera ta, am să te chem, lasă-mă puțin singură cu bunica ta. - Mă părăsiți? E rău să fii unicul bărbat într-o casă cu femei.. a mormăit Retruț, prefăcându-se supărat. Nu era supărat absolut deloc, abia aștepta începerea meciului. Era fan Steaua, îi plăcea să vadă lupta de unul singur. Să se poată concentra la detalii, să țipe și să se manifeste nestigherit, ca și cum s-ar
MESTECÂND ÎN CRATIŢĂ. FRAGMENT de NINA GONŢA în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 by http://confluente.ro/nina_gonta_1456177699.html [Corola-blog/BlogPost/340288_a_341617]
-
și-a pus cerul în gură și ne-a dat doar dinții. You are on it, le-am răspuns ca la Niuiorc, E clar că motanul nu avea nimic contra păpușii, Asta înțeleseseră și Alice cu Dinah, Punțile sunt rupte, mormăi castorul, Pronia cerească așa a vrut. Fără să jignesc din nou pe cineva, m-am pus pe spart bănci în parc,noaptea, să nu vadă nimeni, cu tine voi scoate o proză bună, cred eu, dar aș prefera să facem
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 by http://confluente.ro/Bavaria_boris_mehr_1391323879.html [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
și-a pus cerul în gură și ne-a dat doar dinții. You are on it, le-am răspuns ca la Niuiorc, E clar că motanul nu avea nimic contra păpușii, Asta înțeleseseră și Alice cu Dinah, Punțile sunt rupte, mormăi castorul, Pronia cerească așa a vrut. Fără să jignesc din nou pe cineva, m-am pus pe spart bănci în parc,noaptea, să nu vadă nimeni, cu tine voi scoate o proză bună, cred eu, dar aș prefera să facem
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 by http://confluente.ro/Bavaria_boris_mehr_1391323879.html [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
o hoardă de tâlhari, care ne-a călcat hotarele. Ucid și jefuiesc totul în calea lor. Și în aceste clipe grele, împărăteasa noastră s-a gândit că numai vitejia voastră va fi salvarea împărăției. - Dar alții nu puteau să plece? mormăi Nămețilă. - Împărăteasa și-a pus toate speranțele în bărbăția și priceperea voastră! mai zise generalul viclean. Cei doi tăcură, neștiind ce să creadă. Văzându-i nehotărâți, generalul adăugă: - Ca drept dovadă a aprecierii Măriei Sale, m-a rugat să vă dau
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424638210.html [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
plece acasă. Cei trei nu-l luau în seamă. După un timp, Arapu nu a mai suportat plânsul lui sâcâitor pentru că începuse să piardă : -Termină mă, băzâiacule, că mă enervezi! Nea Ghiță, ăsta de ce nu pleacă acasă? -N-are voie! a mormăit nea Ghiță. Ordin de la patron. Apoi, către băiat : -Stai, mă, cuminte! Te repede mâine patronul cu sania. -Hâââ! Da’ eu vreau în seara asta, plângea Tudorel. -De ce vrei, bă, în seara asta? l-a repezit Arapu. -Pentru că... Astă
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449329971.html [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
Însă neamțul s-a repezit după el: -Ai auzit, mă? Să mergi numai pe șosea, cum a spus nea Ghiță! Că eu răspund de tine. Ține minte: mergi numai prin sate, că drumul ocolit e mai scurt. -Am înțeles! a mormăit Tudorel cu privirile-n jos. Ca să-l convingă pe neamț, s-a îndreptat spre șosea. Însă, după ce neamțul a intrat în atelier, s-a furișat prin spatele morii, până a ajuns la drumul care ducea peste dealuri, drum pe care
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449329971.html [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]