190 matches
-
în spate, ca să nu-i atrag atenția spre mașina condusă de José, care ne urmărea de la mică distanță. Eric Lord, impasibil ca o mască de ceară, mânuia volanul ca un robot și doar din când în când scotea câte un mormăit la adresa șoferilor inconștienți și a celor care le-au pus permisul de conducere în mână. A oprit, bineînțeles fără să hotărâm împreună, în fața unei grădini cu gard de trandafiri înfloriți și mobilier din fier forjat vopsit în alb. Părea un
VANESSA BERI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_bratescu_vanessa_magdalena_bratescu_1394193080.html [Corola-blog/BlogPost/375120_a_376449]
-
se făcuse mic în scaunul său, cocoșat, răzimându-și fruntea pe o mână ce-i ascundea ochii cu totul. - Cum? A, nu... mulțumesc, domnule avocat, sau... a răspuns Mișu, morocănos, fără să-și scoată privirea din hârtii. Era mai mult un mormăit. Cuvintele nu fuseseră înțelese, dar refuzul a fost decriptat corect. Dar brusc, când Lucian Cenușe ajunsese la ușă, s-a ridicat și el grăbit, a împins hârtiile pe suprafața lucioasă direct în sertar și s-a repezit spre ieșire cu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_capii_5_marian_malciu_1327334794.html [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
pietre. - Ah, uite-l și pe Vezberbarel! Lia află acum că Vezberbarel, pe lângă că era un fel de spiriduș al animalelor, mai era și servitorul lui Colț-Împărat și sfetnicul prințului Mladin. - Bună vremea, Vezberbarel! Arătarea răspunse la salut cu un mormăit, după care dispăru în spatele unor tufe de trandafiri, în hohotele de râs ale prințului. - De unde-o mai fi găsit și încălțările acelea? Ce-i trebuie încălțări unui animal? Acum îl vom auzi cale de-o poștă când se va apropia
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1489579507.html [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
tușa Rada, fusese pădurar trăise într-un bordei ed pământ în inima pădurii, gospodărindu-se singur cum putea. Și ce urmează, chiar dacă seamănă cu o poveste de adormit copiii, eu cred în sinea mea că este adevărat. A auzit un mormăit de urs și de teamă a blocat ușa pe interior cât a putut de bine, împingând și el contra. A stat, a așteptat și și-a dat seama că ursul nu avea nici o intenție agresivă, mormăitul lui semănând mai mult
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Caseta_cu_amintiri_iii.html [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
adevărat. A auzit un mormăit de urs și de teamă a blocat ușa pe interior cât a putut de bine, împingând și el contra. A stat, a așteptat și și-a dat seama că ursul nu avea nici o intenție agresivă, mormăitul lui semănând mai mult cu un fel de plâns, dacă un urs poate să plângă. Ce să facă? Nu avea de la cine să ceară nici un fel de sfat sau ajutor. Martine în sus, Martine în jos, ce e cu tine
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Caseta_cu_amintiri_iii.html [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
voiam să-mi cer scuze. Privirea s-a fixat pe ”victima mea”, cum din tot salonul tocmai pe ea să o strivesc sub pantoful meu ? Cuvintele mi s-au oprit în gât, nu am putut scoate decât un fel de mormăit, eram blocat, vedeam totul prăbușindu-se, fluturii zburau mai vârtos și mai bezmetic, mă lua cu leșin de la lingurică, eram de nerecunoscut. Cu un ultim efort am reușit, să îngân o scuză. Fata roșie la față, poate de la căldura din
IUBIREA PENTRU...II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1468510657.html [Corola-blog/BlogPost/383903_a_385232]
-
Zic că East India Company nu era în realitate atât de coruptă. Doar că Taboo nu e în realitate.] A pus cineva un clip pe YouTube care se cheamă „De câte ori mormăie Tom Hardy”. Oameni invidioși (haha). L-am văzut aseară. Mormăitul ăla nu era în scenariu. E genul de detaliu care dă consistență unui personaj ficțional. Cum îți alegi trăsăturile, ticurile cu care contruiești un personaj? E o chestie arbitrară? Hm... Hmm.. Nu, folosesc mult observația. Toți scoatem sunete. Și o
Jumătate de oră din viața lui Tom Hardy (și a mea) by https://republica.ro/jumatate-de-ora-din-viata-lui-tom-hardy-si-a-mea [Corola-blog/BlogPost/338896_a_340225]
-
complet diferite. Mulți sunt șocați când aud înregistrări cu ei: „Nu așa sună vocea mea!”. Ba da, așa sună vocea ta! Percepția fiecăruia despre sine e complet diferită față de felul în care suntem de fapt. Zic asta și-n apărarea mormăitului, dar adevărul e că diferența asta e exploatată și la cursurile de actorie din facultate. Mă rog, am fost dat afară și de la cursul de method acting, motiv pentru care nu prea-mi place de method actors. Nu-ți place
Jumătate de oră din viața lui Tom Hardy (și a mea) by https://republica.ro/jumatate-de-ora-din-viata-lui-tom-hardy-si-a-mea [Corola-blog/BlogPost/338896_a_340225]
-
îți oscilează, plângi, râzi, e fix opusul meditației. E ca și când te-ai pune în situația în care corpul nu mai vrea să fie privit. Și începe, involuntar, să arate prin sunet ce se-ntâmplă înăuntrul lui. La fel și cu mormăitul. Ce se întâmplă atunci când punctezi dialogul cu momente în care ies la iveală sentimente profunde sau gânduri, e că poți transmite publicului un comentariu asupra a ceea ce e în mintea personajului. E ca și când ai pătrunde un pic mai adânc în
Jumătate de oră din viața lui Tom Hardy (și a mea) by https://republica.ro/jumatate-de-ora-din-viata-lui-tom-hardy-si-a-mea [Corola-blog/BlogPost/338896_a_340225]
-
a mers să își anunțe soțul că totul este gata. A luat în brațe o păpușă pe care o pictase chiar ea, frumos îmbrăcată, într- o rochie aurie, și a ciocănit la ușa de la biroul Moșului. S- a auzit un mormăit. Când a deschis, l-a văzut pe soțul ei posomorât, aranjând câteva ornamente în bradul de lângă șemineu. - Dragul meu privește! Eu împreună cu... Matilda, îți urăm drum bun în călătria ta și Crăciun Fericit tuturor oamenilor, indiferent de vârstă. Am însă
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_oprea_1451483580.html [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
îngrijirea animalelor de la stână, la curățirea locului odihnei trupului și până la pregătirea hranei. Ajunseserăm pe înserate, când tocmai bătrânul stăpân al stânei din poiana Cibinului se pregătea să pună de prepararea hranei. O mămăligă specială, la pregătirea căreia auzeam, deseori, mormăitul bătrânului care spunea cuvinte greu de înțeles. Aflasem că nu terminase decât patru clase, dar învățase să citească de la un cioban de la stână, care murise de mult și care, în tinerețea lui, fusese pentru un timp învățător în satul Tilișca
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1440008846.html [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
un scrâșnet permanent. Când, în cele din urmă, se hotărâse să iasă din casă, răceala lui Gheorghe se întinse ca o molimă asupra întregii familii și, cu atât mai mult, asupra sătenilor. Devenind suspicios, nu vorbea cu nimeni, doar răspundea mormăit la o „Zi bună, Gheorghe!”, urare adresată de câte un vecin, grăbindu-se să-și caute de treburi. Cei ai casei se obișnuiseră și, deși îi apăsa această însingurare a lui, încercau să-l înțeleagă. Lucra la câmp de dimineața
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1459447683.html [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
feed-back-ului din didactica modernă și care pentru noi „căscații” era nimeritul prilej de a ne „dovedi” în sfârșit „coacerea”:.. „Să iasă în față, în ordinea catalogului, cei care „merg” la „mormală” ( în loc ne „normală”), sufla cuvântul pocindu-l cu un mormăit poticnit de o tuse parcă cinică, care să atragă atenția sau pentru a descuraja orice superficialitate a actului decizional al „liberului arbitru”, adică a lua în serios opțiunea deja exprimată ; în fața tablei „ lisseenii” (în loc de „liceenii”), prelungind obligatoriu sâsâitul pentru a
GHEORGHE CONSTANTIN de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Profil_de_dascal_gheorghe_constantin.html [Corola-blog/BlogPost/371210_a_372539]
-
Și în clipa aceea s-a auzit soneria de la ușă. De emoție, inginerul Marcu i-a pus mîna pe genunchi Adelinei și a strîns-o ușor, ca pentru a-i atrage atenția. Gabriela a fugit să deschidă. Pupături pe hol, un mormăit, țipetele gazdei. Cînd l-a văzut, Adelina s-a emoționat. Daniel! Gabriela l-a așezat pe căpitan lîngă ea, în celălalt capăt al mesei, față în față cu Adelina și cu Marcu. Căpitanul s-a scuzat că întîrziase ... deh, datoria
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_56_59_ioan_lila_1341239779.html [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
asta era chiar recomandată. Pe culoarul ce ducea la salonul în care mă aștepta parafina, era pustiu. M-am uitat la ceas. Adevărat, am venit cu vreo zece minute mai târziu. Bat la ușă, aud un ceva în stil de mormăit și intru. - Sărut mâna, doamna Florica! Se poate? - Apăi, ce să mai zic, ziua bună! ... Mai e un loc liber, că am început deja cu 'mnealor, a răspuns domnia sa cu o voce prea puțin îmbietoare și a arătat către paturile
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1449595298.html [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
Opinii Costel Cristea - M-am trezit respirând... Auzi, dar la tine care este prima, cea dintâi amintire? Eu unul n-am băgat de seamă când a început viața. Ba chiar am tot amânat-o, zi de zi, cu fiece mormăit al procrastinării. Dar ce să vezi, a venit Moartea într-o zi pe la mine. Nici neagră, nici albă, nici urâtă dar nici frumoasă. Am simțit-o stând pe bancheta din spate a mașinii cu care mă învârteam acum în Pădurea
Despre datoria către sine by http://www.zilesinopti.ro/articole/14076/costel-cristea-despre-datoria-catre-sine [Corola-blog/BlogPost/100124_a_101416]
-
prin părul cam rebel și cu stânjeneală s-a așezat pe scăunelul scund, în fața pictorului. Artistul o privi scurt, cum îi era obiceiul, mijind ochii. Îl văzu cum își țuguie buzele sub mustăți și, spre nemulțumirea ei, cum scoate un mormăit de neînțeles. Mai observă cum apucă din tolba de piele subțire de lângă el o bucată de cărbune. Simțea că se strânge în sinea ei. De ce oare să fi renunțat la penel? Să nu-i mai fi rămas vopsele? Ori, mai
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1413651039.html [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
relaxarea lui în fața televizorului. Ce să spun, asta este relaxare să vezi cum se bat, se fură și se împușcă ăia pe toate canalele de știri. Relaxare este cănd te joci. Bine, bine, am înțeles, aștept, am îngânat eu un mormăit adecvat. Cu mintea la desene și la știrile Lui uitasem să îi raspund. Ce greu mai trece și vremea asta și sportul și câte reclame mai bagă. La mine la desene parcă nu sunt așa de multe reclame. Sau poate
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1430400848.html [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
pentru a merge la biserică; în urmă cu un an a fost nevoit să coboare în sat pentru a fi îngrijit de copii); Puflea (Mitu Ureche) - om scund, rotofei și cu capul mare, se mișca lent și vorbea rar și mormăit; Radu (Dinu Cojocaru) - toată ziua fredona cântecul „Radu mamii, Radule”; Sclipa (Dinu Teșcuț, bărbatul Childirușei) - când era chemat, răspundea invariabil: „Într-o sclipă viu!”; Stan Șofâlcă (Stan Chirigescu, Stan Păpușă) - șofâlcăia atunci când mergea, în război fusese împușcat în spate și
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1474823495.html [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
prieten. Adormi nefericit cu gândul la el. Deodată, un zgomot puternic îl trezi. Vântul furios și ploaia rapidă deschiseră cu repeziciune ferestrele camerei sale. O furtună năpraznică, cu tunete înspăimântătoare și fulgere sclipitoare brăzda cerul. Alexandru auzi în surdină un mormăit și văzu în vale, lucind prin întuneric, o steluță argintie, coborând încetișor. “Este Neânfricatul”, gândi fericit băiețelul. „I-a fost dor de mine. A venit să mă vadă. Acum, însă, nimeni nu-l mai poate urmări, să-i facă rău
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1472687661.html [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
mai multe ori, nemulțumiți de fiecare dată. Încearcă iar și iar și tot nu se opresc. Unii aleg prost în mod repetat (și ajung să plângă la mine pe umăr). Sau ajung pe canapeaua psihanalistului care, după 10 ani de mormăit pe fotoliu, ajunge la concluzia că sunt încă dependenți de mama lor și de satisfacția absolută dată de aceasta, pe care niciun partener de la vârsta adultă nu o poate oferi; după terminarea psihanalizei vor fi mai bătrâni și prea disperați
Cum ne alegem perechea. Dar chiar alegem? by https://republica.ro/cum-ne-alegem-perechea-dar-chiar-alegem [Corola-blog/BlogPost/338728_a_340057]
-
așezământ catolic din California, devenit și întâiul avanpost european din această parte a Americii de Nord care a avut, pentru localnici, efectul “neonorant” al unei nemulțumiri în masă și care au (și) devenit ulterior “obiectul” unei convertiri intense, pentru că, se putea altfel !? “mormăitul” și “sâsâitul” - singurele arme “onomatopeice” aflate în dotarea “cusurgiilor” au fost pe dată reduse la tăcere de replicile “tăioase” ale “exogenilor” puțin statornici în smerenie ... Neputând cuceri Monterey Bay, mica sa armată descoperea la nord de acesta golful San Francisco
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 by http://confluente.ro/La_capatul_lumii_california_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/367076_a_368405]
-
cui ești tu? m-a întrebat agățându-se parcă cu niște pânze imaginare de prezența mea. -Eu sunt a lui Bogdan Petre, i-am răspuns și, a aplecat capul, murmurând cu un fel de exaltare, o înșiruire de interjecții sau mormăituri fonice, din care nu mi-am dat prea bine seama, dacă o mulțumise sau nu răspunsul. Și-a tras cu un icnet apoi găleata de sub poalele fântânii și, mi-a răspuns cu un oftat prelung, parcă obligându-și corpul să
EL, RENEGATUL ÎI ÎMBLÂNZEA ACUM SUFLETUL... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1453192442.html [Corola-blog/BlogPost/372374_a_373703]
-
nu mă prindă lupul! - Ce lup, moșule?! A râs creanga, plesnindu-l pe căciulă. În spatele tău aleargă o matahală de urs! - Aoleu! A țipat moșul, luând-o la sănătoasa. În acel moment, de sub bănci s-a auzit altă pâlnie, cu mormăituri: Mor, moor, mooor, moooor! Iar râsete în clasă. De data asta, coana preoteasă a tresărit și s-a uitat speriată în direcția din care venea mormăitul. Mormăit care nu mai contenea. Și cu cât mormăiala se întețea, cu atât mai
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1456338583.html [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
-o la sănătoasa. În acel moment, de sub bănci s-a auzit altă pâlnie, cu mormăituri: Mor, moor, mooor, moooor! Iar râsete în clasă. De data asta, coana preoteasă a tresărit și s-a uitat speriată în direcția din care venea mormăitul. Mormăit care nu mai contenea. Și cu cât mormăiala se întețea, cu atât mai mult se agita. Dică, pe post de moș fricos: - Văleu, aoleu, mă mănâncă ursul!....Mă sfârtecă!...Mă sfâșie!...Aaau! Mă face bucățele! Tot o ținea într-
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1456338583.html [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]