85 matches
-
Fără de țară, Viciosul, am ascultat-o terorizat. Și-am aflat, sfâșiat de durere, că mă-nrudesc cu Sodoma și Gomora și pedeapsa divină o să cadă asupra mea, doar dacă ... - Dacă, părinte? - Dacă-ți reprimi această pornire contra naturii și te mortifici în fața Domnului Nostru; dacă te ferești cât oi trăi de orice fel de legătură carnală; și să te duci la medic. - La medic? Eu? - Și-o sută de avemaria. Și m-am dus la medic, la dr. Canyameres, care m-
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
ne-somn,/ adunându-te/ risipindu-te etc.) dau la iveală preferințele stilistice ale poetei, la care trebuie să adăugăm neapărat dramatismul inclus în numeroasele replici-întrebări existențiale fără răspuns ce a-desea sunt conexate cu lexeme numind stihiile ce ne asediază și mortifică simțurile și sentimentele ca într-o dramă shakespeariană: „Dar cine mai poate vedea?!.../când ochii noștri orbesc/de vuiietul vântu-lui,/ când ochii orbilor/ sunt păsări moarte/ arunca-te-n pustiul de munte?/ și ochi de sticlă urmăresc zborul văpăii/care
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
fost fiică de rege/ eram scarabeu/ în pădurea cu jețuri/ de stafii și-arome" (Mă-mbrac în tăcere ca-n ultima lege). Și nu în ultimul rând se înscrie sarcasmul istoricește determinat, stigmatizând oroarea totalitară, în cuprinsul căreia viața se mortifică fără a-și înceta cursul înfiorător: "pentru noi nu înseamnă ce-nseamnă pentru voi sonerie/ pentru noi sonerie înseamnă poliție/ un grup de brute care năvălesc (de-obicei noaptea)/ peste viața și coșmarele tale/ îți răstoarnă mațele, hârtiile și casa
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
și gol al literaturii nu compensau defel pierdutele bucurii ale cărnii prin proporționale împliniri spirituale. Obiectivele culturale ale vechiului regim erau unele cu semnul minus: arta trebuia deposedată de cât mai multe dintre dimensiunile și valențele ei, pentru a se mortifica, îngheța ideologic. Cu atât mai firesc, mai natural a fost dezghețul postrevoluționar, în care vechi poncife, tabuuri și clișee propagandistice au fost exuberant dinamitate. Tarabele gemând de reviste și cărți pornografice editate pe hârtie proastă, mâinile tremurătoare și ochii sticlind
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
se demontează mecanismul mistificator: "Dormeam lîngă-acel munte ca lîngă-un paradis/ Pierdut, în care lumea aceasta vinovată/ Nu mai putea s-ajungă pe jos ca altădată/ Și încerca să urce pe sforile din vis" (Dormeam lîngă-acel munte). Chiar inspirația poetică se mortifică, printr-o pulverizare a zădărniciilor ce acoperă viața, prin culoarea lividă, de mort, pe care o capătă hîrtia: "De foarte multă vreme nu am făcut nimic,/ Încerc să scriu ceva dar nu se poate,/ Ce praf și pulbere se face
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
cu cei din jur. Elizabeth (Elizabeth, regia Shekhar Kapur) este tânără, frumoasa, inteligență și temperamentala. Iubește și este iubita. Dar, va trebui să opteze ăntre a fi o femeie fericită sau o fi o regină atotputernica. Alegerea fiind făcută, ași mortifica trupul și-și transforma chipul proaspăt ăntr-o icoana, devenind un simbol hieratic intrat an istorie că Elizabeta, regina fecioara. Julia (Hideous Kinky, regia Gilles Mac Kinnon), ănsotită de cele două fețe ale sale colinda Marocul ăntr-o călătorie inițiatica, o posibilă
Toamnă cinefilă by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17433_a_18758]
-
Nu pot scrie, adică, așa cum ar trebui. Nu pot vorbi despre cineva drag fără să li se pară că fac un gest convențional, fără să aibă senzația că ființa lui Țeposu rămîne înafara discursului sau că acesta o diminuează și mortifică. Probabil că mulți au simțit că abia scriind legalizează, în propria lor conștiință, moartea lui. Nu știu care din gesturi - tăcerea sau exprimarea - poate fi considerat un omagiu mai cald, mai sincer. Sigur însă, și cei care au tăcut și cei care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
antologice, prin eleganța retoricii marțiale: " Nu ne preocupă prea mult reacțiile joase ale unor condeie de la care nu era de așteptat nimic bun, care, prin forța lucrurilor, sunt menite a exersa conștiincios ortografia neantului. Ele reprezintă muștele bâzâitoare din jurul valorilor mortificate prin tabuizare ori prin viclean amalgam. Ele înzestrează putreziciunea și duhoarea ei cu o agitată aparență de vitalitate. Dau aripi pestilenței și o umbră de glas descompunerii. Cine e, bunăoară, Diacul tomnatic și alumn, ascuns, în "curajul" său, sub o
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
prisma scrierilor lor, multe dintre ele capitale, de după 1947. E singurul lucru care contează. Poate părea surprinzător, dar la distanță, oarecum pe aceeași poziție, l-am putea include aici pe Eminescu. Mitizați, într-o epocă în care era interzis și mortificat spiritul critic, acești scriitori au fost speculați atît de naționaliștii de ocazie, cît și de răzvrătiții restauratori, uitîndu-se că singura formă de revizuire este... recitirea. Trebuie să știm că nu demitizarea publicistică, făcută, cu mult zgomot, în raport cu ferventul naționalist sau
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
efort. De ce să umblăm însă cu jumătăți de măsură? Se vor găsi câțiva care îl vor lăuda ca pentru un important act de cultură, apoi elogiul va consolida meritele abstracte ale traducătorului care, în realitate, n-a făcut decât să mortifice versurile unui poet de seamă.". Un an mai târziu (la pagina 238), Victor Felea pleacă de la lectura unui interviu dat de mine revistei "Argeș" pentru a se dezlănțui contra a tot ce i se părea că reprezentam în viața literară
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
preced percepția directă a realității și o influențează pînă la manipulare. Cu atît mai mult cînd aceste "imagini" sînt proiectate peste pretinse "esențe naționale" (Wesen der Nation), ele sînt rezultatul unui dezechilibru generator de discriminare și inegalități. Ele nivelează și mortifică Viul, tot așa cum repetitivul dăunează, în discursul literar, reprezentării și mimesis-ului - modelînd tocmai "discursul colonial" de care vorbea Homi Bhabha, în multdiscutata sa carteThe Location of Culture (Londra/New York 1994). "Tipurile" lui Franzos sînt, de fapt, totuna cu ceea ce, în
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
Damian e Pegas în varianta îngerului căzut, Octavian e Crisaor în forma omului zidit de viu, căruia tăcerea, bătaia și izolarea îi devin condiții firești. Primul e hotărît să se afirme cu orice preț, al doilea e decis să se mortifice pentru a nu da satisfacție comuniștilor. Primul intră în rolul unui expert al torturii, celălalt devine un ins invulnerabil pe care tortura nu-l poate înfrînge. Damian e activ pînă la inventivitate demonică, Octavian e pasiv pînă la inerție ascetică
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
pasionat de lectură, într-un soi de Don Juan cinic: pe când era profesor navetist la Lipova, în anii ’80, obosit și sufocat de traiul zilnic, descoperise că erotismul poate fi, deopotrivă, un refugiu plezirist și o manifestare, într-un univers mortifica(n)t, a instinctului vital. Mai mult decât atât, actul sexual cu o potentată de partid i se pare (după ce surprinsese niște elevi masturbânduse în wc-ul școlii pe fotografiile dintrun ziar ale primilor „tovarăși“ ai țării) o revanșă inedită pentru
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
și în teorie. N. Balotă remarcă faptul că Anthony Trollope are "oroare de teorii abstracte" (277). Și ideea este o formă a concretului, nu o expresie a contemplării inapte să palpeze viața. Analiză, da, dar cu măsură, regenerând și nu mortificând, trezind și nu adormind interesul cu "analize fastidioase", cum constată la lectura romanului lui G. d'Annunzio, Triumful morții. Absența predominantă a atitudinii conduce la conjectura, deloc conjuncturală, că își reprimă divergențele și se "obiectivează". "La fel de sceptic ca și față de
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
încă din viața aceasta. Și atunci tot ce înseamnă mistică creștină este zbatere vană. În al patrulea rînd, asceza fără de care strădania mistică nu se poate împlini nu intră în vederile unui musulman. Musulmanul nu înțelege de ce trebuie să-ți mortifici trupul de vreme ce trupul e creația lui Dumnezeu, cum tot așa nu înțelege ce rost are celibatul și toate celelalte nevoințe la care se supun habotnicii creștini. Viața a fost dată omului ca să se bucure de ea în limitele preceptelor date
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
s-a hotărât în cele din urmă să pună capăt celibatului. A urmat o tăcere lungă, urmată de scuze că nu va avea timp s-o vadă înainte de-a pleca. Trebuia să facă pregătiri și în câteva zile pleacă... Mortificată de veste, ea n-a mai izbutit să-l întrebe nimic, a închis telefonul, a făcut o baie cu săruri de mare, a băut un pahar cu apă și s-a culcat. Imediat, a urmat seria viselor manifest ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trebuie suportate cu răbdare: crucea locului de muncă, conviețuirea cu ceilalți, circumstanțele dificile ale existenței sau mediul neplăcut, toate datoriile, cererile, promisiunile... Astăzi nimeni nu mai are nevoie, precum asceții de altădată, să-și caute propria suferință și să se mortifice. Pentru mulți este nevoie deja de multă putere din cauza duratei și frecvenței este deseori mult mai dificilă simpla rezistență decât împlinirea unui gest eroic marginal a duce, a face față fiecărei zile, suferinței obișnuite, normale. Totuși, nu trebuie să ne
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
jeraticului. Între luptele fără capăt, românul zăbovește. Se repauzează în loisir. Se odihnește. Petrece cu neamurile, prietenii, cunoștințele, vecinii, dar, mai ales cu duducile. Și flecărește. Copios. E plin de vervă, are toane febrile, șuguie spumos, tremură de mândrie, se mortifică fastuos, își pune odăjdii cu răsunet, se scobește în dinții fanteziei. În timp ce stă răbunit în poziția voinicului, binecunoscuta rână națională, precum și cu nelipsitul fir de iarbă în colțul gurii, el tresaltă și alină numaidecât toate suferințele mapamondului. După care, dacă
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
fondului clasicizant al operei eminesciene, a țesăturii subtile de relații cu gândirea și arta romantică germană și, nu în ultimul rând, a „firelor" hegeliene din textura operei celui care îl refuza pe Hegel, sunt binevenite și astăzi, când Eminescu este mortificat în sintagma (falsă) „ultimul mare romantic european". Din păcate, neajunsurile editoriale propriu-zise sunt mari, din acest punct de vedere singurul câștig adus de volumul de față fiind cantitatea. Nu totalitatea și cu atât mai puțin acuratețea.
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
cu diamante, Cinci și Desant vor fi niște manifeste literare, Școala ludică a fost un dublu manifest: literar și teatral. Protestul inclus în text și în spectacolul pe care l-au susținut cei din grupul Ars Amatoria viza dramaturgia oficială, mortificată de piese cu activiști, ingineri agronomi și producții-record, ca și de calpele „drame problematice” semnate de Paul Everac sau Ecaterina Oproiu (dramaturgi nu oficiali, dar oficioși). Școala ludică și-a propus și a reușit să readucă pe scenă ceea ce ideologia
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
ruptură dichotomică narativ - abstract. În răspăr cu preceptele absolute, tăios edictate, printre aceste lacome concrețiuni oferite de atelierul tînărului Lascăr, te-ai crede în libertatea unui teatru fără argument, în făgăduința unui spațiu care își interzice să îngusteze și să mortifice. Asta nu se petrece precum un abandon, căci îl susține pe ipoteticul scenarist, în căutarea sa, gustul unei suplețe interogative, care îi comandă să nu lase deoparte, retractil, ceea ce ar fi un plus de identitate. Semințe, vestitoare ale unui asemenea
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
dar mai ales dragoste de Dumnezeu și de oameni. Nimic nu ne poate face imitatori ai lui Hristos, remarcă Sfântul Ioan Gură de Aur, ca zelul pentru binele semenului. Poți să postești și să te culci pe pământ, să te mortifici, dacă nu ai grijă de aproapele n-ai realizat nimic ... Dacă nu aduci un folos semenului n-ai făcut nimic 32. Pentru zidirea Bisericii trebuie curaj, interes și dragoste, dar mult contribuie la aceasta, remarcă Sfântul Ioan Gură de Aur
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
trăit, delimitat, în Fragmentarium. Iubirea Lui ne decide calea, nu ne umilesc corecțiunile Sale, ci ne sporesc credința și ne îndumnezeiesc iubirea irenică. Eikonice II, per conclude Lui Alexandru Cetățeanu Preparatio poiesis. Enunțurile parafrazice. * Acordă-ți singur șansa. * Nu te mortifica * Iartă-te pe tine însuți * Iubește-ți semenii ca pe tine însuți * Catharsis, nu catalepsis * Psihedelic, nu de la emanațiile oraculare din Delos, ci sanctuaric * Versus legea Talionului, ci nu suicidar, sub stigma-nvinuirii, din Paideume străine. Biomul Gândul care te trezește
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
strict tehnic, le-am recunoscut o serie de calități. Am reacționat, prin urmare, pasional. Cred însă că, în critica literară (și cu atât mai mult în disciplina perisabilă a cronicii), e crucial să-ți păstrezi vii reflexele. Să nu te mortifici înainte de vreme, să nu-ți pierzi, prin specializare, entuziasmul de la început. Experiența (care, vrândnevrând se capătă odată cu trecerea timpului) nu trebuie să alunece în suficiență. După doi sau trei ani de articlerie săptămânală, oricine poate evalua o carte cu destulă
1898. Street view by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4050_a_5375]
-
omul bun, „care înfrânează în el avântul orb al voinței”. Deci... De reținut, și de asumat când e cazul (e cazul!), distincția dintre omul bun, care face binele, și omul blajin, lipsit de energia necesară ca să facă rău. Sfântul își mortifică voința și așteaptă izbăvirea. Întrebarea decurge din ce am citit până aici: numai moralitate caută sfântul, nu și spiritualitate? Așa cum îi descrie Schopenhauer starea, parcă spiritualitate ar fi: „...este cuprins de o bucurie interioară și o liniște cu adevărat cerească
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2835_a_4160]