181 matches
-
ce rigidizează postura deliberată și totodată marchează neostentativ distanța morală față de aceasta. Eul se prezintă în fața lumii teribile dezarmat, vitregit parcă de voința oricărei articulări de sine, asemenea acelor vietăți care, atacate de un dușman, se prefac moarte. Uneori această mortificare tactică adoptă aspectul psihologic al impersonalizării, al despărțirii sinelui de sine: Dacă aș permite fiecărei zile/ să umble singură pe străzi/ lăsîndu-mi trupul undeva într-o seră/ ca pe-un bonzai micuț" (Soare strivit pe zid). Ori într-o rostire
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
putea să revină din exil// ce-ar putea să se întîmple/pentru a ne recunoaște cu adevărat/ sub cerul imperiului" (ucenicul). Sub blocul întunecimilor strivitoare ale imperiului blestemat, așteptarea devine o ecuație a durerii, o modalitate suplimentară de alienare, impurificare, mortificare. Un sacrificiu surprins cu ajutorul unei tonalități trakliene: "și-o să întîmpin/ drumurile orbite de așteptare/ sunt cealaltă parte neterminată/ partea a doua a durerii/ ridicînd în memorie arhitecturile străinului/ îndepărtat de la purificările anotimpului/ și-o să întîmpin/ drumurile orbite de așteptare/ pe
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
de asumarea fragmentului ca singură garanție în aspirația către întreg și de validarea construcției ca metaforă a existenței însăși, formele mai păstrează vizibil urmele unei sacralități pierdute sau, din contra, inapte încă de a se manifesta. În spatele derizoriului și al mortificării, așteaptă momentul prielnic pentru reactivare memoria unui hieratism nedeterminat. Care vine, poate, din imemorialul act al creației dintîi ori din mai recenta stilistică a unei viziuni bizantine convertite brusc la tridimensional.
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
e prins în ambuteiaj Vreme (pierdută) în care cei din jur claxonează injurios strigând huiduind: „Idiotul!” Ei și ce dacă Mâșkin e dintr-un alt secol dintr-un alt roman în care încă nu se știa de ambuteiaje ca predestinată mortificare? Ei și ce dacă Mâșkin-cneazul e fără mașină în mijlocul acestui ambuteiaj global infernal neomenos? Pentru că de fapt sensul ambuteiajului e unul cu mult mai serios mai fioros și trans-secular ca transă și lipsă de șansă pentru omul de rând sau
Mâșkin în ambuteiaj by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/5867_a_7192]
-
nu ține nici de puritate, întrucît se situează într-un timp "după ce actul erotic s-a consumat, dar înainte ca saturația să se instaleze". Neîndoios, ea are o natură demoniacă. Fred Vasilescu e "un înger căzut". Singura motivație umană a mortificării sale ne-o oferă "închiderea în cuvînt", verbalizarea creatoare a experienței ce și-a propus-o. Asupra irealității produse de mașina pneumatică a inteligenței ce-a vidat Erosul de viață, biruiește scrisul, traducerea în act a pasiunii virtuale, reîntoarsă la
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
de femei goale, pe marginea unui bazin: de îndată ce una face un pas greșit, bărbatul o împușca și ea se prăbușește în apă. E perfect transparență semnificația acestui vis: pierdută în șirul de exemplare identice - femeile goale -ÊTereza trăiește cu obsesia mortificării pe care i-o induce apropierea de acest bărbat. Dar și pentru Tomas a fi împreună cu cineva "de pe cealaltă lume" este tot o formă de a cocheta cu moartea. Tomas e un compasiv prin excelență, în sensul etimologic pe care
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
Cristian Teodorescu Chiar dacă autoritățile n-au căpătat firescul trebuincios unor aniversări precum aceea a lui Eminescu, sare în ochi deosebirea dintre mortificarea poetului în ceremoniile sub înalt patronaj de pînă în 1989 și ceea ce se întîmplă în tranziție. Chiar și cele mai caraghioase ceremonii consacrate lui Eminescu în acești zece ani au un merit deloc mărunt. Sînt vii. Cine vrea să folosească
Despre Eminescu azi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17384_a_18709]
-
viața an căința și penitente, alături de femeia pe care nu o iubește, ăntr-un orășel pe care al detesta, ăntre oameni care al plictisesc. ăntr-un fel, duelul reprezintă moartea, ăn măsură an care tot ceea ce i se ăntămplă după presupune o mortificare senina și autoasumată din partea personajului. Complexitatea acestui volum nu provine, cu siguranta, din simplă cronologie a povestirilor, ci ea ține de temperamentul lui Cehov. Un temperament exploziv, puternic, cu irepresibile accese de tristețe an față micilor tragedii ale vieții. A.P.
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
în fiecare seară" (Elegie). În acest climat de supraromantism (pandant al suprarealismului), eul își pierde consistentă, devine lax. Narcis nu se mai privește fix în oglinzi, ci deambulează fantomatic prin luciul lor, trupul său însuși se multiplică în senzația de mortificare: "Încă te știe gură mea sărutînd lame subțiri/ încă te știu mîinile plînsul fără motiv/ vai mie rătăcitor prin oglinzi/ firimiturile cîntecului au amuțit/ și-i atîta liniște/ de parcă-as fi murit în mai multe trupuri/ deodată" (Palimpsest). Aprehensiunea bardului
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
o Persoană, un Chip, un Nume, nu trebuie să disperăm, nu suntem sfâșiați de alegeri contrarii, egal de îndreptățite, ca în tragicele situații precreștine. Tragedia Crucii eu nu o pot încă înțelege decât ca pe o succesiune de poveri și mortificări cotidiene; n-am făcut experiența unui Léon Bloy. Sunt mai aproape de Péguy, sau de Voiculescu, de Adrian Maniu, poate de tonalitatea imnică a generosului Claudel. Trăiesc momentul Intrării lui Isus în Ieruslaim, nu Răstignirea Sa. Sărbătoarea primirii, minunea Nașterii, în
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
concentrat, s-a chircit/ În sîmburii cîtorva litere oarecare?/ Și acum să o iau de la capăt,/ Să caut un alt grind/ Roditor/ Să îngrop semințele/ Și să mă aștept apoi răbdătoare/ Pe mine însămi răsărind?" (De la capăt). Pericolul maxim este mortificarea, pericolul minim e repetiția mecanică, sisifică: Dar cine mai știe/ Cum eram/ Ca să mă identifice ca pe un cadavru/ Privit cu repulsie de-aproape?/ Și, dacă nu, la ce bun/ Să mă tot nasc,/ Să mă tot scriu/ Și citesc
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
consfinți cota maximă a gloriei celui mai admirat și mai iubit dintre artiștii români din toate vremurile. Deși în plină tinerețe, abia ajuns la vîrsta crucificării, Luchian se înscrie definitiv pe două trasee perfect adverse: în vreme ce biologic evolueză galopant către mortificare și disoluție, în ceea ce privește energia creatoare el este, cel puțin deocamdată, într-o formă jubilatorie și explozivă. Atît în ceea ce privește munca propriu-zisă, cît și activitatea expozițională și prezența publică, perioada care urmează este foarte bogată și, în ciuda unor tot mai mari dificultăți
Ștefan Luchian sau melancoliile unui ,,spirit liber...“ by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6957_a_8282]
-
Moartea este pentru individ ceea ce este somnul pentru specie, o scurtă pauză înainte de refacerea unui nou episod biografic. Cine își deplînge moartea nu poate ieși din condiția unei rațiuni mediocre, căreia îi lipsește puterea intuitivă a geniului și imboldul de mortificare al sfîntului. În fine, condiția filosofiei e disciplina pusă în slujba acurateții conceptelor, pe cînd condiția geniului e fulgurația împinsă pînă la pragul misterului. Primul meditează, al doilea sesizează, primul citește cărți, al doilea contemplă esențe. Primul are gînduri culese
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
întemeiat acum pe cunoaștere. În fond, convertind eșecul în șansă, boala în sănătate, nebunia în extaz, suferința în cunoaștere, Cioran instituie, din nou, legile unui cod al supraviețuirii. Nu-i e oricui dat să-și admire căderea și să caute mortificarea, știind că toate acestea nu fac decît să amîne. Să înșele destinul. Cu conștiința fatalității, Cioran chiar asta face: își amînă destinul. Este, poate, în viziunea sa, marele păcat al neamului său, pe care el nu face decît să-l
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
acest drum al unui clasicism debarasat de dogme au pășit Désiré Nisard, care în a sa Istorie a literaturii franceze a fixat spiritul patriei sale în linii desprinse din investigarea clasicilor, și Ferdinand Brunetiere, care a proclamat supremația clasicismului, "spre mortificarea modernilor", cam în chipul în care bătrînul Boileau proceda în faimoasa-i dispută numită La querelle des Anciens et des Modernes. Contestînd "naturalismul modern" semnat de Flaubert, Zola ori de frații Moncourt, firește că Brunetiere a întîmpinat "o viguroasă rezistență
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
individualizat, încît n-ar putea fi reluat fără menționarea paternității sale. Nicolae Manolescu posedă o vocație critică acaparantă, tinzînd către critica absolută, precum o formă de creație ea însăși, aptă a "concura" creațiile asupra cărora se aplică pînă la paradoxul mortificării lor în absența suflului critic. Poeziei pure i se alătură în felul acesta critica pură.
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
cu mai multe covoare atârnând până jos; în felul acesta, reține căldura unui recipient metalic de încălzit, plasat sub acest dispozitiv. Prima haină a nou-născutului, care se schimbă după o zi și o noapte. Zi absolut fastă; a cerși prin mortificare, în scopul obținerii realizării unei dorințe, e o practică obișnuită în Iran. Voal de mătase neagră pe care femeile îl poartă în public; acesta le acoperă în întregime capul și corpul, nelăsând să se vadă decât ochii. Se psalmodiază în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
asumarea fragmentului ca singură garanție în aspirația către întreg și de validarea construcției ca metaforă a existenței însăși, formele lui Mogoșanu păstrează vizibil urmele unei sacralități pierdute sau, din contră, inapte încă de a se manifesta. în spatele derizoriului și al mortificării, așteaptă momentul prielnic pentru reactivare în memoria unui hieratism nedeterminat. Care vine, poate, din actul creației dintîi ori din îndepărtata stilistică a unei viziuni bizantine convertită la tridimensional. între sculptorii afirmați în ultimul deceniu, Aurel Vlad ocupă un loc bine
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
pe cupiditate, ca motivație umană fundamentală, dar chiar și o astfel de situație este de preferat unei iubiri coercitive, pentru că aceasta nu poate sfârși decât într-o societate de deținuți și gardieni». În comunism și nazism, cruzimea este o virtute: „Mortificarea imaginației, ungerea lui Stalin ca princeps scholasticorum (prinț al filosofiilor), acceptarea universală a climatului lugubru de supunere oarbă, de docilitate și oportunism nelimitat: astfel s-a născut homo sovieticus. În tabloul lui Zinoviev, homo sovieticus ignoră compasiunea și căința: «Fără
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
femeie se apropie agale de pubele, ducând în mâini pâine, niște resturi de mâncare gătită și un vas cu apă. Simt, brusc, un electrizant fior mistic pe șira spinării: precum Trezitul, pentru a-și reface puterile secătuite, primea, la capătul mortificărilor sale îndelungate, orez și lapte de la tânăra Sujata, tot astfel are să fie răsplătit cerșetorul. Fața, unsă de sudoare și brăzdată de riduri, i se luminează pe măsură ce pașii grei, de gospodină autoritară, se apropie, făgăduind încununare nemuririi. Zece metri, apoi șapte
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lungă crimă. M-am săturat de atîta istorie. / Voi face tot ce-mi va sta în putință / să nu intru și eu în afacerea asta cu cîntec. / Viața mea e un început de boicot. / Voi boicota de acum înainte istoria. Mortificarea vieții / de dragul formelor moarte. Creierele presate / ca niște ierburi. Biete insecte prinse în ace / între coperțile unor uriașe dosare. / Dosarele secrete ale istoriei. / Se inventează o formă legală de a ucide un om - / sau cîteva milioane, ce mai contează? - / apoi
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
voastră / dacă voi sunteți morți, dragii mei. Nu în istorie ne întîlnim noi, strămoșilor". Avem a face aici nu doar cu un „boicot al istoriei", ripostă pasivă, „vegetală", ci și cu un proces patetic de substituție, de compensare a acelei „mortificări a vieții de dragul formelor moarte" a „creierelor presate ca niște ierburi" prin viață, deoarece „nimic nu e mai durabil ca viața și dragostea / și nimic mai monumental ca un om / în brațele și în sufletul altui om". Nietzsche e pe
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
astea, va purta, ah, ce mască / Al cărui aer, al cărui subpămînt? / Acesta e poemul și mă doare / Mîna peste el trecută nemișcare" ( Acesta e poemul dar mi-e teamă să-l scriu...). Prin urmare o jertfă cumplită pentru scriitor, mortificarea textului. Dar moartea nu e oare un surogat al increatului?
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
dusă la perfecțiune, ca-n faimosul roman al lui Orwell. Monotonia opresivă a mass media, studiul ineptelor scrieri propagandistice, standardizarea vieții în toate compartimentele sale, cantina populară, casa de cultură ș.a.m.d. produc o transă a despersonalizării. O asemenea mortificare a ființei e resimțită de la un punct drept o comoditate. Un soi de budism caricatural. S-a încheiat oare această oribilă perioadă a unei istorii trucate? Autorul de la Familia crede că nu: Noi mai avem nostalgii de confort comunist, ale
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
triunghiul întunecat" (fugă pentru instrumente necunoscute). O insațiabilitate expresionistă marchează, cu repetiție, ecoul fie și distorsionat al unei istorii crude. Foamea de experiențe ale umanului (id est de realizare întru uman) ce reprezintă altceva decît o reacție împotriva încătușării, alienării, mortificării umanului într-un context în care unica expresie admisă nu era decît cea relativ abstrasă a lirismului? "Nu ne mai ajung tumefiatele simțuri,/ tentacule retezate ale bătrînei meduze arhaice,/ îmblînzite încet cu pedeapsă și foame,/ înguste ferestre, zidite cu piatră
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]