881 matches
-
unghi Pentru cerul meu și apa mării. Asemeni vouă, știu a iubi pământul. Iar voi goniți spre stâncile fatale, Încât ar fi posibil să mor făr'de folos. Dar să nu hohotiți nerod, crezând Că eu i-aș lumina prostiei mortuare Mai slab ca farul ce abia de se mai vede De pe puntea joasă-a chivotului vostru. Sunt slab și sunt obscur, dar sunt și neclintit În vreme ce un altul pe urme vă trasează Siajul catastrofei. Cădea-veți în afund Dimpreună cu
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
ea, și, iată, tocmai atunci trece printre nouri convoiul patetic al Reginei albe,... moartă. Lentila privirii primește acest spectacol... Dar nu e omul de acolo, și el, în acea secundă, mort?... Nu trecea prin sufletul secat al Poetului un convoi mortuar care ducea cu el, în lumi îndepărtate refuzul vieții, dublul ei refuz: cel de a trăi, cel de a fi sclavul oamenilor așa cum sunt?" O interpretare deosebită a poeziei "Melancolie", radiind nu numai o înțelegere a destinului tragic al poetului
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
a doua oară și băgam de seamă că, fără a privi pe ediția veche, formulam judecățile la fel. Munca n-a fost prin aceasta mai ușoară." "Ediția veche" este ediția princeps, în cinci volume: (1934), avînd reprodusă pe copertă masca mortuară a poetului, opera în bronz a sculptorului O. Han. Volumul a fost publicat la Editura "Cultura Națională". Celelalte au apărut în Fundația pentru Literatură și Artă "Carol II", cu următoarea frecvență: II și III în 1935, IV și V în
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
infrastructură a identității: „Și tocmai tu atît de aspru, că nici nu poți/ vorbi cu brizele mării? Și neînstare să citești în cerul/ gurii unui delfin? Atît de ros de hamurile vieții/ și nici măcar nu poți să rozi pojghița brizei mortuare/ lipită de coastele tatălui tău bolind înfășurat/ în ude pansamente? Nu poți pipăi labirintele corpului/ tău. Darmite să le vezi, darmite să ai curajul să spui/ chestiile astea îmi aparțin” (ibidem). Inocența, tandrețea, autoadmirația aparțin deopotrivă unei blamabile decadențe: „Menit
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
mici dintr-un cremșnit, de pe o farfurioară ținută cu grijă - "să n-o scapi" - pe genunchii goi, bine strânși. Își ținea cât putea respirația pentru că, intrând în salonul mare, întunecos, îl izbise mirosul acela grețos "de mormânt", miros de coroane mortuare adunate în capela unde fusese expusă Anna-Tante, prima înmormântare la care asistase de curând, cu mult interes, până când leșinase tot ținându-și răsuflarea. Se temea că și de astă dată va simți slăbiciunea aceea și amețeala, că va cădea, și
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
de Biserica Ortodoxă Română încalcă în mod programatic normele sanitare. În acest scop, jurnalista a relatat că Mănăstirea Cernica dispune de o sală de mese fără bucătărie și că două parohii bucureștene aveau sală de mese pentru parastase la capelele mortuare. Biroul de presă al Patriarhiei Române o acuză pe Adriana Stere că a încălcat flagrant etica profesională prin dezinformare fățișă, filmând cu camera ascunsă, evitând să ceară declarații de la reprezentanții parohiilor respective și inventând lucruri care nu există la fața
Două evenimente care ridică noi semne de întrebare cu privire la deontologia jurnalistei Adriana Stere, de la Ştirile Pro TV [Corola-blog/BlogPost/94303_a_95595]
-
camera ascunsă, evitând să ceară declarații de la reprezentanții parohiilor respective și inventând lucruri care nu există la fața locului: în realitate, sala de mese prezentată drept cea de la Mănăstirea Cernica era de fapt cea de la biserica din sat, iar capelele mortuare ale parohiilor bucureștene menționate nu dispun de săli de masă. În plus, se menționează în comunicatul Patriarhiei Române, „doamna Adriana Stere a încercat să convingă autoritățile de sănătate publică să se implice în propriul demers jurnalistic și chiar să sugereze
Două evenimente care ridică noi semne de întrebare cu privire la deontologia jurnalistei Adriana Stere, de la Ştirile Pro TV [Corola-blog/BlogPost/94303_a_95595]
-
cu grimasa mâniei pe față. Până la urmă s-au hotărât să-1 radă din peisaj Nu fără a-1 umili și mort refuzându-i trupul Să-i fie expus după datină și în turcitul oraș Muzeul nemaifiind în acest caz "capelă mortuară"... Hăituit să fie remis din nou - acum nemuritor și rece - în orașul cu teiul lui Eminescu unde fu îngropat în mare triumf cu salve de tun și fanfare numai că La ultima deschidere a sicriului fu găsit desculț Pantofii de
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
obloanele să nu vezi Că dincolo de ferestre cineva te privește Cu ochi devorați de ei înșiși. Groznică lumină din care toți se trag Beți de a fi și de a plânge. Să nu aud că oamenii mă cheamă, Chemarea fiind mortuară. Pereche mi-e de ceea ce mi-e teamă, Lucruri mărunte, gemete la vamă. Va spune lumea iar că sunt nebun, Așa sunt oamenii, făcuți din nebunie, Iar eu, vai mie, din lacrimi mă adun, Coșciugul lor îmi e substanță vie
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
am văzut gări (Montparnase sau St. Lazaire) care seamănă cu niste muzee de artă, un muzeu de pictură impresionista care inițial fusese gară (d’Orsay) și o stație de metrou (Louvre-Rivoli) unde sunt expuse, în vitrine, sculpturi egiptene și măști mortuare ale faraonilor; * n-am văzut o singură reclamă stradală la detergenți; reclamele la filme franțuzești sunt cu mult mai numeroase decât cele la producțiile hollywoo- diene, iar tinerii (post’68-iști) nu suportă publicitatea („La Pub manipule!”) și vandalizează toate
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
și ciudat, cu talent la literatură. Erich acesta scrie în ascuns un text, pe care-l lasă, ca "buletin" de autor, împreună cu toate actele lui, unui bun prieten, apoi dispare, lăsînd în urmă, cum se spune, de obicei, în anunțurile mortuare, o familie iubitoare și o carieră strălucită. Aflînd, după o vreme, de sfîrșitul lui în Alpi, vechiul amic se gîndește să-i publice, totuși, cartea, cu multe (și deseori inutile!) precauții și justificări. Despre familia dispărutului, va adăuga o proză
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
slabe. Alăturările de cifre, de zile din calendar sînt semnificative doar retrospectiv, cînd legăturile se văd mult mai bine. La fel, îmbinările "impresioniste" de cuvinte, făcute de un nou Cratil ce vrea să stăpînească lumea numind-o, au o înțepenire mortuară: " Die Leiche (cadavrul) ne e decît - și asta parcă se și aude în felul cum sună cuvîntul - der Leib (corpul, corpul viu), dar consumat pînă la capăt, epuizat prin Leid și leiden (prin suferință). Trecînd la forma neanimată (die Leiche
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
Patapievici, cultura română s-a dezvoltat în straturi suprapuse, incapabile de dialog, neinteresate unele de altele, așa cum un negustor nepriceput așază într-un galantar mărfurile într-o perfectă indiferență față de conținut, culoare, preț sau utilitate. Că la originea acestei construcții mortuare stă sau nu "cultura generală", se poate discuta. Dar că majoritatea produselor culturale românești sunt marfă inertă, pare a fi, în această logică, o axiomă. Ceea ce contestă autorul nu este valoarea culturii de la noi, ci proasta ei plasare în raport cu marile
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
o cutie ascunsă în care se conservau fragmente dintr-un trecut căruia îi aparțineam, la rândul meu, prin naștere (...) Un ritm al vieții și o cadență a timpului, în sâmbetele în care pe stradă se mișcă, aproape insesizabil, un cortegiu mortuar. Totul ca și cum viața în vacanță se petrece undeva departe, sub ocrotirea unui uriaș clopot de sticlă, în orizontul privirii supraviețuind doar bunicii, câinele și grădina încărcată de meri. Cinematografic, în centrul acestui film provincial sunt eu, alături de părinți și bunici
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
casă și chiriașii din ea, între roman și întîmplările pe care le "găzduiește". Între copii, în toate sensurile, și "aparținătorii" lor. Bagaj... este un șir de inițieri violente în viața brutală a simțurilor, întrerupte cînd și cînd de scurte ritualuri mortuare. Sînt bruioane de iubire paroxistică, inflamată, în revărsări de sînge cald care începe să se închege. Iubiri care anesteziază trupul. Și care mușcă, acru și corupător, sufletul. De fapt, nici măcar iubiri, doar cortegii de femei, forme din ce în ce mai ceroase prin care
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
reflectă un chip insuportabil. Alt motiv care explică repulsia ce-i inspiră Otello și Desdemona, cuplu fizic atît de seducător. Desdemona, la rîndul ei, în actul ultim se purifică în fața oglinzii pentru a-și transforma chipul într-o viitoare mască mortuară: presentiment al morții pe care albul feței îl anunță, contrast poetic cu albul voalului ce-i va servi de instrument lui Otello pentru a o strangula. Desdemona, „împachetată” ca într-o instalație a celebrului Cristo, moare în alb. Și, în fața
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
secretă de indivizi cu înclinații de bestialitate” („senzuală”, în cazul eroului dostoievskian, a „puterii”, la corifeii bolșevismului.) Paralela nu se oprește aici. Comunismul a avut un prestigiu straniu, o capacitate de seducție ce transcende obișnuitul. Fascinația de tip romantic și mortuar, iraționalismul aderării la o sectă, de sinucigași și ucigași în același timp, explică vitalitatea acestei doctrine care continuă să tulbure mințile multor indivizi chiar și în ziua de azi. „Natura conspirațională” și „revoluționarismul militant” al comuniștilor din România nu sunt
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
de altfel, acolo, în acea biserică de gală, ursuza de Sia și fără nici o afecțiune aproape de ea. Deși era cu totul decență și reculegere, lipsea tristețea (...) Prohodul surprinse neplăcut toată asistența înturnată de la beatitudinea zilei de primăvară". în plină ceremonie mortuară, o neașteptată cotitură se produce însă. într-un colț retras al bisericii, "curmând isonul popesc", un grup vocal intonează Coralul, piesă componentă a unui oratoriu de Bach. Este surpriza și omagiul oferit de dirijorul Marcian defunctei, dar mai ales Elenei
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
aparențelor (cf. N. Manolescu), ci printr-o autentică zguduire produsă în adâncurile spiritului și adusă la suprafață de muzica lui Bach. Chiar dacă, odată ieșită din biserică, în farmecul luminos al zilei de aprilie, asistența se grăbește să-și scuture zgura mortuară cuibărită în inimi și să-și revină la gândurile de "dinainte", simțim că ceva irevocabil s-a petrecut. Nu din întâmplare, singura care iese din biserică mai înrăită ca niciodată (dar și singura despre care știm cu precizie că e
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
număr porți la pantofi ce dacă semăn cu floarea de colț găsită într-o carte mare și plicticoasă cînd profesorul călinescu era cărăbușul care traversa aleea din fața pavilionului cinci psihiatrie și pe sub arini curge cibinul cu șobolanii umflați și crizanteme mortuare cu vacile domnului roșii de sudoare cum își toarnă femeia asta veche în forma de cozonac ruginită aluatul cum zornăie pintenii cum șușotesc între ei tigrul și eufratul și vreau să scap de sindrofiile astea stupide cînd intrăm și ieșim
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
cele cu care eram obișnuit: dominau instrumentele de suflat din lemn și tobele cu clopoței. Efectul era mai mult jovial decît războinic. Neamții s-au dus în fundul Rusiei, trăgîndu-i după ei și pe români. Pagini întregi ale ziarelor publicau anunțuri mortuare ale celor căzuți pe front. Spre finele lui '42, un titlu mare în Curentul: ŤStalingradul rezistă, dar sfîrșitul său este pecetluitť. Cum a fost în realitate sfîrșitul s-a aflat puțin mai tîrziu. A început, pentru armata germană, vremea retragerilor
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
ispășească prin moarte; în Rașelica, la fel ca în "Iudita I" și "Iudita II ( Salomé)" nu vedem emblema perfectă a curajului și a hotărârii în slujba unui ideal, ci numai "teribilul orgasm" al unei anti-eroine castratoare care își oficiază ritualul mortuar prin Eros. Rașelica se înalță metamorfozându-se în figura femeii vampir, și prevestirea sfârșitului se întrevede deja de la prima întâlnire; ochii Rașelicăi sunt cei ai vampirului care, înainte de a-și anihila victima aleasă, o "absoarbe", o "înglobează" cu privirea, și
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
care stă scris O, crux, ave spes unica (O, cruce, singura noastră speranță), și cu o revedere, în memorie, a ultimului "chip al lui René, atît de senin, parcă "odihnindu-se în durerea lui", cum scria Elias Canetti despre masca mortuară a lui Blaise Pascal.[...] M-am gîndit, întorcîndu-mă pe jos acasă, la metamorfozele celor iubiți de mine; cum, fără să bag de seamă, toți s-au transformat de-a lungul anilor, devenind alte persoane, cu o grabă uluitoare, arzînd ca
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
cel puțin în orașe). De asemenea alaiurile funerare, ar trebui împiedicate să mai circule pe drumurile cu trafic intens. Eu am avut ocazia să văd un superb dric lângă BRAȘOV. La CODLEA în curtea bisericii evanghelice am surprins această caleasca mortuara. http://victorperdevara.wordpress.com/2009/07/24/poze-din-veloturul-romaniei/000-108/ Muncitorii care ascultă Tokio Hotel? e răsuflat subiectul.....
Cică vreau să introduc dricurile eco by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82663_a_83988]
-
o "poezie a deznădejdii și a morții", autorul participând la un genocid (?!), întrucât Arghezi "vede seceta prin prisma mentalității și aspirațiilor claselor dușmane poporului". în consecință, continuă criticul: Nu putem caracteriza poezia lui Arghezi despre secetă decât drept un steag mortuar înălțat deasupra satelor noastre, iar pe purtătorul lui, drept un poet care milita pentru înfrângerea poporului nostru prin frică." Mai rămânea ca Sorin Toma să sesizeze tribunalul și organele de anchetă! Poetul Florilor de mucigai se dovedește nu numai un
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]