594 matches
-
cei doi vechi prieteni, în fața mea, fără a avea nimic să-și spună, ca și în alte rînduri, ajungindu-le prietenia dintre ei, laolaltă cu o tăcere plină de rumoarea conversațiilor de altădată. Iată o prietenie împlinită. Cel viu asista la muțenia celuilalt. Mortul este doar un prieten supărat. Așa i-am vazut întotdeauna pe cei morți". Calitatea de biograf - a pune în lumina pe altul - presupune o condiție subalterna pe care autorul cărții o asumă numai în parte. Ceea ce pare să
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
la colț?". Această glumă este inocent repetată de micuțul Charles din Pentru Esmé, cu dragoste și abjecție, în timp ce în jurul lui războiul și moartea năruie lumea din temelii. Trebuie recunoscut că prin falsa lapalisadă, prin impulsul ludic al deturnării sintaxei, prin muțenia timorată, poetul își joacă pînă la capăt cartea (cărțile) pe o formulă de mare risc: " Dacă nimerești necuvîntul magic...".
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
o estetică a spaimei, sau mai exact, o estetică traumatică a experienței șocului. Aceasta pornește de la alternanța între starea de criză a limbii și înnoirea acesteia, între încorsetarea într-o estetică a teribilului și noile forme de verbalizare. Ezitările și muțenia devin premisele unui alt mod de folosire a limbii. În sensul acestei poetici traumatofile trebuie înțelese și ultimele rânduri ale lucrării: "Vorbind sau scriind, câteodată începem să ezităm: căutăm un cuvânt mai edificator, mai restrictiv...". E. Jünger distinge între o
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
Pavel Șușară Cînd în spațiul unei profesii hibride, marcate de o indecizie ontică între locvacitatea literară și muțenia profundă a imaginii, așa cum este aceea de critic și de istoric al artei, faptul de a-i avea alături pe cîțiva clasici ai genului, adică pe Barbu Brezianu, Radu Bogdan, Mircea Popescu și Amelia Pavel, este mai mult decît un
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
voluntară în fața arhivei. Această rezistență reprezintă refuzul de a ține un discurs "de autor" asupra propriilor ștersături, asupra propriilor mâzgălituri. Trebuie să identificăm această rezistență și în ilizibilitatea grafiei lui Foucault. Mi se va reproșa că rezistența în fața arhivei prin muțenia deliberată, prin ilizibilitate este neconcludentă, dar cum poate fi interpretat atunci gestul de distugere a acestei arhive? Căci arhivei mute, arhivei ilizibile trebuie adăugată arhiva distrusă. Foucault nu întreținea cîtuși de puțin un raport fetișist cu manuscrisele sale; știm astăzi
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
Agapia sau de la Văratic, dar și cea de la Bălțăteștii Adelei lui Ibrăileanu refăceau Lăpușneanu și Carol. Unde-i lumea aceea îmbătată de propria ei frumusețe! Dar și lumea mai de dincoace! Rămînînd un împătimit al trotuarelor, îmi doresc, la părăsirea muțeniei atelierului, să-ntîlnesc pe cineva, să schimb o vorbă cu cineva. Da’ de unde! Mă strecor - ogar tomnatic - printre exemplarele coborîte parcă atunci din aeronavele ce bîntuie schizofrenic, televizoarele, și muțenia atelierului rămîne intactă și pe trotuar. Băieți și fete, e adevărat
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
de dincoace! Rămînînd un împătimit al trotuarelor, îmi doresc, la părăsirea muțeniei atelierului, să-ntîlnesc pe cineva, să schimb o vorbă cu cineva. Da’ de unde! Mă strecor - ogar tomnatic - printre exemplarele coborîte parcă atunci din aeronavele ce bîntuie schizofrenic, televizoarele, și muțenia atelierului rămîne intactă și pe trotuar. Băieți și fete, e adevărat, de-o eclatantă performanță biologică, vorbesc o limbă stranie, gesticulează straniu, mă strecor în muțenie și mă-nfior. Ei, nici chiar așa... Contact motor și, în cîteva minute, orașul rămîne
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
ogar tomnatic - printre exemplarele coborîte parcă atunci din aeronavele ce bîntuie schizofrenic, televizoarele, și muțenia atelierului rămîne intactă și pe trotuar. Băieți și fete, e adevărat, de-o eclatantă performanță biologică, vorbesc o limbă stranie, gesticulează straniu, mă strecor în muțenie și mă-nfior. Ei, nici chiar așa... Contact motor și, în cîteva minute, orașul rămîne departe, în pîclele lui voievodale, șoseaua începe să ia calea soarelui-apune, plasîndu-mă într-o altă ordine mentală. Trec prin încă adormitul Podul Iloaiei, evitînd, într-o
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
desprinde de amintiri, de vechime, ce mai ai de ales - tu, alesul din neînțelesul scheletului șoaptelor? Depinde numai de tine să alegi descărnarea, ruperea uscatului de mânia apelor. Anatomia sau aritmetica tăcută a pleoapelor? Apoi, după ani de zile de muțenie, frica din ochii copilului tău a vorbit în limba germană. Minți criminale Era o insulă cu îngeri, dar locuită de înțelepți. Un ceas prăpădit într-un naufragiu de scoici arăta ore, dar și alte amănunte ale luării de sine. Cu toții
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
cu letopisețe si didahii. În nebuniile semnelor nu mai disting nimic, în nebuniile crucilor de deal poți doar să-l revezi pe fratele mort întors de pe front. În nebuniile arătărilor se sprijină doar plânsul si oamenii locului care par hărăziți muțeniei -mâncând ce a scuipat marea la țărm. Și mulți s-au întrebat într-o limbă veche: noi nu vom fi răsplătiți pentru că am dus o viață cumsecade?
Răsplata by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/6338_a_7663]
-
pentru Oedip, strigând: Asta nu-i muzică! Dirijorul explică: E una din fețele geniului. Pământul țării-i filosofic, te poate-ndruma spre șoc și revelație, săgeta, scrumi sau fulgera, da, se întâmplă asta, pe patul morții, sub pânza incoloră, desăvârșești muțenia-nflăcărată a bulgărilor atonali, iar pentru noi, atenți spre tine din eternitate, dezvelești osul incandescent al nimicului, sub lințoliu buzele-ți vorbesc singure, asonore, ochii-s închiși: speranță, teroare, desprindere. Inaintan În jur, mi s-a spus, sunt inimi. Eu
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
înainte Să-ți apară fulgurant câteva chipuri din copilărie câteva siluete din adolescență să te intersectezi fantomatic cu ele dintr-o odaie în alta să privești pereții tablourile draperiile să descoperi jur împrejur toate obiectele încremenite într-o banală halucinantă muțenie să le privești - dilatate îndepărtate - ca și cum le-ai privi pentru prima sau pentru ultima oară În baie deasupra chiuvetei să-ți arunci în față câțiva pumni de apă înghețată să-ți zărești chipul hilar sau să te privească chipul pe
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
din rezonanță, cum până și aerul are culoarea muzicii. (Onești, luni, 1 ianuarie 2001) Neăntrerupt La dezordinea cuvintelor nu le tulbur libertatea, doar zărindu-le peste citire, pe toate de-odată, ca-ntr-o fotografie cu-obiecte colecționate, le-aud muțenia de dinaintea pronunției, ghicind fără ele câte ceva despre ele. (Onești, marți, 2 ianuarie 2001) Cel ce ăncî Și zăpada de fond, coala nescrisă pe care-ațipesc ideile, așteptând să le declanșeze un pas la-ntâmplare, că tot m-anin în știrea cu
Poezie by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/7639_a_8964]
-
mai poți închipuie-te mort... Sculptor fiind, ia-ți propria mască și dacă mai poți, râzi de ea. ßi acum Noi doi, pe o câmpie imensă... Unul și celălalt la marginile ei, făcându-ne semne cu mâinile în disperare, în muțenia câmpiei; Și, deodată, doar ecourile aruncând cu strigăte în noi, trezindu-ne în bătaia focului lunii, în singurătatea pustiită de vânt. Acolo, într-o câmpie, unde am fi putut să ne vedem sufletele, și acum ecourile mai aruncă în noi
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
cunoștință de existența incompatibililor din minister de pe vremea cînd conducea numai Agenția Națională de Control, dl Blănculescu ar trebui să spună de ce a tăcut. Mai există și alte persoane despre care dl Blănculescu nu vorbește? Și cum se explică această muțenie? Are cumva d-sa ordinul să-și țină gura? În aparițiile sale tot mai numeroase pe la posturile de televiziune, șeful A.N.C. îmi amintește de fostul ministru de Interne, Gavril Dejeu, care se lăuda, tot așa, că le știe pe
Controlul și autocontrolul lui Blănculescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13406_a_14731]
-
și a trebuit să mă reinventez. Avem într-adevăr franceza, dar franceza era o limbă între paranteze, pentru mine. Am scris în franceză mult mai tîrziu, mai ales că trăind printre oameni care nu știau limba asta, era redus la muțenie. Iar în momentul cînd am început să scriu, am realizat că a scrie înseamnă pentru mine și a vorbi. De a vorbi celuilalt - ție îți vorbesc cînd mă citești. Am scris undeva că forța lui Federman stă în faptul că
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
mașini, fost grăjdar, cu pumn de oțel și suflet de aur. Un nătîng logoreic care vrea cu tot dinadinsul să-și facă prieteni. Greu de imaginat două ființe atît de incompatibile pe care întîmplarea le-a adunat în aceeași celulă. Muțenia încăpățânată a lui Ruby, care șade cu ochii boldiți într-un punct fix și așteaptă un moment prielnic evadării, îi dă impresia li Quentin că e, în sfîrșit, ascultat și că și-a găsit prietenul mult așteptat. Aceasta e neînțelegerea
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
transparențele" amintirilor d-sale "însângerate", sub chipul unui copil frustrat nu doar de circumstanțele istorice maștere (războil, refugiul din Basarabia, sărăcia etc.), ci și de mediul proxim, familial. Al unui copil "lehămisit de indiferența celorlalți", care se apără instinctiv "prin muțenie, nu prin supunere", care, "plin de ghimpi pe dinăuntru, îndură". în pofida cunoscutei atracții freudiene a fetei către tată, părintele autoarei apare dezamăgitor precum un tată kaftian cu fizionomia mult agravată, împătimit colecționar al "înjurăturilor picante, asasine", "creații ingenioase demne de
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
nu, mai degrabă s-a înghesuit la noul său film, Orient Expres. Odată ajuns în sală, a rămas - cu excepția a două replici la care s-a râs de fiecare dată - siderat, încremenit, mut. Vrând, nevrând, am subscris și eu la muțenia generală, din politețe; speram câteva comentarii acide la final. Ei bine, nu! Mai erau indivizi rarissimi care chicoteau, un curajos care a părăsit "ringul" cinematografic, dar în general, lumea a plecat la fel de mută - nici entuziasm, nici regret c-a plătit
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
suspinat juniorul, vreau să fac pipi... Întâmplarea se petrecea tocmai când Andreea Esca întreba pe o vietate cu morgă preocupat-responsabilă din fascinantul ținut al autorităților: - Domnule chestor, am o întrebare: această măsură a fost impusă de Comunitatea Europeană ? Moment de muțenie totală, derută, suspans... - Fix ca în filmele cu proști, remarcă Haralampy. Ay, ce mă enervează prietenul ăsta când vorbește în timpul jurnalelor tv! În orice caz, de curioasă ce era, Esca nu și-a dat seama că ar fi trebuit să
De la sublim la ridicol și înapoi spre... Schengen by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11446_a_12771]
-
militară, fără să fi trecut probele grele de formare, de la avânt la deziluzie? Un simptom care semnifică începutul unui discernământ. Schiller a salutat cu urale declanșarea revoluției franceze din 1789. Apoi, repede, elanul s-a stins, l-au crispat în muțenie valul de teroare, decapitarea regelui, șuvoaiele de sânge. Asta era schimbarea pe care o dorise? Titlul de onoare, de fiu al revoluției, pe care i l-a decernat în prima fază Danton a ajuns la destinație cu șase ani întârziere
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
toate zilele și nopțile în care se-aud sorii neputinței înfrunzind Când noaptea își trage-n tăcere obloanele peste cei singuri peste inocenți victime și călăi cu vesela cruzime a revoluțiilor împrăștiind cenușa martirilor Lângă inima ta enigmatic cufundată-n muțenie se zbenguie acum fluturele de noapte nepăsător ca adevărul morții Arborele magnetic Cu o carte de aur în mâini am rătăcit prin nesfârșitele câmpuri prin valurile unduitoare de semănături ale înaltului prin albia unor pâraie în care îngerii uciși de
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
ori alte convenții de acest fel. Ar fi fost absurd, cu totul aberant și nelalocul lui. Noi trăiam doar un lung șir de prezenturi și asta ni se părea de ajuns. Cel puțin mie. Da-da, probabil din cauza orbirii și muțeniei mele și, desigur, acelor sclipiri reiterate, mai cu seamă mie. Cred că eu însumi devenisem sclipitor, căci aurora boreală pe care-o adunam și-o risipeam fără preget, nu putea să nu mă înfășoare în sclipirea ei și pe mine
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
importantă. Eu îi spun că nu e. Și ea îmi spune că: -ba da! Aerul melancolic al Betinei îmi spune că: -Nu, e important. -Ce anume?... Ce anume e important?, întreb încercând cu din ce în ce mai multă greutate să-mi ies din muțenia, din surzenia, din înțepenirea în care intru în fața ei, madona mea și a tuturor timpurilor mele, muțenia, surzenia, înțepenirea, în care am intrat de mult. Și, asta, până ce cântă cocoșii și patul cu tăblii sculptate dispare și Betina se topește
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
Betinei îmi spune că: -Nu, e important. -Ce anume?... Ce anume e important?, întreb încercând cu din ce în ce mai multă greutate să-mi ies din muțenia, din surzenia, din înțepenirea în care intru în fața ei, madona mea și a tuturor timpurilor mele, muțenia, surzenia, înțepenirea, în care am intrat de mult. Și, asta, până ce cântă cocoșii și patul cu tăblii sculptate dispare și Betina se topește în lumina ei. Și eu strălucesc alb din oasele mele, cu toate că și eu, din ce în ce mai stins în patul
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]