333 matches
-
înnoitoare de-o importanță determinată de obiectul lor. Oare Eminescu cel văzut de Maiorescu sau Iorga n-a "evoluat" radical în viziunile unor G. Călinescu sau I. Negoițescu care i-au anexat revelația continentului mirobolant al postumelor? Oare Creangă, povestitorul mucalit, circumscris toposului "poporan", nu apare cu totul altul în interpretările, începînd cu cea călinesciană, în care i se dibuie un substrat erudit sui generis? Spre a nu mai vorbi de Caragiale, ale cărui avataruri critice i-au descoperit o impredictibilă
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
antologie nu poate fi decît o încercare de împăcare a valorii cu dorința de cuprindere a perioadei antologate. De aici și nemulțumirile noastre față de asemenea întreprinderi. Dacă față de antologia lui C. Abăluță sau Negrici ori Mincu se manifestă indulgent și mucalit, față de „Dicționarul celor o sută cei mai mari scriitori români - în neființă trecuți” (coordonat de Mircea Ghițulescu și prefațat de E. Uricaru în 2003), la care a și colaborat de altfel, își exprimă mai vizibil nemulțumirile și își explică „obiecțiile
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
și a Tîrgului Moșilor, a covrigilor cu bragă, a berii ieftine și a mirosului amețitor de prăjeli pe grătar. Un București mai animat ca niciodată, în care Orientul și Occidentul, spiritul tradițional și modernitatea, bogăția și sărăcia, scrobeala și spiritul mucalit, fracul, jobenul și ițarii își dau mîna într-o horă a contrariilor și conferă specificitatea inconfundabilă a acestei metropole cosmopolite de la Porțile Orientului. Întîlnirea cu istoria produce fiori, mai ales în epoca de pragmatism extrem a postmodernității, în care frenezia
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
serios. Personajele, fie că e vorba de un copil (Cicero) care-și anunță strălucita carieră viitoare de orator ținîndu-și discursul în forul unde pătrunsese pe ascuns, fie de consuli și generali după orele de program, cînd își permit "extravaganțe", sînt mucalite și, în general, bonome, chiar dacă arde Roma...Seamănă, schimbînd ce e de schimbat, cu zeii romanilor, coborîți în for, nestatornici și fustangii, imprevizibili și veseli. Știu, oamenii aceștia de demult, destulă istorie sau, mai bine zis, mitologie, cît să-și
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
bun; dar mărturisiți păcatul vostru înaintea publicului, ca să scăpați de mustrarea cugetului și de înfricoșata critică a înaltului tribunal al literaților." Așa suna un îndemn Cătră autori scris de Ioan Penescu în deschiderea unei traduceri pe care a intitulat-o mucalit Hoție din ideile unuia din Visurile lui Lebruin, apărută la Brăila în 1840, an după care începe să se discute și la noi tot mai frecvent despre plagiat. O dată cu răspândirea tiparului și mai buna circulație a cărților a făcut ca
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
din acest punct de vedere, un fel de intrus înttre paginile acestei cărți. În fine, Ion Cristoiu este și el un caz interesant. Excelent povestitor el știe întotdeauna să-și capteze publicul, indiferent de ceea ce spune. Discursul său este unul mucalit, ca la Creangă, plin de pilde excelent adaptate la situația aflată în discuție. Există și în retorica sa o înțelepciune țărănească, dar, spre deosebire de Tudor Gheorghe, Ion Cristoiu nu încearcă să o camufleze în spatele costumului de duminică. Popular în toate sensurile
Seniorii rating-ului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11513_a_12838]
-
venea să rîd iar.") e, de fapt, povestea unei "piese" care sare din "angrenaj". Eroul ei "dezertează" în liniște, fără izbucniri revoluționare, pentru că undeva tot trebuie să muncești, oricît ți-ar fi de neplăcut, dar cu o grimasă de "grevist" mucalit, care-și agață, post factum, banderola albă pe braț. Alexandru Vlad, Viața mea în slujba statului, Paralela 45, Pitești, 2004, 138 pag.
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
Simona Vasilache Absolută ca bonomia eroilor de basm mai e doar marea bunătate a idioților literari. Faptele săracilor cu duhul au, povestite, ceva din farmecul mucalit al temelor de vacanță, cu bătrînica ajutată să treacă strada. Se amestecă, adică, în ele cumsecădenia care nu-și are, totdeauna, rostul și o anume simplitate pe cît de înduioșătoare, pe-atît de caraghioasă. Eroii Alexandrei Târziu, din "scenetele" adunate în
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
evocator onest al locurilor comune (ovidianul Pont Euxin, orizont al copilăriei pentru scriitor; elogiul muncii artistice ca o cheie a succesului; dificultatea de a fi original; literatura - rod al îmbinării dintre vis și realitate, ca surse primare; Ion Creangă - "demiurg mucalit"; Eminescu, geniu total etc.). Poezia lui George Meniuc începuse în zona unui simbolism întârziat, din care va păstra ulterior teme specifice. În poemele din anii 1937-1938, toamna, singurătatea, fiorul necunoscutului, răvășirea, "cirezile spaimei", "moartea în crepuscul" (motive poetice de sorginte
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
de imemorială descendență colectivă. Rezultatul e un discurs fantast, în care cadența ideilor apare căptușită cu referințe, citate, aluzii a căror sorginte îl constituie atît prezentul intelectualist, uneori scorțos-pedant, solicitat cum grano salis, cît și trecutul amețitor al vorbei mustoase, mucalit slobode, cu folclorică alură; corolar al unei "vesele științe" băștinașe. Cu alte cuvinte, ni se oferă ceea ce cronicarul Nicolae Costin, menționat într-un motto, numea "ospețe pentru dzicături", "ospețe" la care convivilor li se asigură chiar un meniu... cronicăresc, în
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
șmult preaț negativă" la comici, la aceia atitrați? La, așadar, aceia ce au făcut eroarea de a se da drept comici din vârsta cea mai crudă (și cărora onor. publicul nu le permite să fie și altceva decât băieți simpatici, mucaliți, haioși). Din însuși faptul că rigida mască nu le îngăduie și alte roluri. De unde, bovarismul dramei la comicii prin excelență. Un Nenea Iancu, de exemplu, ce se dă drept "sentimental", - în nu mai știu ce situațiune. Or, după D'ale
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
pachet nu mai avea decât vreo 6-7 țigări... Sesiunea de Întrebări durase cam mult și fusesera unele cam penibile. Care este mesajul pe care ai vrut să Îl transmiți? De ce ai terminat filmul cu cântecul acela? Ce simbolizează endoscopia aceea?... Mucalit cum Îl știam, Corneliu s-a cam pierdut În explicații scurte, Încercând să cruțe oarecum niște oameni liniștiți, veniți să vadă un film când se lasă seara peste oraș. Mărturisesc că În timpul unui scurt moment de tăcere m-am Întrebat
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
oferit-o poetul și marele tribun al românismului din Bucovina, Vasile Tărâțeanu, la întrebarea mea, din priviri, după ce observasem, pe trotuarele din Cernăuți, inscripția exclusivă de pe capacele de fontă ale canalelor de comunicații telefonice: ,,Societatea Română de Telefoane”. Cu surâsu-i mucalit și satisfacție nedisimulată, Don Bazil Tărâțeanu mi-a zis: ,,Au fost turnate, Dane, în 1920, după constituirea României Mari, de o uzină celebră din Franța... Noi le-am păstrat pe toate, ca pe ochii din cap... Tot Cernăuțiul e împânzit
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
consideră că o stare de fapt sau o situație este ridicolă și grotescă în România folosește astăzi termenul Ťcaragialismť sau Ťca-n Caragialeť". Prin urmare, ceea ce contează pentru a servi teza principală a eseului este nu poetica " în fond, mai curând mucalită, decât violentă " a lui Caragiale, ci efectul de receptare de tipul "ca-n Caragiale", așa cum e acesta prizat în chip superficial și vulgarizator de un public cel mai adesea neavizat. Sau "efectul" (ori clișeul cultural) Eminescu, telescopat și speculat peste
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
melodia din tautofonii: "ca în Virgiliu. - Beau amar/ și cred că lacrimile n-au gust;/ și cred că lacrimile,-n august,/ ca în Virgil, iubeau amar." Invidiabila stare de pre-absurd... Zigzagată cu anecdote, care fac inocența spectaculoasă a unui poet mucalit: "Cutăruia, ajuns director/ din mic șofer de Volgă mare,/ Ce-l luase, cu aplomb de rector,/ la întrebări, că de ce n-are/ o diplomă (nici el n-avea,/ dar sta-n fotoliu de meșină),/ Dimov (cu glas de catifea):/ "Pentru că
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
impus, de altfel, folosind tocmai acest procedeu. Variind în funcție de conținut, coordonatele ce țin de construcția prozei fac deliciul - adeseori, singurul!- cititorului, dar, în egală măsură, al autorului însuși. Se conturează astfel un pattern al scriitorilor din aceeași familie spirituală, a mucaliților ce flagelează existența la modul cinic, arborând un zâmbet larg, dar cu gândul la inserții subversive ce dinamitează inexistentele armonii universale. Acesta este, de fapt, nucleul paradoxal în jurul căruia gravitează romanele Ego. Prozei: obsesia neantului, eșecului, vidului existențial populat de
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
Înarmați” cu toate - aprobări, jurnal și documente de bord, merinde și entuziasm -, am pornit în marș (alt cuvânt marinăresc, pentru a desemna deplasarea) într-o fericită zi de sâmbătă, 28 iunie, cu speranța că în două săptămâni ajungem la Sulina. Mucalit, căpitanul Valeriu Mitrescu din Moldova Nouă ne-a urat calm, răbdare și vânt bun din pupa. Aveam, în curând, să aflăm de ce în colțul buzelor îi juca zâmbetul. La braț cu vapoarele Nici n-am plecat bine din Moldova Veche
Agenda2003-29-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281266_a_282595]
-
cu vorbă bună. Ceea ce nu-l face, nicidecum, un căutător de compromis. Doar un pescuitor al justei măsuri în probleme cu date în minus. Un as al soluțiilor elegante, și pertinente, în situații care inflamează pe toată lumea. Și un povestitor mucalit, care știe să aleagă o pagină frumoasă din realități nu așa de pitorești. De asta, punctul forte al volumului, și aș risca să zic, a tot ceea ce scrie Gabriel Dimisianu, sunt evocările. Nu doar prin calitatea de document, de imagine
Plăcere și datorie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2833_a_4158]
-
fie și nedusa la capat. E "tras de urechi" pentru că n-a ținut seama întrutotul de Marx și pentru că "în conștiința lui predominau clișeele edenice ale socialismului utopic" (citatul este de asemenea din opera stomatologului Vitner). Să urmărim acum comentariul mucalit al lui Emil Iordache, asupra acestei admonestări post-mortem ce i se adresează bardului, totuși, "sărbătorit" în context socialist: "De la necunoașterea lui Marx, lui Eminescu i se trag toate păcatele. Degeaba a studiat el la Viena și Berlin diferite filosofii, daca
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
Cronicar Decalog sprințar Amuzant interviul lui Gheorghe Erizianu, directorul Editurii Cartier din Chișinău, din numărul 466 al OBSERVATORULUI CULTURAL. Mucalit și inteligent, Erizeanu pune la `ndem`na editorilor un decalog de sfaturi de piață. Iată-l: „1. Fii sigur, nu cunoști piața de carte, chiar dacă ai senzația că o știi ca pe Tatăl nostru. Piața de carte e imprevizibilă. 2. Evită
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2514_a_3839]
-
cu figură de Crist, intră în finanțe... * Un alt candidat la președinție s-a declarat mai demult a fi dl Petre Roman. Despre el, la insistențele sale că va cuceri președinția, ajungînd cu siguranță în turul doi, un alt moderator mucalit l-a întrebat: "Care, turul ciclist al României?" Nu am înțeles de ce cetățenii de rînd îl antipatizează, exceptînd femeile. Pînă ce un ziarist mi-a povestit că îl auzise cu urechile lui pe Miron Cosma, venit cu ai săi în
Psiho-candidați by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16686_a_18011]
-
de proiecție - mici întâmplări pline de haz, desprinse, parcă, din filmele celebrei școli cehe a anilor'60 - așa încât, curând, toată lumea, aici la Festival, nu mai mergea să vadă neapărat cutare film, cât să afle ce i s-a mai întâmplat mucalitului proiecționist, cu fizionomie jovială tipic cehă (interpretat de actorul britanic Eddie Marson!). însă, marea și cea mai importantă surpriză a fost oferită de nivelul ridicat al competiției oficiale. Contrazicând obișnuita catalogare-reproș ce i se aducea : "festival de categoria A, cu
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
președintelui Indoneziei/ C-tin Ștefan s-a înecat în cadă/ Vreme frumoasă și caldă" (Sumar Național). Șerban Foarță face intertexte (Andante contabile, Les diammerdes etc.), parodiază filmele TV, reclamele, știrile sau limbajul de cartier. Virtuozitățile cu care ne-a obișnuit mucalitul poet nu lipsesc nici ele, dar efectul este spulberat de finalul întotdeauna crud: "Marmura și hexametru'/ într-un confuz perimetru/ înfumegat de salpetru/ și sângerări, - domnul Petru/ Creția a fost molestat." (Troiță). Ultima poezie a volumului articulează senzația de tragic
Foarță și ziarele by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16330_a_17655]
-
transcris de Kunisch "karuzze"). Urmează descrierea căruței: "Căruță este un foarte mic car cu loitre, atît de încăpător încît să intre în el doar vizitiul și călătorul care sade, printre bagajele sale, pe paiele împrăștiate pe jos și care, observă mucalit italianul, trebuie să se lase strîns legat căci drumurile șunt abominabile". A fost găsită o trăsura. Și i s-a spus că șase căi sînt prea puțini, închiriindu-se șaisprezece. Iată o schiță de portret a Giurgiului: "Potrivit cu ideile apusene
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
generation (excelent tînărul Alexandru Papadopol, în amestecul - tipic, poate, unei generații - de inconștiență, superficialitate, inocență, încăpățînare și pragmatism). La drum se adaugă alte două exemplare ale aceleiași generații: un prieten, și el "bazat" (Dragoș Bucur, spirit contrastant, în perpetuă alertă mucalită) și "prietena prietenului", o fată fără fasoane, "Betty din Medgidia" (Ioana Flora, de o feminitate fără artificii și de o naturalețe fără cusur; priviți-o cu atenție, de pildă, în momentul în care trece peste scaune, din spatele dubiței, în față
Care marfă? Care bani? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16020_a_17345]