9 matches
-
Equisetum hiemale, Equisetum ramosissimum, Equisetum thelmateja) 2. Clasa Mușchi Familia Bryacee. Mușchi de copac (Bryum argentum) Familia Polytricacee. Mușchi de jgheab (Pogonatum urnigerum), Mușchi de pământ (Polytrichum commune) Familia Marchantiacee. Călbează, Gălbează (Marchantia polymorfa) 3. Clasa Bureți. Familiile Mucoracee, Aspergilacee. Mucezeală (Mucor mucedo, Penicillium candidum, Aspergillius glaucus) Familia Clavariacee. Creasta găinii (Clavaria botrytis), Creastă măruntă (Clavaria crispula), Creasta cocoșului (Clavaria flava). Familia Hidnacee. Nemțișor gros (Hydnum repandum) Familia Polyporacee dintre care despre câteva specii domnul învățător le-a vorbit copiilor. Mânătarca
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
un spațiu ce nu aparține infernului, ci mai degrabă purgatoriului; în iadul dantesc, ne scufundăm în "bolgii" tot mai închise - aici, suntem la lumina zilei. Însă zările deschise nu ne liniștesc, căci, spune poetul: "câmpia mucedă ne hărțuie din urmă". Mucezeala resimțită la scara întregii câmpii ne readuce la spațiul de claustrare, unde orizontul poate fi doar o viclenie a decorului... Suntem negreșit pe lumea cealaltă. Singura speranță posibilă ar fi că un vis rău ne prigonește, din care vom putea
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
pe malul rîului Chiar lîngă pădurea verde Unii spun că ar fi bun pe cîmp în loc de bălegar Alții iau cîte un sac pentru afumat slănina Atîta a rămas din lemnul mîndru Și drept între toate umbrele Aș desface cuvintele din mucezeala stătută Le-aș limpezi să fie Ca fețele de masă ale bunicii Aș căuta prietenii să le punem la loc limba De clopot Aș păstra unul singur pentru mine Pentru orice eventualitate Ascuns Nerostit Poate ar scrie mai tîrziu o
Litera A by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/5764_a_7089]
-
un spațiu ce nu aparține infernului, ci mai degrabă purgatoriului: în iadul dantesc, ne scufundăm în ,,bolgii” tot mai închise - aici, suntem la lumina zilei. Dar zările deschise nu ne liniștesc căci, spune poetul: ,,câmpia mucedă ne hărțuie din urmă”. Mucezeala resimțită la scara întregii câmpii ne readuce în spațiul de claustrare, unde orizontul poate fi doar o viclenie a decorului... Suntem, negreșit, pe lumea cealaltă! Singura speranță posibilă ar fi aceea că un vis rău ne prigonește, din care vom
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plînsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care-i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de sîngele purpuriu al soarelui cald, așadar, atunci simți duhoarea purtătorilor săi, sudoarea capetelor lor rase și ale subsuorilor, ca și mirosul de vite, În clipa În care fură așezați toți trei În carul tras de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În stare de vis sau În stare de veghe, pe cînd Îi Încolțise În pîntece, pe cînd Îi susurase În sînge, pe cînd Îi Încălzise oasele. Ca iată, acum totul să fie mormîntul trupului și temnița sufletului, Împărăția negurii, cetatea mucezelii verzulii, care i se vîrau iarăși În inimă și sub piele, În măduvă, deși zadarnic căuta el să se Încredințeze, zadarnic pipăia cu degetele uscate și vlăguite piatra jilavă și Înghețată a grotei, zadarnic Își dilata pupilele, zadarnic se atingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plânsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care‑i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de sângele purpuriu al soarelui cald, așadar, atunci simți duhoarea purtătorilor săi, sudoarea capetelor lor rase și ale subsuorilor, ca și mirosul de vite, În clipa În care fură așezați toți trei În carul tras de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cruciș, pe când fusese În stare de vis sau În stare de veghe, pe când Îi Încolțise În pântece, pe când Îi susurase În sânge, pe când Îi Încălzise oasele. Ca iată, acum totul să fie mormântul trupului și temnița sufletului, Împărăția negurii, cetatea mucezelii verzulii, care i se vârau iarăși În inimă și sub piele, În măduvă, deși zadarnic căuta el să se Încredințeze, zadarnic pipăia cu degetele uscate și vlăguite piatra jilavă și Înghețată a grotei, zadarnic Își dilata pupilele, zadarnic se atingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Cu chiu, cu vai, a pus iar poloboacele în picioare. Vinului îi pasase. Vasele se șubreziseră. A trebuit să le pună papură nouă. A pritocit băutura. Făcuse floare și căpătase o acreală. Se strâmbau mușteriii. Rămăseseră și zidurile cu o mucezeală. A adus meșteri, a uns cărămida cu catran, să nu se întindă răceala la pereți. Casele lucrătorilor se dărăpănaseră. Căpătaseră o coșcoveală și o spuzeală verzuie de igrasie. Mucegaiul urca pe neștiute. Iarna aceea degeaba au ars zidarii focurile. În
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]