110 matches
-
Există 4 variante clinice de mixedem pretibial: difuz (43%), plăci (27%), nodular (18%) și elefantiazis (5%). Culoarea variază la nivelul leziunilor, pielea poate îmbrăca aspectul de peau d’orange. Din punct de vedere histopatologic, în dermul reticular, apar depozite de mucină (GAG), cu separarea fibrelor de colagen. Epidermul supraiacent prezintă acantoză, hiperortokeratoză, dopuri foliculare și uneori papilomatoză. Fibrele elastice sunt reduse ca număr. Patogeneza nu este complet elucidată, dar se pare ca fibroblastele sunt ținta unui atac autoimun. Eliberarea de citokine
Revista Spitalului Elias () [Corola-journal/Science/92047_a_92542]
-
Acropatia se manifestă prin degete în bețe de toboșar cu proliferare diafizară (pe radiografie apare os nou, în rețea neregulată) [13]. Onicoliza, koilonichia și degetele Hippocratice pot fi întâlnite frecvent. Țesutul moale, supraiacent osului hipertrofiat, se edemațiează (datorită depunerii de mucină printre fibrele dense de colagen). La bărbații cu boala Graves, poate fi decelată ginecomastie prin creșterea conversiei testosteronului la estradiol. Asocierea tiroidită autoimună și urticarie cronică este cunoscută de mult timp (prevalența ar fi 12%, 29% după alții). Am centralizat
Revista Spitalului Elias () [Corola-journal/Science/92047_a_92542]
-
cu modificări secundare de cicatrizare atrofică, depigmentare, adesea hiperkeratoză foliculară/ obturarea foliculilor (scalp), care duc la alopecie cicatrizantă a scalpului. Modificările sunt prezente la biopsie. Lupus cutanat subacut: dermatită de interfață vacuolară, constând într-un infiltrat limfohistiocitar perivascular, adesea cu mucină dermică. Lupus discoid: dermatită de interfață vacuolară, constând într-un infiltrat limfohistiocitar perivascular și/ sau perianexiale. La nivelul scalpului, pot fi prezente dopuri de keratină foliculare. În leziunile de lungă durată, pot fi observate depuneri de mucină și îngroșarea membranei
ANEXĂ din 29 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/288192]
-
perivascular, adesea cu mucină dermică. Lupus discoid: dermatită de interfață vacuolară, constând într-un infiltrat limfohistiocitar perivascular și/ sau perianexiale. La nivelul scalpului, pot fi prezente dopuri de keratină foliculare. În leziunile de lungă durată, pot fi observate depuneri de mucină și îngroșarea membranei bazale. Lupus cutanat acut Rash malar sau rash generalizat maculopapular observat de un medic*). Dacă se efectuează biopsie, trebuie să fie prezente modificări tipice. Lupus cutanat acut: dermatită de interfață vacuolară, constând într-un infiltrat limfohistiocitar perivascular
ANEXĂ din 29 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/288192]
-
membranei bazale. Lupus cutanat acut Rash malar sau rash generalizat maculopapular observat de un medic*). Dacă se efectuează biopsie, trebuie să fie prezente modificări tipice. Lupus cutanat acut: dermatită de interfață vacuolară, constând într-un infiltrat limfohistiocitar perivascular, adesea cu mucină dermică. Infiltrat perivascular neutrofilic poate fi prezent la debut. Efuziune pleurală sau pericardică Documentată imagistic (ecografie, radiografie, CT, RMN) a efuziunii pleurale sau pericardice, sau ambele Pericardită acută Cel puțin 2 criterii din: (1) durere pericardică tipică (ascuțită, se agravează
ANEXĂ din 29 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/288192]
-
cu modificări secundare de cicatrizare atrofică, depigmentare, adesea hiperkeratoză foliculară/ obturarea foliculilor (scalp), care duc la alopecie cicatrizantă a scalpului. Modificările sunt prezente la biopsie. Lupus cutanat subacut: dermatită de interfață vacuolară, constând într-un infiltrat limfohistiocitar perivascular, adesea cu mucină dermică. Lupus discoid: dermatită de interfață vacuolară, constând într-un infiltrat limfohistiocitar perivascular și/ sau perianexiale. La nivelul scalpului, pot fi prezente dopuri de keratină foliculare. În leziunile de lungă durată, pot fi observate depuneri de mucină și îngroșarea membranei
ANEXĂ din 9 mai 2024 () [Corola-llms4eu/Law/282705]
-
perivascular, adesea cu mucină dermică. Lupus discoid: dermatită de interfață vacuolară, constând într-un infiltrat limfohistiocitar perivascular și/ sau perianexiale. La nivelul scalpului, pot fi prezente dopuri de keratină foliculare. În leziunile de lungă durată, pot fi observate depuneri de mucină și îngroșarea membranei bazale. Lupus cutanat acut Rash malar sau rash generalizat maculopapular observat de un medic*. Dacă se efectuează biopsie, trebuie să fie prezente modificări tipice. Lupus cutanat acut: dermatită de interfață vacuolară, constând într-un infiltrat limfohistiocitar perivascular
ANEXĂ din 9 mai 2024 () [Corola-llms4eu/Law/282705]
-
membranei bazale. Lupus cutanat acut Rash malar sau rash generalizat maculopapular observat de un medic*. Dacă se efectuează biopsie, trebuie să fie prezente modificări tipice. Lupus cutanat acut: dermatită de interfață vacuolară, constând într-un infiltrat limfohistiocitar perivascular, adesea cu mucină dermică. Infiltrat perivascular neutrofilic poate fi prezent la debut. Efuziune pleurală sau pericardică Documentată imagistic (ecografie, radiografie, CT, RMN) a efuziunii pleurale sau pericardice, sau ambele Pericardită acută Cel puțin 2 criterii din: (1) durere pericardică tipică (ascuțită, se agravează
ANEXĂ din 9 mai 2024 () [Corola-llms4eu/Law/282705]
-
ele și cu moleculele de colagen, în cadrul fenomenelor de agregare și aderare plachetară (vezi. cap. „Hemostaza”) Selectinele sunt proteinele implicate în fenomenele de aderență a leucocitelor circulante (marginație), rularea lor pe endoteliu și în final diapedeză. Selectinele produc aderența la mucine, legături foarte puternice din punct de vedere fizic, dar limitate temporal. Hormonii și mediatorii inflamatori cresc expresia selectinelor, stimulând infiltrarea țesuturilor inflamate cu celule fagocitare. 5.10.3. Joncțiunile intercelulare Legăturile între celule și matricea extracelulară Se realizează prin hemidesmozomi
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
și a factorilor procoagulanți. g. In homeostazia hidro-electrolitică: în deshidratare se reduce secreția salivară ceea ce declanșează, prin intermediul hipotalamusului, senzația de sete și stimularea secreției de ADH. 2.3.1. Compoziția chimică a salivei Saliva este un lichid transparent, filant (datorită mucinei din compoziția sa), ușor opalescent (datorită celulelor epiteliale descuamate și a leucocitelor). Are densitate cuprinsă între 1003-1008 (hipotonă în comparație cu plasma); pH-ul este cuprins între 7,4 și 7,8. La om, cantitatea de salivă secretată pe zi este 1000-1500
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
a legăturilor peptidice din structura proteinelor. La acestea se adaugă acțiunea particulară de activare (prin proteoliză parțială) a pepsinogenului precum și cea de asigurare a unui pH optim pentru acțiunea proteolitică a pepsinei astfel rezultate. Substanțele organice sunt reprezentate de enzime, mucină, labferment, factor intrinsec Castle. Cea mai importantă enzimă a sucului gastric este pepsina. Ea este secretată de celulele principale ale glandelor gastrice sub formă inactivă, de pepsinogen. Transformarea pepsinogenului în pepsină se face sub influența HCl care inițiază scindarea pepsinogenului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
drept unică sursă de energie. Glucidele intră în structura heparinei, a acizilor nucleici, a imunopolizaharidelor (rezistența la infecții), a galactolipidelor din sistemul nervos (rol structural). Rolul funcțional se manifestă prin intervenția glucidelor în următoarele procese : intermediază unele biosinteze; favorizează secreția mucinelor care protejează în special mucoasa tractului digestiv de acțiunea mecanică a alimentelor; protecție față de acțiunea agresivă a germenilor microbieni (intră frecvent în compoziția unor antibiotice cum ar fi streptomicinele, neomicinele); glicuronoconjugarea și acetilarea reprezintă modalități de luptă a organismului față de
IV. PARTICULARITĂŢILE ALIMENTAŢIEI PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Adriana Albu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_630]
-
la Société de biologie, 17 apr. 1915. 49. C. I. Parhon, Testicule, ovaire, foie, glande salivaire (în colaborare cu E. Savini), Comunicare la Société de biologie, 1 mai 1915. 50. C. I. Parhon, Absence d'action de la thyroïide sur la mucine in vitro (în colaborare cu Maria Parhon), C. R. Soc. Biol., 3 ian. 1916. 51. C. I. Parhon, Sur la cicatrisation de plaies chez les cobayes éthyroïdes (în colaborare cu E. Savini), Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol. (Iași), 1919, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și a factorilor procoagulanți. g. In homeostazia hidro-electrolitică: în deshidratare se reduce secreția salivară ceea ce declanșează, prin intermediul hipotalamusului, senzația de sete și stimularea secreției de ADH. 2.3.1. Compoziția chimică a salivei Saliva este un lichid transparent, filant (datorită mucinei din compoziția sa), ușor opalescent (datorită celulelor epiteliale descuamate și a leucocitelor). Are densitate cuprinsă între 1003-1008 (hipotonă în comparație cu plasma); pH-ul este cuprins între 7,4 și 7,8. La om, cantitatea de salivă secretată pe zi este 1000-1500
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
a legăturilor peptidice din structura proteinelor. La acestea se adaugă acțiunea particulară de activare (prin proteoliză parțială) a pepsinogenului precum și cea de asigurare a unui pH optim pentru acțiunea proteolitică a pepsinei astfel rezultate. Substanțele organice sunt reprezentate de enzime, mucină, labferment, factor intrinsec Castle. Cea mai importantă enzimă a sucului gastric este pepsina. Ea este secretată de celulele principale ale glandelor gastrice sub formă inactivă, de pepsinogen. Transformarea pepsinogenului în pepsină se face sub influența HCl care inițiază scindarea pepsinogenului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
și a factorilor procoagulanți. g. In homeostazia hidro-electrolitică: în deshidratare se reduce secreția salivară ceea ce declanșează, prin intermediul hipotalamusului, senzația de sete și stimularea secreției de ADH. 2.3.1. Compoziția chimică a salivei Saliva este un lichid transparent, filant (datorită mucinei din compoziția sa), ușor opalescent (datorită celulelor epiteliale descuamate și a leucocitelor). Are densitate cuprinsă între 1003-1008 (hipotonă în comparație cu plasma); pH-ul este cuprins între 7,4 și 7,8. La om, cantitatea de salivă secretată pe zi este 1000-1500
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
a legăturilor peptidice din structura proteinelor. La acestea se adaugă acțiunea particulară de activare (prin proteoliză parțială) a pepsinogenului precum și cea de asigurare a unui pH optim pentru acțiunea proteolitică a pepsinei astfel rezultate. Substanțele organice sunt reprezentate de enzime, mucină, labferment, factor intrinsec Castle. Cea mai importantă enzimă a sucului gastric este pepsina. Ea este secretată de celulele principale ale glandelor gastrice sub formă inactivă, de pepsinogen. Transformarea pepsinogenului în pepsină se face sub influența HCl care inițiază scindarea pepsinogenului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
și a factorilor procoagulanți. g. In homeostazia hidro-electrolitică: în deshidratare se reduce secreția salivară ceea ce declanșează, prin intermediul hipotalamusului, senzația de sete și stimularea secreției de ADH. 2.3.1. Compoziția chimică a salivei Saliva este un lichid transparent, filant (datorită mucinei din compoziția sa), ușor opalescent (datorită celulelor epiteliale descuamate și a leucocitelor). Are densitate cuprinsă între 1003-1008 (hipotonă în comparație cu plasma); pH-ul este cuprins între 7,4 și 7,8. La om, cantitatea de salivă secretată pe zi este 1000-1500
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
a legăturilor peptidice din structura proteinelor. La acestea se adaugă acțiunea particulară de activare (prin proteoliză parțială) a pepsinogenului precum și cea de asigurare a unui pH optim pentru acțiunea proteolitică a pepsinei astfel rezultate. Substanțele organice sunt reprezentate de enzime, mucină, labferment, factor intrinsec Castle. Cea mai importantă enzimă a sucului gastric este pepsina. Ea este secretată de celulele principale ale glandelor gastrice sub formă inactivă, de pepsinogen. Transformarea pepsinogenului în pepsină se face sub influența HCl care inițiază scindarea pepsinogenului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
salivare mici din structura mucoasei bucale. Este secretată în cantitate de 1 - 2 l pe zi. Compoziția salivei: apă 99,4% substanțe anorganice 0,2% (Cl-, Na+, K+, bicarbonați, fosfați) substanțe organice 0,4% (uree, acid uric, aminoacizi, creatină, colesterol, mucină, enzime: ptialină, maltază, lizozim) Reacția salivei este slab acidă (pH 6-7). Rolurile digestive ale salivei: contribuie la umectarea, diluarea, lubrefierea alimentelor și formarea bolului alimentar are rol de solvent pentru alimente intervine în digestia chimică, prin enzimele conținute: ptialina sau
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
la copil, hidrolizează grăsimile fin emulsionate din frișcă, ou etc. Lizozimul, cu rol în digestia glucidelor și efect bactericid În compoziția sucului gastric intră și: factorul intrinsec, secretat de glandele fundice, o mucoproteină ce fixează vitamina B12, condiționând absorbția acesteia mucina, substanță secretată sub formă de gel, formează un strat cu grosimea de aproximativ 1 mm, aderent la mucoasa gastrică, cu rol protectiv Reglarea secreției gastrice se face prin mecanisme nervoase și umorale. Procesul gastrosecretor poate fi descompus în trei faze
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
și a factorilor procoagulanți. g. In homeostazia hidro-electrolitică: în deshidratare se reduce secreția salivară ceea ce declanșează, prin intermediul hipotalamusului, senzația de sete și stimularea secreției de ADH. 2.3.1. Compoziția chimică a salivei Saliva este un lichid transparent, filant (datorită mucinei din compoziția sa), ușor opalescent (datorită celulelor epiteliale descuamate și a leucocitelor). Are densitate cuprinsă între 1003-1008 (hipotonă în comparație cu plasma); pH-ul este cuprins între 7,4 și 7,8. La om, cantitatea de salivă secretată pe zi este 1000-1500
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
a legăturilor peptidice din structura proteinelor. La acestea se adaugă acțiunea particulară de activare (prin proteoliză parțială) a pepsinogenului precum și cea de asigurare a unui pH optim pentru acțiunea proteolitică a pepsinei astfel rezultate. Substanțele organice sunt reprezentate de enzime, mucină, labferment, factor intrinsec Castle. Cea mai importantă enzimă a sucului gastric este pepsina. Ea este secretată de celulele principale ale glandelor gastrice sub formă inactivă, de pepsinogen. Transformarea pepsinogenului în pepsină se face sub influența HCl care inițiază scindarea pepsinogenului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
și a factorilor procoagulanți. g. In homeostazia hidro-electrolitică: în deshidratare se reduce secreția salivară ceea ce declanșează, prin intermediul hipotalamusului, senzația de sete și stimularea secreției de ADH. 2.3.1. Compoziția chimică a salivei Saliva este un lichid transparent, filant (datorită mucinei din compoziția sa), ușor opalescent (datorită celulelor epiteliale descuamate și a leucocitelor). Are densitate cuprinsă între 1003-1008 (hipotonă în comparație cu plasma); pH-ul este cuprins între 7,4 și 7,8. La om, cantitatea de salivă secretată pe zi este 1000-1500
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
a legăturilor peptidice din structura proteinelor. La acestea se adaugă acțiunea particulară de activare (prin proteoliză parțială) a pepsinogenului precum și cea de asigurare a unui pH optim pentru acțiunea proteolitică a pepsinei astfel rezultate. Substanțele organice sunt reprezentate de enzime, mucină, labferment, factor intrinsec Castle. Cea mai importantă enzimă a sucului gastric este pepsina. Ea este secretată de celulele principale ale glandelor gastrice sub formă inactivă, de pepsinogen. Transformarea pepsinogenului în pepsină se face sub influența HCl care inițiază scindarea pepsinogenului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]