689 matches
-
Cătălina Cadinoiu Motto: " Cărțile sunt lungi scrisori adresate prietenilor." Jean Paul Mamei mele, Liuba Reînnoiește crengile venicului, mamă, legile Constituției se rescriu pe chirpici, cu degetele Ecaterinei, cu mugurii de salaneț; cu adâncul căciulilor de astrahan. Ghinda s-a spart de fruntea unei memorii de călău. Stăpânii polei mâncau dimineața miez de ghindă, eventual fiert cu porumb sau prăjit în piele de somn sau copt în foaia certificatului meu
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
coasa morții mă voi vindeca. Aud cum vine focul să mă stingă. Un vânt mărunt ciocănește în porți Din clipă în clipă, din mine în el Pentru a-i deschide din adânc în adânc. Toate vindecările înfloresc. Suntem rude cu mugurii, Părinți ai zămislirii tale, pământule, Tu ce devorezi din noi păcatul. Astfel ne conține vindecarea. De înger adoptat mă ofer Ploii de azi, cu ea chemat din ceață. Cine m-a strigat și pe ce nume, Căci am avut atâtea
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
nu e același în toți, ci în acord cu măsura celui în care vine, după posibilitatea aceluia de a-L primi: începător, avansat sau desăvârșit, „asemenea viței de vie, care nu apare niciodată la fel, ci se schimbă în timp: mugure, floare, pe cale de a se coace, apoi bine coaptă devine vin. De aici și chemarea la beție (sobria ebrietas) adresată de Verb. Întreaga ființă se unește cu El, sufletul se mărește, crește fără încetare. Cu cât dorește mai mult, cu
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
Radu Cange Dragoste la ultima vedere Am crezut că, pentru fiecare anotimp, ai să mă plătești cu o frunză, un mugure, un bulgăre de zăpadă sau cu un măr, dar te-ai făcut că nu știi, că nu pricepi - trupul ți se pierduse printre șerpi, așa de mlădie erai - și am tot așteptat dovada dragostei tale, până când m-am sălbăticit și
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
tuturor proiecțiilor mele despre El așa petrecându-mi eu veșnicia recentă în torpoare, cu ochii pe ceas și adulmecându-L, un cal roșu își soarbe jăraticul direct de pe buzele mele de ceramică în timp ce aud cum se desface-n mine botul mugurelui de alun cum ochiul hipermetrop al liniștii din pământ afânat de rumoarea unui cântec tânjesc să ating cu porțelanul călcâiului pământul afânat de rumoarea unui cântec pentru pian și să joc șotronul percutând la infinit alveola unui mi bemol ca
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
Emil Brumaru Dragă Mugure, e o zi friguroasa. Scaunul tremura de vînt. O lumină ciudată, sosita dintr-o singură parte a cerului, albă, trecută prin filtre de lapte, îmi cade pe mîna și foaie. Am părăsit puțin "fortăreața". Pe insulă, ca de obicei, goana
Vechi cotidian de gingasie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14768_a_16093]
-
Te anunțasem că am cumpărat o "Carte de bucate". Știai tu că există "Limbi de pisică în unt"? "Melci cu marmelada și nuci"? Ai mîncat vreodată CRAFLE? Dar "Ouă moi I" și "Ouă moi ÎI"? Trăiești într-o totală ignoranța, Mugure! Sînt strîns în mijlocul clipei ca-ntr-un cristal; îl mînjesc cu trupul meu.
Vechi cotidian de gingasie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14768_a_16093]
-
mai este rudă talpa mea nu mai asudă aici am iluminări un sobor de lumânări tot în totul este bine: niște carne cu suspine mă dau Doamne la străbuni s-adun viermele din pruni că decând sunt părăsiți stau cu mugurii plesniți supți de îngeri viermuiți stau în praf și stau în nor doar aici sunt roditor: am și plâns și am și geană fața mea e o icoană eu spun crude - și sunt coapte eu spun ziuă - și e noapte
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
toate înveșmântate în lirismul elegant și cald al unui adevărat jurnal intim, încărcat cu bucurie și optimism: //te-ai întrebat vreodată/ de ce explodează supernovele în văzduhuri sidefii/le aude cineva și dacă da cui îi pasă/ai ascultat cum pocnesc mugurii cleioși de plop în prier/ori în seara de armindeni/când vine miros de liliac/ tulburări comportamentale produc insomnia/în astfel de nopți ai plânge dacă ești singur/unii oameni urlă la câini/atunci ai vrea să le ai pe
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
galben/ într-un halou roșu/ uriașă pe ecranele cerului/ cu botul în mareele vieții/ ale facerii/ un mesager hermetic/ cu molatecă lumină/ îmblînzitoare a nopții/ vestește/ din adîncuri/ din încremenitele izvoare hibernale/ se ridică iarba/ cu lance ascuțită sfîșie platoșa/ mugurii își deschid ochii/ au puteri nucleare/ astru veghetor/ tot mai aproape de stele/ cu aripi numeroase/ ne îndrumă pașii/ ce calcă apăsat pe toba Lunii/ accelerat bate inima cînd vii/ Alergătoareo“. Luna e și un simbol al lui Unu, unind fața
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
și în toate/ M-am războit că un rug./ Sleit șunt de fără prihana,/Aur învins, dar hotărîtă glorie" (Rănirea). Asemenea lui Blaga, poetul în discuție ține cumpănă între Pan și Elohim, deopotrivă prezenți în pietrificarea idolatriei și în frăgezimea mugurelui efemer: "Șunt prin pietrificare și prin coiful mugurelui/ Păzitorul fără dușmănie al legilor/ Care țin isonul lui Pan și lui Elohim,/ Cu succes fraged de martie sfărîmător./ Și citadela mă cîntă" (Și citadela mă cîntă). Sugerat de fluiditatea izvorului și
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
rug./ Sleit șunt de fără prihana,/Aur învins, dar hotărîtă glorie" (Rănirea). Asemenea lui Blaga, poetul în discuție ține cumpănă între Pan și Elohim, deopotrivă prezenți în pietrificarea idolatriei și în frăgezimea mugurelui efemer: "Șunt prin pietrificare și prin coiful mugurelui/ Păzitorul fără dușmănie al legilor/ Care țin isonul lui Pan și lui Elohim,/ Cu succes fraged de martie sfărîmător./ Și citadela mă cîntă" (Și citadela mă cîntă). Sugerat de fluiditatea izvorului și de incertitudinea vegetalului, divinul se identifică cu poetul
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
și spuma din ochi începe cu litera U începe cu propriul nostru abecedar Gustul acela Sunt cinică și zgârcită. Mă droghez cu scorțișoară Gustul meu de acum se va schimba repede nu te teme. Mă voi îndragosti din nou de mugurii trandafirii de pe oalele din bucătărie Dar perdele la fereastră nu-mi voi pune! Povești Cauți un lucru din patru: niște povești un trup pe mine sau pe tine însuți gândește-te bine se poate și altfel: un trup și pe
Poeți cehi în românește by Mircea Dan Duță () [Corola-journal/Journalistic/2511_a_3836]
-
Pan și-a pierdut harul: "ursuz, încîlcit, maniac/ Cum un vrej de dovleac./ Rău la vorbă, nevrotic, poluat./ (...) Oricum s-a ramolit". Lumea e degradată iremediabil și toate lucrurile au căzut în cotidianul strict, sufocant: "în mucegaiul ocru-auriu/ se tînguie mugurele/ izbind cu mieii frunzelor/ perna înghețată a anotimpului". Fără tonul cuceritor din prima parte, aceste din urmă poeme sînt reflexul imediat și negru-caustic al celor mai diverse probleme ale lumii de azi, de la poluare și era electronică, la globalizare, barbarii
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
natura. Astfel încît aspirația ființei de-a coincide cu principiul se suprapune cu cea a impulsurilor sale vitale: "Vreau să mușc rădăcina reînceputului./ Vreau să fiu sînul/ din care s-a vărsat soarele./ Sau măcar un ram, o zăvorîre de mugure/ în această măruntă coajă/ A nemuririi unde pentru a se bucura/ Cad fulgii lumilor" (Acolo). Elementele naturale apar înnobilate de obîrșia lor divină, care face ca abordarea lor pe filiera voluptății senzoriale să nu oculteze puritatea adorației, în perspectiva infinitei
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
pun doruri stinse de patimi și regrete. Nostalgică privesc plânsul Toamnei prin geam. Dar văd o nouă viață în fetuși din ram. Cu alai de gânduri și idei noi mă-ntorc să creionez destin cu-al naturii soroc. Că-n mugurii din ram, viața-i infinită, de dragoste în speranța regăsită. Natura în pământ adoarme speranță, din leagănul morții să renască viață. Când suflet omenesc de chip mort se pierde, natura renaște priveliște verde. 30.08.2014 © Maria Filipoiu Referință Bibliografică
PLÂNSUL RUBINIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383715_a_385044]
-
acțiune terapeutică deosebită Remediile din conifere s-au dovedit a fi un filtru antibacterian și un rezervor de nutrienți de mare ajutor într-o gamă variată de afecțiuni, de la cele pulmonare până la bolile dermatologice, digestive și neurologice.De la ele folosim mugurii, acele,rășina, mlădițele, pe cale internă ( infuzie, decoct, tinctură, ulei esențial) sau externă (băi, comprese, masaj cu extracte). Băile cu extract de conifere ( brad, molid, pin) se recomandă în boli ale sistemului nervos, în reumatism și în nevralgii de orice natură
Remedii luate din pădurea de conifere [Corola-blog/BlogPost/94215_a_95507]
-
baie. Pentru masaj se folosește uleiul eteric de pin (câte 25de picături adăugate în 50 ml de ulei de măsline). Se masează ceafa, brațele și tălpile, zece seri la rând. Molidul, un bun depurativ De la această plantă rășinoasă se recoltează mugurii, scoarța și rășina, bogate în tanin, în vitamina C și în ulei eteric. Datorită acestor substanțe, infuzia, siropul și uleiul, preparate din mugurii arborelui, sunt folosite frecvent pentru efectul depurativ, calmant, antiseptic și cicatrizant. Infuzia se prepară dintr-o linguriță
Remedii luate din pădurea de conifere [Corola-blog/BlogPost/94215_a_95507]
-
mă așez pe canapeaua cumpărată de curând. Privesc spre fereastra ce duce în curte. Mărul din față plesnește de fericire, în bătaia soarelui. O pasăre cenușie, cu coada pestriță, se așează pe una din crenguțe. Ciugulește de câteva ori din mugurii cruzi și ridică ciocul în văzduh. E cucul. Vreau să ies repede în prag să-l aud iar și să mă bucur că e așa de aproape .Până să mă mișc, pentru că m-a luat un cârcel în pulpa piciorului
CUCUL ŞI PUPĂZA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378259_a_379588]
-
așteaptă chei de frigsă-ncuie rest de primăveri. Poate că mâine fi-va nins... XIV. COPILĂRIE, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015. Era o zi albastră, pot să spun, cu liniști înflorite și înalte când mugurii-n lumină-ncep să salte: atâta mi-a rămas într-un album. Îngenuncheat galop și ape limpezi, caii prin abur tălmăcind cărări pe vale. Bunica, frământând cu mâini domoale pe prispa casei, un aluat rotund. Veneam cu flori în mână
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
și-a lor prelinsa miere. Mi se lipeau de talpă goală sâmburi, mustind în carnea grea de corcodușe Și taine verzi, cu umbre jucăușe, cădeau, ... Citește mai mult Era o zi albastră, pot să spun,cu liniști înflorite și înaltecând mugurii-n lumină-ncep să salte:atâta mi-a rămas într-un album.Îngenuncheat galop și ape limpezi, caiiprin abur tălmăcind cărări pe vale.Bunica, frământând cu mâini domoalepe prispa casei, un aluat rotund.Veneam cu flori în mână, de pe câmpuri
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
cerul înflorit/ e scris de-o mână albă/ ca de pruncă,/ din zare-n zare/ prins de infinit/ stă zămislit/ de-a cerului poruncă.// Fiecare literă-i/ un înger ce se-nchină/ ca-n ramuri verdele-cuminecare./ Arome și miresme/ din mugurii grăbiți/ împodobesc cohortele de Sfinți/ din sufletele dalbe:/ Floare lângă Floare.// Literele sfinte/ țes slova divină/ ca-n Psaltiră,/ ruga, cerul necuprins./ Sfintele oseminte/ odrăslite-n tină,/ Glia strămoșească/ pururi au aprins:/ Candelele Cerului-Grădină.// Gătite-n surâs/ și-n straiul
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
din care lumina ideilor se răsfrânge în universal și astfel, infinit în receptarea noastră. Poemul eminescian sau hölderlinian, iau naștere dintr-o idee poetică unică și se învoaltă dinlăuntru în afară concentric, ca un organism viu, analog unei corole din mugure. Totul servește cu necesitate, convergent și sintetic acea idee germinală. Și nimic nu poate fi înlocuit. De aici unitatea poemului, logica internă desăvârșită. Poemul se află în absolut. Vom exemplifica din muzică: Simfonia a V-a lui Beethoven, dedicată destinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prin aforisme (deoarece "un aforism poate spune mai mult decât un filozof într-o carte"). Ea a constituit o comutare radicală în istoria filozofiei europene, exercitând o fascinație particulară asupra intelectualității cu largi deschideri metafizice. Fiecare maximă nietzscheană este un mugure din care dă în floare o altă imagine a vieții, o deschidere spre un mai superior mod de a fi; un atom supraîncărcat energetic, inductor de un nou văz, altă uimire, alt zbor. Din acest motiv, "Cel care scrie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Coboara toamna-n sufletu-mi întreg,\Că s-au uscat și florile amintirii...\ Dar glasul sfânt și tainic al iubirii\ Eu îl aud și încă-l înțeleg." Aici mai dăinuie predicția poetului Adrian Beldeanu: „Doar la albul văl de pânze\ Mugurii-au venit izvor\ Va sosi un cal de frunze\Miez de soare rotitor.” Turistul regăsește cu emoție fosta clădire a Prefecturii județului Tutova,ce adapostește Teatrul „ V.I.Popa” și Muzeul „Vasile Pârvan”,dar constată dispariția clădirii vechi a poștei reper
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]