128 matches
-
Nu-i de glumit c-un flutur, te bagă-n balamuc Cu straiu' lui bezmetic și dîndu-se lin huța În razele din soare de care se apuc' Și-arhanghelii, să-și zbată-n amiază săbiuța. C-un cocoloș de pîine-s muiate muște-n zbor Razant la geamul verde al zilelor gustoase; Oh, cad în mari cazane de bulion sonor, Bolborosind în flăcări cu noduri de mătase. Și-un tren marfar și-aruncă frînarul ca pe-o cîrpă Pe liniile luci. Traversele
Nu-i de glumit c-un fluture, te bagă-n balamuc… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6926_a_8251]
-
se umflă brusc în aerul străpezit de lumina rece, zbate o aripă, o fîlfîie flenduros pe cealaltă, mă pocnește-n ochii zemoși, de-mi duduie crierii în țeastă ca trenu-n tunel, și-mi zice c-o lăcomie verbală strofocată-n imprecații, muiată puținel și-n oblojeli picante, săltîndu-și vocea subțiatică, coborîndu-și-o apoi în îngroșări răgușite, mă probozește, își scapă sfințenia în sudalmă lată, mă și-alintă uneori, îmi unge gîndurile negre cu povidlă de prune și unt bleu, îmi scarpină eczema nemărturisită
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14998_a_16323]
-
o apucă, o ridică din scaunul cu rotile și o așeză pe pat, lîngă șalul de culoare smeurie și ghemul uriaș. - Sunt frîntă, micul meu Hansi, și nu mai pot croșeta, spuse ea cu vocea încă aspră, dar ceva mai muiată de somn. - Ai croșetat destul, inimioara mea. A venit vremea să te mai și odihnești. Anii cei mai frumoși ai tinereții i-ai înnodat pe andrelele tale, îi răspunse Hansi, plin de recunoștință. Primii mei ciorapi de lînă pe care
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
petecul de hîrtie spre ochi, dar Hansi i-l smulse și se trase un pas înapoi. - Bine, inimioara mea! Facem așa cum spui tu! se înfierbîntă el. - Ce ai acolo, pe hîrtia aia? }i-ai făcut testamentul? glumi ea, dintr-o dată muiată și cu tonul schimbat, regăsindu-și simțul umorului amar, care-i făcuse faima. - Testamentul, da! Dar e testamentul meu poetic! jubilă Hansi, fericit că venise, în sfîrșit, ceasul să se destăinuie și-și ciupi răsucit mustața, care se cam pleoștise
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
si-ncolo după bietul trecătoru gata a-l înhață de nădragii săi numai petice, - burliconosul și manglahaua, - ptiu!, că-mi veni cu amar în gură, - ptiu! - să-i vezi și pe ei o dată că scrie de vodă că peana Popescului muiata da obicei numa în oțet și-n zeama da viespi, cum scrie el milostivit de ale vremii restriști ce căzură taman pa capu țării și-așa atîta da bătută da Dumnedzieu... Dăm citire a ști fiestecare, ca oarece baznă n-
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
fericit intuițiile artistului: "Opera lui Caragiale cere un corespondent imediat în plastică. [...] Șunt nuvele din Caragiale care se vor pastelate ușor, acuarelate, de asemenea, oameni creionați cu un vîrf ascuțit, alții pe care trebuie să-i faci cu o bidinea muiata vîrtos în negru. [...] Caragiale mărturisește în fiecare schița și în fiecare nuvelă părerea de rău că nu poate desena." Sigur că, prin comparație, conferințele lui Constantin Moisil și Ion Simionescu - reconstituind istoricul Arhivelor Statului sau enumerînd bursierii Academiei Române - fac figură
Fragmentarium interbelic by Marius Țepeș () [Corola-journal/Journalistic/17444_a_18769]
-
cartea „Reflecții sufletești”. Grav bolnav, Grigore Gafencu primește o doză de penicilină. O noutate medicală pentru România acelor timpuri, care să-i salveze viața. Însă, penicilina salvatoare o dă lui Würbrand, atât de bolnav, și el, încât și pâinea trebuia muiată în gură, pentru a o putea înghiți! „Gafencu a murit! Würbrand a supraviețuit, ajungând, mai apoi, părăsind România, în America, în Senat, unde și-a arătat, în diverse împrejurări, rănile suferinței și ale închisorii”. Ciudat! În anul 2012, o organizație
„Caii troieni” şi introducerea cenzurii prin uşa din dos! [Corola-blog/BlogPost/94190_a_95482]
-
cu pușca...ss instruindu-i și pe alții, MII MULTE (cel putin vreo 40.000!!!), s-o facă...! Dar Adevărul ne spune ca patria ți-o aperi din toate puterile pe care le-a sădit Dumnezeu în tine: cu „până” muiata în foc și amar, a Scrisorii III, partea a II-a, sau a Doinei scrâșnite, printre blesteme și fulgere - sau în articole incendiare de ziar, documentate cu o acribie incredibilă! - ...dar, cănd cuvântul nu mai este ascultat, ba chiar îți
Mihai Eminescu – Martir al credinţei [Corola-blog/BlogPost/93640_a_94932]
-
ochii albaștri, era Clody... Venise să-i înapoieze inelul de logodnă? Inelul cel din aur alb, cu diamante, care avea în mijloc un ametist, în formă de inimă! Și parcă de undeva apăruse și părintele Gherasim, cu cădelnița și busuiocul muiat în agheasmă, și îi tot dădea cu cădelnița și agheasma pe la nas, spunându-i: "Cere-i iertare, Petre, cere-i iertare"...! Ușor-ușor se dezmetici și încetă să mai caute inelul! Ciudat e că simțea prin cameră miros de tămâie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
colegă de grupă, de care mă lega o prietenie destul de înfierbîntată pe parcurs, de prin anul II, ea stînd în gazdă la un preot (dînsa umbla goală pușcă sub un capoțel verde, lucios, scurt și picta trandafiri cu o pensulă muiată lasciv în acuarelele diluate; devoram împreună conserve iugoslave și felii de parizer, beam vinuri roșii; îmi divulga zburdălniciile maică-sii, viitoarea mea soacră; se lăuda cu flexibilitatea ei, putea să-și pună ea, soacra, ambele picioare cu tălpile la ceafă
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
a ținut hainele ude. Surprins de această apariție, uită că e doar în boxeri și în maiou și-i deschide. — Îmi cer scuze pentru atunci... Nu trebuie. Vă stă foarte bine în boxeri. Atunci erau și mulați. Vreau să spun muiați. — Pot să vă ajut cu ceva? — Cu multe. Dar o să mă mulțumesc și cu mai puțin, nu sunt pretențioasă. După atâta doliu... Țineți-mi puțin asta. Văduva îi dă pălăriuța neagră, cu voaletă. Pe urmă îi dă haina de la taior
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu mai mulți oameni. Le dădu binețe. Aceștia, întorcând capul, se întrebau: ,, Cine o fi duduia asta că nu pare a fi de-a noastră!?" Când intră în ograda mătușei Varvara, aceasta tocmai își hrănea rățuștele cu urzici și făină muiată, învăluindu-le cu căldura ochilor ca pe niște odoare ale modestei ei gospodării. Bătrâna își lăsă lucrul său și îi ieși musafirei în întâmpinare cu brațele deschise. O recunoscu mai ales după părul lung, bogat, lăsat pe spate, așa cum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu s-ar culca, nu poate îndura ploile că udă prispa, nici vântul că scutură pomii și cad frunzele. Cine poate s-o mai înțeleagă? Și-a închis sufletul cu atâtea lăcate... Sărmana!... spuse Săftica. Dar tot Varvara cu glasul muiat mai zise: S-o cruți maică, să nu-i spui nici o vorbă care ar putea s-o doară că e o ființă năpăstuită. Mă mir că se mai ține sufletul de trup că acu-i aici, acu-i în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
până și în lemnul tare de stejar. Bărbații în putere și flăcăii se străduiau să ridice corturile, dar mirosul de fasole, care le gâdila nările, îi făcu să-și abandoneze pentru un moment lucrul. Ziua se înnegrea ca o pânză muiată treptat într-o vopsea a cărei culoare încă nu era deslușită, vibrând între un cenușiu pur și un negru în devenire. Seara nu era prea departe, foamea însă se arăta a fi nespus de aproape de ei. Lăsară lucrul de izbeliște
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de șerpișori aprinși. Îmi simțeam limba cleioasă, umflată, neînstare să articuleze vreun sunet. Cu o mișcare necontrolată, m-am dezechilibrat brusc, izbindu-mi coastele de marginea rece a căzii (unde bolborosea un lichid negru, vâscos, care mirosea a pucioasă). Genunchii, muiați, se risipeau În mișcări de marionetă, iar mâinile, rășchirate, se bâțâiau zgomotos. Căutam avid un punct de sprijin. Creierii Îmi fierbeau, aveam palmele ude și Îmi simțeam sângele zvâcnind În globii ochilor. M-am ridicat cu greu, sprijinindu mă de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
frământată, lovită, se disipa treptat. Nu-mi mai aparțineam. Eram al lor. Pulverizat. Anulat. Inexistent... M-am trezit foarte târziu, spre după-amiază, la marginea patului, Înfășurat in cearșaful de sub mine. Mă durea din nou capul, iar limba parcă o ținusem muiată În untdelemn rânced. Mi-am amintit de Lola și am simțit o nevoie acută să o revăd. În bar am intrat cu un obraz proaspăt bărbierit, mirosind a after shave. Cămașa albă și pantalonii negri, de stofă bună, Îmi creau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
flăcăiașii ochiseră o găină, a unui vecin, căreia îi puseseră gând rău. Rău, pentru pasăre și foarte bun pentru dânșii. Să o vadă în oală, sub formă de borș, precum numai bunica era-n stare să facă și de friptură, muiată bogat în mujdei de usturoi. și au prins a sta la pândă: unul dincoace de gard și altul dincolo. Dar, tocmai când pasărea se urca pe culme, la culcare, sosea de la lucru frumosul polițai. și, de îndată ce sosea, punea-n funcțiune
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
reușeam să mă transpun suficient în acest sens, și mai ales încercam privind la nesfârșit copiile unor tablouri semnate de pictori renumiți de pe pereții bibliotecii, sau din diverse albume tentante din bibliotecă, să identific combinarea culorilor hainelor ei, absolut originală, muiate parcă în acuarelele acestora. Iozefina nu purta niciodată orice fel de albastru, nici orice fel de galben sau orice roșu. Mai era ceva: combinarea culorilor complementare sau necomplementare, calde sau reci exprima starea ei de spirit din ziua respectivă. Coexistența
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
moleșește. Rostește cuvintele șoptit, cu ochii împăienjeniți.: Ți-amintești, Esesistule, ce frumos era și când tăiați porcul? Cunoscându-l pe Titi prea bine, micuțul îi răspunde, fără să-l deranjeze numele conspirativ din copilărie, cu aceeași monedă și cu glasul muiat: Îmi amintesc, Americanule... Dar ce-am pățit într-un an când ne-au crescut purceii în bostani, îți amintești, băi Esesistu’ tatii? Ha, ha, ha! Asta-i tare de tot! Ia mai povestește o dată, să audă și ăștia! Să se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
compasiune. 1 Prescurtare pentru Young Hebrew Women’s Association (Asociația Tinerelor Evreice). 1 Zi sfântă pentru credincioșii evrei, în care se postește și se rostesc, în sinagogă, de dimineața până seara, rugăciuni de pocăință. 1 Pastă din foi de mațes muiate. 2 Murdară 3 Se desfată. 1 Băga, împingea (în actul sexual). 2 Cârpe, bulendre. 1 Altoiască, burdușească. 2 Altoit, burdușit. 1 Strigătele, vacarmul. 1 Față, obraz. 1 Bețiv. 3 Sătul (fig.). * Gazetar și romancier american (1904-1993), autor al lucrării istorice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Stai, copile, cuminte! strigă băiatului, care întinde mereu mînuțele înspre cățel, exclamînd cîte un "am!" provocator. Celălalt copil, luat de taică-su, ca să-l hrănească, își face de lucru cu o bucată de pui, amăgit mereu cu carne sau pesmet muiat, pe care o mănîncă fără prea multă poftă, arătînd după fiecare înghițitură spre sticla de ceai. Stai, drace! se înfurie femeia, trăgînd cu putere de bluza care nu vrea să iasă pe capul copilului. Ușor, că-i rupi urechile, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ar servi decât să mă mascheze, să mă ascundă, la fel ca baricadele din saci de nisip înălțate pretutindeni (orașul pare că se pregătește să se lupte stradă cu stradă), ca palisadele acoperite în fiecare noapte de manifestele diferitelor grupări, muiate imediat de ploaie și ilizibile din cauza cartonului buretos și a cernelii decolorate. De câte ori trec prin fața clădirii sediului Comisariatului pentru Industria Grea îmi spun: „Acum mă voi duce să-l caut pe prietenul meu Valeriano.“ Din ziua când am sosit aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu mi-ai zis, nu mai contează, dar tot mi se face scârbă, să dea naiba, am dormit în apa ta de gândaci, și Miau mai povestește o dată cum strângea ea apa și gândacii plutitori cu palmele, dantela de la rochie muiată, ce bine că a venit cealaltă Prietenă a mea care pupă câinii mei până în dinți și îi înghite pe jumătate, aș fi vrut să sun la Salvare sau la Pompieri, ceva, că nu mă descurcam, și iar fața ei expresivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cer mărgăritare; lacrimi de ploaie; trăsnet des pe aripi de furtună; stropi împinși de vânt bat la geamuri; cad picături de ploaie într-o armonie perfectă. Despre pământ: pământ de catifea; pământ reavăn; pământ jilav; pământ somnoros; petece negre; pământ muiat de ploaie; pământul absoarbe apa ca un burete. Despre râu: râul strălucind în soare; cearta sălciilor care toată ziulica dorm; murmur lung de ape revărsat peste maluri; râul luciu; apele - drumuri călătoare; vorbesc undele; valuri uriașe se ridicau spre înalt
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
continuare haina în jurul trupului, se îndepărtă șontâcăind pe strada plouată, galbenă în lumina felinarelor, fără vreo altă vorbă. Cutia din prag era mare, precum cele pe care le iei de la Tesco atunci când te muți. Era ambalată în hârtie maro și muiată de ploaie. Era de asemenea foarte grea. M-am întors stângaci în prag, încercând să nu lovesc de canatul ușii marginile de carton pline de apă. Am reușit într-un sfârșit, am pășit cu grijă în antreu și-am întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]