81 matches
-
îmbrățișează în fața camerelor de luat vederi. Tot io să te scoț din belele, că tuuu, numai’ cu ochii dupe Marghiolița lu’ Fuștei! Primarul, nu foarte surprins de remarca nepotrivită a nevesti-sii, aia referitoare la Marghiolița, își dă seama că totuși muieri-sa-i un fel de popă, că prea le știe bine pe toate. Începe să dea ordine: - Cuscre, dă telefon să vie televiziunea, zi-le bă, că avem morți și răniți, incendii, alunecări de teren, chestii d-astea care le
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
era unul pe care nu l-am văzut zâmbind niciodată. Când se uita la tine, te apuca trepădu’. Înalt cât îi stâlpul, cu niște mâini cât cazmaua, iar când călca se zguduia pământul sub el... Nu era însurat. Care-i muierea să se ducă după un asemenea om? Până la urmă, s-a găsit una cam zbanghie, care trăia cu el așa... Ei! Și potopul ista de om era muncitor peste poate, dar nu lucra la nimeni din sat. Se ducea - el
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Vale... ăsta-i mai tînăr; am auzit că s-a prostit, a luat una de la oraș... Dați Dracului Vlădenii din Sânzieni; în biserică stăteau în față; abia mai încăpea și tata printre ei... Tat-tu și Ion și-au luat muieri una și una; tat-tu, pe cea mai frumoasă; Ion, pe naș-ta Zînica, fata morarului; eram încă în sat cînd au facut nunta și-a venit Securitatea să le confiște salba de aur... Femei sănătoase. Și la trup, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se considerau o familie, nu?, auzise cum se plîngeau, unii mai convingător, alții speriați chiar de faptul că se plîng, de tot felul de nereguli ale organismului și nu-i venea decît să le-o reteze "mai terminați, parcă sînteți muieri, nu altceva, se poate găsi o plăcere, o bucurie chiar în suferință, trebuie să te lupți cu ea și să o stăpînești". Norocul său era că nu-i plăcea să întrerupă, buna educație de la firma Moit, și, neîntrerupînd, ajungea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
i-o muți lui mă-ta și lui Cîrteală al tău! Darie se apropie amenințător, convins că nu va fi nevoie de o demonstrație de forță. De obicei, în astfel de situații, Saveta o lua la picior. De data aceasta, muierea pune mîna pe bărdiță. Vino, bețivanule! Te ciopîrțesc și... la valiză cu tine! Darie este pus într-o situație pe care n-a mai întîlnit-o. Dacă dădea înapoi, se crea un precedent și autoritatea sa se ducea naibii. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nădragii rupți în tur, spintecați printre picioare, la ditamai comenduirea?” - s-a rușinat în sine, până a intrat. - Ba, târâie brâu, cum te cheamă? - l-au întrebară tovărășii. - Ce vorba e asta, taica? Adică cum e aia?! - Cum te strigă muierea acasă? - Vasile, vino dracului odată! Uite, așa mă strigă! - Ba, nene, cum te iscălești? - Ehe, domne, de știam eu să iscălesc, ajungeam om mare! General! Eu... pun degetul. Ce să fac, daca nu m-a dat tata la școală? - Mare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
că ar gusta un rachiu de orez, ca a auzit ea că... - Și di undi mama șioarilor să ieu io rachiu di șela? Be și tu mai fimeii o drojdii că tați lumea, nu ți mai proști, ci ți văd muieri în toată hirea! Deși situația mi se pare cam albastră simt că mă pufnește râsul când soția mea accepta sugestiile fiarei, ba chiar, manifestând o îngăduința pe care nu i-o cunoșteam! Ce-nseamnă un restaurant exotic domnule, mă mir
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
de pe hotar, i-a luat cu japca doi ari de pământ... - Așa, și? Vrei să spui că a trecut cumnată-sa în acatist să moară?! - Păi, da! Așa a învățat-o cineva și uite că a scăpat de belea... - Ce muieri nătânge! Dacă voi credeți prostia asta mare cât voi, sunteți nebune, Doamne iartă-mă! Cum credeți voi că citește preotul în biserică să moară omul? Cum credeți voi că primește Dumnezeu o așa rugăciune păgână? Și cum credeți voi că
ACATISTE...! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367408_a_368737]
-
moare. Cel care este închinat pe ele nu mai are viață... - Ptiu, ptiu, piei drace! scuipă tușa Lina. De câte ori m-ați auzit voi pe mine, femei neroade, vorbind cu păcat? Am îndemnat eu pe cineva la prostii, la păcate? Veneu muieri la mine să le provoc avort și eu le duceam de mână la maternitate, se înfiebântă moașa Lina... Spune tu, Gheorghițo, că nu e adevărat! Că și tu ai venit și ai avut pe urmă cei mai frumoși gemeni din
ACATISTE...! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367408_a_368737]
-
abia acum veniră oltenii de acasă, mai ales că și tatăl prinsese gustul afacerii și era convins că o să facă și el rost de ceva haine de la nemți pe care să le vândă la cârciumă, să nu-l mai boscorodească muieri-sa că bea banii obținuți din comercializarea miilor de ouă de la cele cinci găini pe care le aveau. Dar, așa cum bine știm, la sat nu există noțiunea de secret, prin urmare, în scurt timp ograda se umplu de neamuri mobilizate
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
frate, dar existau totuși unele limite și la ei. - Da’ ce Amon, iartă-ne, pățiși băi, Snefrică, tată, rosti marele preot, încercând să pară oarecum îngrijorat, de paloarea post combustie a bunului său ginerelui. - Bă, tatică, îmi dădu azi dimineață, muieri-mea, Hetepheres, nește zmochine și le mâncai! Da’ cum aseară beui neșe beri cu băieții, mă luară căcările de-mi sar ochii dăn cap! Du-te bre, matali, pănă la hiperborei și adă-mi leacu’ ăla al lor, că la
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
de batal, lângă care să fie un boț de brânză de burduf, dar și niște cârnăciori de mistreț, o mămăligă de mei, plus ceva acritură. - Hai, noroc frate Huni, cum îți mai merge, ce mai face alde fii-tu, da’ muierea, cu preotesele cum te mai descurci... - Frate, Decule, ce să zic, merge treaba, da’ cu fii-miu ăsta nu prea știu ce să mă fac. Toată ziua, bună ziua, hai, să lucrăm la piramidă, și dăi și dăi, tot treburi d-
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
ar avea cui să- măna: bețâv ca ta-so, ce măi, nu să putea alfel! Atunci taică-meu se-nfuria pe maică-mea, îl apucau toate pandaliile, așa cum singur recunoștea după aceea: - Nașterea șî parastasu’ cui a făcut nea- mu’ ăl muieresc pă lumea asta! Fă, primito, ce dacă beau, beau din podu’ lu’ Hobza? Adică, viu dehulat de muncă șî n-am șî ieu dreptu’ la un ciocan de țuică pă fiece sară? Atunci când, data următoare, m-am dus la Băloasa
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
Bine informată asupra dimensiunilor, Pachița, nevastă-sa, cea care ocazional mai spăla și morți, afirmă că: „ăl dă murise, musai avea cam cinci metri lungime”, iar osul ar fi bine să fie spart ca să-i poată fi consumată măduva. Mde, muierea tot muiere, nu gândește mai departe de cratiță! Eiii, dar Bidel și cu Aculin, fiu-său, aveau alte păreri. Să vândă osul ucrainenilor care făceau contrabandă cu țigări, conserve de pește și apă de colonie, că ei au rețelele lor
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
cu gândul la bicicleta ficiorului. Tare îl avea drag pe Emiluț, era lumina ochilor lui. Ar fi vândut bucuros și casa, dacă ar fi fost convins că așa îi putea lua măcar o garsonieră în oraș. Își zări de departe muierea-n poartă, cu ambele mânuri proptite-n șold. Știa ce îl așteaptă, doară erau luați de peste treizeci de ani. Își trase pălăria de pai pe frunte, acoperindu-și ochii. - Unde-i porcu’, Sandule? Când boala se făcuse vocea muierii așa
BICICLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370332_a_371661]
-
nici să îl deranjeze nici să îl lase indiferent. Și dacă în această junglă literară are curaj să se avânte pe o liană, atunci tarzan să fie: trăiesc intr-o grădină zoologică de excepție unde pe lângă animăluțe mai viețuiesc și muieri majoritatea bete și atât de multe că nu poți să le numeri ciripituri gângurituri scârțâieli guguieli miauri și lătrături - da-s tare - înving jungla mă fac iaca vreun tarzan cât mai deosebit îndrăgostit de toate cele (“adică da”) După acest
“ALTĂ TRĂSNAIE” DE GENIU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369515_a_370844]
-
modul cel mai serios și cu uimirea copilului față de naivitatea maturului: “Păi, uite așa, de-a dura ... că doar n-o fi vreo frunză ... ” Și, îngîndurat, a făcut o pauză: “Se vede că nu știi cum înoată bolovanul!” 46 EMOȚII MUIEREȘTI Vestea că Afrodita era gravidă se răspîndise ca un fulger printre muierile măritate și nemăritate, tinere sau bătrîne, pentru că fiecare dintre ele visa în secret la un prunc care să-i domolească iubirea aia disperată și nevoia de a-și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
observă cu o nuanță de reproș Gheorghe, zis Panacoadă, ceva mai tânăr. Pe aripa de vânt bătu damfu-n poarta mea și mă moleșii ca niciodată, vere. - Nici eu nu-ți răzimai rușinea, cu care te scoase acușica-ntr-o seară muierea, afară... Frecat-ai gardu la Mălăcea doar-doar te-o chema-n așternut, cum fost-a? - Vedenii și păreri dă om cu minte turbure și vorbă-mpleticită, ce să mai zic... Se ciondăneau din te miri ce, de pe când fuseseră cuplați (și
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
ce o fi pierdut pehlivanul acesta bătrân de moș Gheorghe așa până-n ziuă? El de obicei la ora aceasta își ia micul dejun, pită cu șuncă și ouă prăjite și-și savurează țoiul cu țuica lui de prună zicându-i muierii de fiecare dată când îl îmbie să se lase de țuică și să bea cafea dimineața, că el nu bea cafea, căci îi face rău la inimă.” Răspunsul nu se lasă așteptat prea mult, moșul tocmai se apleacă vioi și
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
plin de lemne. - Ai spart-o? - A fost floare la ureche! - se lăudă împielițatul și pe dată aprinse focul. Elena se învârti pe lângă drăcușor ținându-l de vorbă și pregătind ceva. - Ce tot învârți pe acolo? - întreabă aghiuță, simțind că muierea pune la cale vreo surpriză. - Mă gândesc să-ți pregătesc o friptură! - Nu-i rău! Când mă transform în om, am poftele voastre! - Te servesc și cu o țuiculiță... - Adu-mi sticla întreagă! Sunt rezistent! Noi ne simțim foarte bine
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
bunătatea sau răutatea faptelor omenești se judecă după potriveala lor cu interese plănuite. Dacă cel căruia-i faci nedreptatea, o dorește, atunci, deși din punct de vedere absolut ești culpabil, totuși fapta ta e bună. Așa dară iei unui om muierea, de care el nu dorea să scape.” (Mihai Eminescu) Așa se explică, bineînțeles, faptul paradoxal că nu-i poți face omului un bine, dacă el nu-l Înțelege sau dacă nu-l dorește... sau că el nu resimte „răul”, dacă
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
care - ne asigură un cercetător [îl privise cu destulă mefiență] - dreptul canonic apusean nu-l stipula 113 iar legiuirile civile puteau fixa intervalul cu pricina la mai puțin de douăsprezece luni) chema sancțiuni asupra femeii neascultătoare: „de spune că încă muierea carea nu împle anul cel de jale, ce să mărită de ia alt bărbat, aceaia are și certare sau pedeapsă” (îndreptarea legii, loc. cit.). Ea rămânea (și în Răsărit și în Apus) fără moștenirea ce i s-ar fi cuvenit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
am fost și eu în 2001, când m-am îndrăgostit la prima vedere de IU: Krassimira Daskalova de la Sofia și Carmen Popescu de la Paris. Ceea ce a creat brusc o ligă balcanică foarte drăguță. Aseară, la ideea Mariei am făcut o „muierească”. Dan a rămas acasă cu copii și biberoane, iar noi am fost în grup de opt femei la două cârciumi: una de mâncat și una de cântat. La cea de mâncat am spus și ceva bancuri. Eu l-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
împotrivă? Dacă așa a fost voia lui Dumnezeu, s-a mântuit... —Și eu tot așa spun, zise Hazu. Parcă ce poți face împotriva lui? Și la carte scrie că nu se mișcă un fir de păr fără știrea lui... Da’ muierea parcă vrea să știe? Am avut mult nacaz cu dânsa... Parcă mie mi-a fost ușor? urmă el după o clipă. Nici mie nu mi-a fost ușor. Și nici acu nu mi-i ușor, când văd casa pustie. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și le lega totdeauna în cunună. Era albă la obraz, parcă bolnavă, cu ochii triști. Odată l-am întrebat pe pădurar: — Ce are nevastă-ta, Voineo? Ia, ce să aibă? n-are nici pe dracu! Nu știi dumneata cum îi muierea? Ș-o urmărea cu ochii lui mici ca două picături de păcură. Căuta apoi să-mi întoarcă de la nevasta-sa privirile în altă parte: — Iaca, vezi știubeiele acestea?... poți zise că-s niște cetăți ale muștelor... Eu am prins aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]