85 matches
-
Vale... ăsta-i mai tînăr; am auzit că s-a prostit, a luat una de la oraș... Dați Dracului Vlădenii din Sânzieni; în biserică stăteau în față; abia mai încăpea și tata printre ei... Tat-tu și Ion și-au luat muieri una și una; tat-tu, pe cea mai frumoasă; Ion, pe naș-ta Zînica, fata morarului; eram încă în sat cînd au facut nunta și-a venit Securitatea să le confiște salba de aur... Femei sănătoase. Și la trup, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
om de încredere sau chiar un indiscutabil șef de sindicat, dacă o să rămână și mai departe tot așa de încredere". Și pentru scroafa asta cu nasul pe sus, de colo de jos, eu n-aș fi bun nici măcar de acar. Muierii ăsteia ar trebui să i se vâre prin gaură o grenadă în hoit și bumm... DOAMNA KOVACIC: Ajunge cu expresiile astea nelalocul lor despre femei, pentru că bineînțeles că și eu însămi trebuie că sunt o femeie, care are o onoare
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
dreptul misogină, toate imnele glorificatoare nu reprezintă decât impresiile greșite ale bătrânului dornic de 878 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 376. 879 Ibidem, p. 377. 880 Ibidem, p. 378. 881 Ibidem. 237 însoțire: „Vedeți de-aici că pentru om muierea/ E sprijinul și raiul și plăcerea;/ Atâta-i de supusă și de bună/ Încât li-i dulce traiul împreună.” 882 Cu toate acestea se recunoaște faptul că succesul oricărei căsnicii ține de înțelepciunea bărbatului de a se supune consoartei: „De
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
519 m), un relief glaciar la obârșiile râurilor Jieț, Lotru (circuri, văi și lacuri, între care Gâlcescu) și întinse pajiști alpine. În sud-est sunt Munții Căpățânei, cu câteva vârfuri la peste 2 100 m, cu chei (Oltețului) și peșteri (Polovragi, Muierii), iar în nord-vest, Munții Șureanu, alcătuiți dintr-un sector central înalt, cu roci cristaline, vârfuri la peste 2 000 m și circuri glaciare, din care pornesc culmi ce coboară până la 1 000 m, unele alcătuite din calcare cu formațiuni carstice
GEOGRAFIE MANUAL PENTRU CLASA AVIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
a zăngăni măsura”. Problema alcoolismului țăranilor români - scrie ziaristul - nu are a face cu etnia cârciumarului <endnote id="(vezi 618)"/> și nici măcar cu numărul cârciumilor din mediul rural : „Nu-i omul bețiv fiindcă este cârciumă În sat, după cum nu-i muierea săltăreață fiindcă are canapea la Îndemână. Și cârciuma și canapeaua Își fac loc acolo unde sunt cerute” <endnote id="(100, pp. 113-115)"/>. Ulterior, același Miron Cristea a devenit patriarh, iar la Începutul anului 1938 a fost numit prim- ministru. Tot
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
toate apoi îngropate la un loc curat. Mireasa cînd e încălțată cu pantofi ori ghete noi ce i se aduc de la ginere odată cu nunta, în ziua nunții să pună două grăunțe de usturoi în ghete, ca să facă doi copii numai. Muierea cînd își face moliftă după primul copil, să șază jos de trei ori pe drumul bisericii, ca copiii următori să-i nască la cîte trei ani. Cînd femeia naște pentru prima oară, ca să nu mai nască trei ani, e bine
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
noștri dacă vreți. Adică printre frații noștri, români zămisliți de daci și de romani. Mai precis, de dăcoaice și romani. Că doar n-or fi venit la luptă, în Dacia, sabinele lor sclifosite, hușchite de pe la alții! Aveau, bieții de ei, muieri puține. De aceea le-au ținut la Roma și cei care doreau neveste, au fost trimiși în Dacia. Dacii, fiind mai tot timpul beți, nu prea apreciau femeia, așa că toată lumea a fost mulțumită și s-a zămislit un nou neam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prezi date de ministrul nostru, pe care Îl Însoțeam ca un fel de curte princiară, toți bărbații, unii veniți cu nevestele scai după ei, Își comunicau pe sub mese ultimele adrese de localuri cu femei În pielea goală având organul lor muieresc astfel dresat ca să-ți ia francul de pe marginea mesei, aspirându-i așa cum ți-ar suge lipitoarea sângele rău din tine; sau adresele localurilor cu „tapeți“ fardați și Îmbrăcați femeiește, sau cu „guse“ mas culine fumând din trabuc și din lulea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se căina ea... Și unde s-o pus cu paru' pe schinarea me... "Fă muiere!! Ai căpiet?!?! Îi poruncă de la Vodă, fă!! Vrai să paț rușânea că numai în casa me să-și facă turcimea sălaș?!"... Pas de te înțelege: muierea, tăt muiere... O iau atunci cu binișoru': "Pricepe fă muiere-hăi! Ditai Suceava... Tătă Moldova-i un pârjol! Și tu, fă, te frăsui pentru o amărâtă de bojdeucuță?! Așa-i soarta noastră, fă, muiereo!!" răcnesc eu scos din țâțână. Muierea își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan cu veșnicul său zâmbet mucalit. S-o lăsăm, încuviințează Mihail, parcă dezamăgit că Măria sa n-a încurcat cărarea, cândva, undeva... Bre Nichiperceo, n-ai de gând să-ți iei muiere? Nu de alta, da' ti-i mai potoli. Doar muierea să-ți mai vină de hac; să te lepezi de Satana. Muieri?... Păi, am, rânjește el. Am să dau și la alții... Muiere pentru o viață, bre! Iaca, voi să-ți fiu naș la nuntă. Mulțămesc Măriei tale, se înclină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să tragă cu săgeata. Cât sunt de năcăjit, să dau în mine cu cuțitul, sânge nu iese. N-ai să îndrepți tu lumea cu umărul. Ți-ai întins vrejul ș-ai umplut lumea de castraveți. Mamă și tată nu găsești; muieri, câte vrei. (lui Ionuț, când se duce) Te port în spinare de o viață; odată te-am pus jos și tu te vaieți c-ai ostenit. Boli să dea Dumnezeu, că leacuri sunt destule. A învățat carte până la genunchiul broaștei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
instaurate prin măritiș și, în mod evident, ea nu poate fi conspirată. Deși avertizată asupra greșelii (menirea avertismentului este exact inversă!), fiica nu poate ascunde bucuria de a avea, fie și numai pe timp de noapte, un soț minunat: „Aș, muierea să țină taina! ținu cât ținu și ea, vreo patru zile, și după aia spuse măsi. Seara, Bucățică veni acasă prăpădit. - Iii! muiere, ai spus mă-tii! M-ai pierdut”. Dezvăluirea tainei inițiatice anulează intruziunea parțială a sacrului în fenomenal
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care - ne asigură un cercetător [îl privise cu destulă mefiență] - dreptul canonic apusean nu-l stipula 113 iar legiuirile civile puteau fixa intervalul cu pricina la mai puțin de douăsprezece luni) chema sancțiuni asupra femeii neascultătoare: „de spune că încă muierea carea nu împle anul cel de jale, ce să mărită de ia alt bărbat, aceaia are și certare sau pedeapsă” (îndreptarea legii, loc. cit.). Ea rămânea (și în Răsărit și în Apus) fără moștenirea ce i s-ar fi cuvenit
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îmbrățișează în fața camerelor de luat vederi. Tot io să te scoț din belele, că tuuu, numai’ cu ochii dupe Marghiolița lu’ Fuștei! Primarul, nu foarte surprins de remarca nepotrivită a nevesti-sii, aia referitoare la Marghiolița, își dă seama că totuși muieri-sa-i un fel de popă, că prea le știe bine pe toate. Începe să dea ordine: - Cuscre, dă telefon să vie televiziunea, zi-le bă, că avem morți și răniți, incendii, alunecări de teren, chestii d-astea care le
Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
nădragii rupți în tur, spintecați printre picioare, la ditamai comenduirea?” - s-a rușinat în sine, până a intrat. - Ba, târâie brâu, cum te cheamă? - l-au întrebară tovărășii. - Ce vorba e asta, taica? Adică cum e aia?! - Cum te strigă muierea acasă? - Vasile, vino dracului odată! Uite, așa mă strigă! - Ba, nene, cum te iscălești? - Ehe, domne, de știam eu să iscălesc, ajungeam om mare! General! Eu... pun degetul. Ce să fac, daca nu m-a dat tata la școală? - Mare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
era unul pe care nu l-am văzut zâmbind niciodată. Când se uita la tine, te apuca trepădu’. Înalt cât îi stâlpul, cu niște mâini cât cazmaua, iar când călca se zguduia pământul sub el... Nu era însurat. Care-i muierea să se ducă după un asemenea om? Până la urmă, s-a găsit una cam zbanghie, care trăia cu el așa... Ei! Și potopul ista de om era muncitor peste poate, dar nu lucra la nimeni din sat. Se ducea - el
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-și numere bine ciolanele, așa că-și lăsaseră fie niscai degete, fie falca de jos în străvechiul copârșeu, erau și morți mai tineri, încă-nfășurați în cămeșoaie, încă păstrând pe fețe și pe trunchi vițe de carne uscată ca pastrama, erau muieri cu fluturele șoldului lățit de nașteri și cu colivia coastelor înfășurată-n plete asemenea cânepei ne-melițate, erau prunci de câțiva ani, covârșiți de greutatea țestelor prea mari pentru stârvul firav, erau hoituri de câini și pisici, împuțite, ridicate și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rătăceau printre copăceii cărora le-nverzise coaja și care pătau aerul tare cu un miros amețitor, ce aveau să-l recunoască uimite peste câțiva ani, când, la anume sărbători, flăcăii aveau să le ducă pe munte și să le facă muieri: coaja tânără mirosea a vlagă de bărbat. Sub cerul sfîr-tecat de crengile goale, ele însele sfârtecate de un dor negru și ciudat, tânjind cu ochii languroși, își lăsau amprenta degetelor de la picioare pe iarba abia încolțită, picurată cu movul și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
purtat pe șlepuri în susul Dunării, era aproape singurul mijloc de câștig. O țărăncuță de operetă ținea în brațe un uriaș, cumva indecent, corn al abundenței. Un țăran cu fustanelă lustruia cu mâneca fierul plugului și-i tot spunea ceva, mânios, muierii de lângă el, care, cu furca-n brâu, își tot muta de colo-colo coșul cu lână de tors. Urma Comerțul, ce închipuise o corabie de scânduri mergând pe valuri de satin albastru, după care venea carul Belelor Arte, pe care un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sânii să-i crească încă o dată pe-atât. Atunci aș fi lăsat-o să mă strige Marcello, iar eu aș fi numit-o muiere. Muierile sunt acele ființe care îi înăbușă pe bărbații tineri cu sânii lor. Mamele nu sunt muieri. Anna mi-a dat o monedă micuță, ca s-o arunc peste umăr în apă. Mi-a spus că ea mă va aduce înapoi la Roma. Eu am aruncat moneda și în gând mi-am dorit: America. La despărțire, Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
al Valahiei, nepotul meu din partea fratelui Matei, pe Dimitrie Cantemir și pe doamna Casandra, nepoata mea din partea lui Șerban Vodă. Dacă nu-l lua țarul, pe Cantemir îl tăiau turcii pentru hiclenie, dar pe Casandra ba, că turcii nu taie muieri și Casandra cea cu ochi verzi, mazilită la Stambul, Doamne ce mai intrigi ar fi urzit, ca și până atunci de altfel. Deci iată că două persoane din complotul de astă vară au dispărut din joc. Să stăm strâmb și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zece, de cinșpe ani. Nu pe boșorog îl pândește ea, pândește căsoiu babii, și argintăria, și covoarele, și banii ei de la cec. De zece, de cinșpe ani, câți or fi, de când se-ntinde cățeaua cu el, ca să vezi, ale dracu muieri, cum se ține ca scaiu... Că doar n-o să trăiască Ivona cât lumea, că doar n-o să împărățească ea pământu. Că și madam Ioaniu, cât a avut zece suflete-n ea, ca pisica, da pân-la urmă tot a crăpat ! Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
surîde trist Liută. N-avu curajul să-ți spună. Ce? Că vru să te revadă. Știi, să nu mă înțelegi greșit... Atunci, îmi dădui seama că ea pusese ochii pe tine. Cred că-i plăcuși tare mult. Te mai căută muierea un timp, dar... Eu știam ce-i poate pielea, crede-mă! se înflăcărează Liuță. Mă uitam la tine ca la copilul meu nu puteam să te las să fii devorat, cum nu te lăsai nici pe mîna lipitoarei de Miei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Îmi scapă cum și de ce. Pe de o parte, femeia aceea... — Nuria Monfort. — Apoi, avem problema Întoarcerii lui Julián Carax la Barcelona și asasinarea lui pe străzile orașului după o lună În care nimeni nu știe de el. Cu siguranță, muierea minte de Îngheață apele, chiar și În privința timpului. Asta tot spun și eu de la bun Început, zise Fermín. Numai că aici e multă Înfierbîntare juvenilă și prea puțină viziune de ansamblu. — Cine vorbește: sfîntul Ioan al Crucii. — Stați. Am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
în lacrimi. Groparul stărui să răspundă "domnului locotenent", dar toate fură în zadar: Ilona plângea și nici în ruptul capului nu voia să deschidă gura. ― Ne pierdem vremea de pomană, domnule locotenent, zise în cele din urmă Vidor cu dispreț. Muierea tot muiere, din lacrimi n-o scoți nici cu șase boi... De altminteri, ce să mai lungim vorba, că fata trebuie să facă precum îi poruncesc eu! Se mai uită o clipă în ochii lui Apostol, apoi se duse la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]