85 matches
-
la armată-i ca la armată, da-aci-s În sat la mine: făr-de clop nu-s om!» Încerc să le dau exemplul fetelor - mai rușinoase, : n-ar râde lumea dacă ar ieși pe teren Îmbrobodite și cu comănacul pe cap? «D-apăi muierea-i tot muiere - făr-de rușâne...» era răspunsul. Așa că flăcăii, pardon: ficiorii din sat jucau fotbal, volei, handbal, săreau În Înălțime, aruncau sulița... dar, În afară de picioare, numai cu o mână, cu cealaltă se țineau de pălărie! Merg treburile cum merg, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
rușinea mahalalei și era numită femeie „cu ponos“, „cu nume și zvonu“), că preacinstitele fețe bisericești nu erau întotdeauna așa de cinstite pe cum le cerea cinul („grecii când tămâiază în bisărică, pe muieri, stau câte un minut înaintea fieștecăruie muieri de o tămâiazi și o din talpe pân-în cap, puind gând rău în capul lor asupra acelor muieri“), că, în goana lor după potrivirea cu Occidentul, femeile „mai bucuroase sunt să le moară acasă copiii de foame, decât să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
istoria și cu un spion?*Limardo era slujbaș la poșta din Banderaló; și, mai direct, soțul doamnei. Dumneata nu mă poți contrazice. Uite ce-i, Îți voi spune toată tărășenia, așa cum mi-o Închipui. Tu i-ai luat lui Limardo muierea și l-ai lăsat să se chinuie În Banderaló. La trei ani după ce-l părăsise muierea, omul n-a mai suportat și-a hotărât să vină În Capitală. Nimeni nu știe cum a călătorit; fapt e că a sosit istovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se considerau o familie, nu?, auzise cum se plîngeau, unii mai convingător, alții speriați chiar de faptul că se plîng, de tot felul de nereguli ale organismului și nu-i venea decît să le-o reteze "mai terminați, parcă sînteți muieri, nu altceva, se poate găsi o plăcere, o bucurie chiar în suferință, trebuie să te lupți cu ea și să o stăpînești". Norocul său era că nu-i plăcea să întrerupă, buna educație de la firma Moit, și, neîntrerupînd, ajungea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mâine despre altul, că și-a omorât nevasta, că a fost internat pentru reale turburări de comporta- ment pricinuite de sifilis, că a înfundat pușcăria, sau a ajuns pe cea mai umilă treaptă în profesiune din pricina beției sau a vreunei muieri oarecare... De ce îmi plăcea istoria? Fiindcă aveam sentimentul că trăiesc de atunci, de pe vremea egiptenilor și asirienilor. Aveam cincisprezece ani, dar îmi simțeam gândirea milenară (sentiment miraculos, care se micșorează pe măsură ce începem să trăim) și îmi dădeam seama că la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
împotrivă? Dacă așa a fost voia lui Dumnezeu, s-a mântuit... —Și eu tot așa spun, zise Hazu. Parcă ce poți face împotriva lui? Și la carte scrie că nu se mișcă un fir de păr fără știrea lui... Da’ muierea parcă vrea să știe? Am avut mult nacaz cu dânsa... Parcă mie mi-a fost ușor? urmă el după o clipă. Nici mie nu mi-a fost ușor. Și nici acu nu mi-i ușor, când văd casa pustie. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și le lega totdeauna în cunună. Era albă la obraz, parcă bolnavă, cu ochii triști. Odată l-am întrebat pe pădurar: — Ce are nevastă-ta, Voineo? Ia, ce să aibă? n-are nici pe dracu! Nu știi dumneata cum îi muierea? Ș-o urmărea cu ochii lui mici ca două picături de păcură. Căuta apoi să-mi întoarcă de la nevasta-sa privirile în altă parte: — Iaca, vezi știubeiele acestea?... poți zise că-s niște cetăți ale muștelor... Eu am prins aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să-l învăț eu felurite meșteșuguri și are să-i placă să umble după mine ca un ieduț. Numai atuncea, la început, are să fie greu. Nana Floarea râdea și zicea că să vie și niște muieri de la Laz cu mine. —Care muieri? D-apoi știu eu cum le chiamă? Am să mă mai cuget cum e de făcut. Până la vară este vreme. În timpul verii anului următor 927, au fost felurite înțepături despre Octavian și despre Laz. De câte ori încăleca Ursake, ca să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un pumn de castane coapte. Le luase cu mâna direct din tăvița sub care ardeau cărbunii. Nu-i mai păsa de arsuri. Mestecase vreo două așa, fierbinți, chiar dacă îl ustura limba. Cu gura plină, îi poruncise vizitiului să-i aducă muieri. După vreun sfert de oră se întorsese cu două dintre acele femei care slujeau de „sfânta găurică” pentru soldații ruși. Dar la capătul străzii scăpase de ele. Miroseau îngrozitor. Fum, urină, ceapă prăjită, rachiu ieftin... Mizerie! Când ajunsese la han
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
unul, mâine despre altul, că și-a omorât nevasta, că a fost internat pentru reale turburăm de comportament pricinuite de sifilis, că a înfundat pușcăria, sau a ajuns pe cea mai umilă treaptă în profesiune din pricina beției sau a vreunei muieri oarecare... O ORĂ DE ISTORIE I De ce îmi plăcea istoria? Fiindcă aveam sentimentul că trăiesc de atunci, de pe vremea egiptenilor și asirienilor. Aveam cincisprezece ani, dar îmi simțeam gândirea milenară (sentiment miraculos, care se micșorează pe măsură ce începem să trăim) și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
vecinul B. Ambii oameni Înstăriți. Vecinul A era un bărbat vânjos și chipeș, dar un pic cam bleg, care nu ieșea din cuvântul femeii. Vecinul B era și el Înalt și chipeș, dar dârz, și Își strunise În așa fel muierea, Încât aceasta devenise un fel de umbră În casa lui. De câte ori se Întâlneau la poartă, vecinul B Îl lua peste picior pe vecinul A, care În scurt timp devenise bătaia de joc a satului. „De ce n-o pui la punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe o banchiză de gheață, lăfăindu-se lenevos, cu mustața năclăită de vin basarabean roșu și vârtos. Hohoti îndelung, bătând aprig din picioare și când îi reveni sufletul se răsti, ca și cum îi vorbea doamnei Bleotu: Răspunde, fă, îi zisei eu, muierii. Tu răspunzi, ai? Cu o agerime surprinzătoare pentru conformația-i de morsă, sări în picioare, spre a porni glonț în sala de chef, dând deșteptarea generală prin lovituri de picior în părțile moi ale celor ce nu făcuseră încă ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
am fost și eu în 2001, când m-am îndrăgostit la prima vedere de IU: Krassimira Daskalova de la Sofia și Carmen Popescu de la Paris. Ceea ce a creat brusc o ligă balcanică foarte drăguță. Aseară, la ideea Mariei am făcut o „muierească”. Dan a rămas acasă cu copii și biberoane, iar noi am fost în grup de opt femei la două cârciumi: una de mâncat și una de cântat. La cea de mâncat am spus și ceva bancuri. Eu l-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
trăsnit! „Da’ dacă îl... de unde mai primesc eu galbeni? Și nu pot spune că nu-mi trebuiesc. Să pun și eu un ban de-o parte, că nu se știe ce vremuri or mai veni... Ce să-i fac, însă, muierii, ca să se liniștească? Da’ vulpea tot vulpe rămâne. Ce mai? Dacă s-o înădit la găini, degeaba îi ații calea, că găsește ea altele... Da’ nici să mă creadă prost! Nuuu! Asta n-o vreau! Fie ce-o fi! Am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
din bancnote de cîte-o sută! ...Hai, că fără taximetrul tău nu putem cârmi pe strădișoara aia... Dar în loc ca matahala la care zgâlțâia el să-i răspundă, se pomeni că, din somn, se răstește la dânsul, sfârâind și împleticindu- se, muierea din stânga. Nicoloaica. - Ce e, băi?... Ce... e, băi?... Ați făcut... cu toții hepatită... întîi ați intrat în spital... Nu vreți nici unul să vă căsătoriți... Și acum fuga la telefon, ca să-mi fie milă de tine... Has-Satan îl mai electrocută o dată pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bărbată devine de muiere, Iar mintea ta cu partea ei cea nălucitoare Nu încetează-n forme a plămădi, ușoare, Acele chipuri mândre în cântec înțelese: Cu chipuri pătimașe se umple ea adese. Când cântăreții nu-i vezi ș-a fi muieri se-ntîmplă, Atunci se bate-n tremur sângele tău sub tâmplă Și-n primitorii creeri îndată el încheagă Poftite chipuri albe - femei cu firea dragă. Nu fluerați de-aceea urechea-n versul iambic: Picioru-ușor se mișcă în saltul ditirambic, Fără de rânduială
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
A mea a plecat la un maslu cu fata... - Că pentru asta venisem și eu, se agăță nevasta de vorbele lui. - Adică pentru ce? - Parcă dumneata nu știi? Ai sau n-ai fată de măritat? Se lăsă o tăcere stânjenitoare. Muierea tot cu privirile pe lucrurile gospodarului. Socoti pe furiș așternuturile și pernele dolofane, cântări velintele și lucrurile din jur. N-o mințiseră cumetrele, oameni la locul lor, ce mai vorbă... - Cum s-ar zice, ai venit în petit? întrebă în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
seara: "Hai, bărbate, să ne culcăm!" Așa aș vrea eu, că așa am trăit treizeci de ani cu nevasta. Trebuie apoi să ne gândim 17 și la bătrânețele noastre, că, uite, am încărunțit și nu vreau să ne fie degeaba. Muierea fl asculta. - Păi de asta să nu ai dumneata grijă, că băiatu nu-i orice terchea-berchea! Vrenic de nu-l încape pământul, sârmă de om, scapără locul sub el! Vorba e: ce să-i spun? Să știe și el la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
masa o dată. Porcul rânjea încă între doi gogoșari roșii și frunzele salatei. Mesenii se rugau, zăngăneau banii. Jocul ținu și a doua oară. Privirile erau pe naș. Brutarul se scotoci, puse un pumn de băncuțe pe masă și două sute albastre. Muierea spre el bătea cu căpățâna. Pe frunte i se ivise sudoarea. Chicotea: - Hai, că-l dau! Cine pune mai mult? Nu puse nimeni mai mult. Nașul apucă un cuțit și o furculiță. Lui îi era dat să guste primul din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a plătit trenul de la Roșiori! La urmă, socrul aduse și banii. Intrară în casă și statură pe pat. Unul la un capăt, altul la celălalt. Dogarul se răsti la femeia lui: - Tu du-te afară, acum e treabă de bărbați! Muierea ieși. Lucrurile de zestre ramaseră între ei. Câteva căzură pe preșuri, la picioare. Bătrânul numără rar, cu luare aminte. Damful băuturii se risipise. Stere privea grămada de bani. De afară se auziră cocoșii. Nuntașii începură să plece. Caii trăsurilor venite
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cheltuia, nu se bucura, femeie strângătoare. 80 Ce mai risipea, Aglaiei îi dădea pe furiș, c-o ajuta și nu se putea altfel. O litră, două de rachiu acolo nu se cunoștea. Negustorul închidea ochii, n-avea ce le face, muieri între muieri se știu. Sutele se adunau în tejgheaua lui de tablă, se gândea să se mai întindă. Făcuse o odaie pentru băiatul de-l slugărea, îl milea și se răstea la "el, să-l învețe meserie. Câteodată, când îl
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sfârc prin mahala și le făcea cu ochiul. Crai bătrân, se uitau posacii de bărbați după el ca la dracu. N-alegea. Îi plăcea una, o dată o oprea: - Sărut mîna! zicea, și-și scotea pălăria, că purta și pălărie. Dacă muierea da să-ntoarcă spatele, să n-o vadă cineva, el o stăpânea cu privirile. Avea niște ochi albaștri-cenușii, de lup, parcă ardeau. - Sânt Titi Aripă, beau și pup! atât mai spunea. Umblau muierile după el ca după prescure. Ehe, ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un bărbat, numa-n cămașă, nădușit. - Care ești, mă? - Beghe, al lui Spiridon! Am venit să colindăm! 126 - Intră, muceo! făcu omul, potolind dulăul. Haide, că vine gerul de afară... În casă, masă mare, ca la sărbători. Împrejur, neamurile cuscrului, muieri cu bărbații lor. Petreceau cu vinul dinainte. Copiii se dezmorțiră, priviră ciolanele din farfurii. Începură să cînte: Lerui, Ier, Raza soarelui, Raza soarelui, Pe casa săracului... Când terminară, gazda, nevasta rudei, îi puse la masă. Bărbații scoaseră câte zece lei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îi strânge pe ăi buni! - Acu ramaseși singură, coană Florico... Tilică o privea cu coada ochiului. Își aducea aminte de întîlnirea de la pompă. Când simți că femeia ostenise, o chemă lângă el: - Mai stai colea, că ți-o fi ajungând... Muierea iar se puse pe plîns: - Sărăcuțaaa de mine... - Lasă lacrimile, că ți se duc ochii, o rugă frizerul. 293 f Aglaia morfolea o ciozvârtă de curcan în dinții ei rari. A mai tras pe câte unul de mînecă: - Beți mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
i-o muți lui mă-ta și lui Cîrteală al tău! Darie se apropie amenințător, convins că nu va fi nevoie de o demonstrație de forță. De obicei, în astfel de situații, Saveta o lua la picior. De data aceasta, muierea pune mîna pe bărdiță. Vino, bețivanule! Te ciopîrțesc și... la valiză cu tine! Darie este pus într-o situație pe care n-a mai întîlnit-o. Dacă dădea înapoi, se crea un precedent și autoritatea sa se ducea naibii. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]