15 matches
-
poți avînta, dacă găsești că jocul este o aluzie la o sete mai năzdrăvană, către un Înțeles simbolic mai spiritualizat surprins În versurile lui Blaga: De sete ars, cum tremură În totul ajuns la iezer cerbul! Dar abia atinge apa mulcomă cu botul. Din luciul albăstriu, precum e fierul, sorbind, cu grije-alege, parc-ar vrea să bea ușor, din apă, numai cerul. Poemul ce urmează ne aduce-n fața a două imagini pe care, cu un minimum effort, le putem cupla
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
rumorii vitale gata să izbucnească În văi. Caprele sînt În interval, suficient de sus Însă pentru a putea percepe, În tăcerea Încremenită a crestelor, primele semne, Încă firave, ale veșnicei reîntoarceri. capre negre-n pisc - din vale zvon de brume mulcom picurînd Tren spre alte zări SÎnt deja În tren. De cîteva zile tot plouă. Acum mai picură ușor, dar cerul rămîne tot acoperit. Pe geam, doar cîțiva picuri aproape stabili. Odată plecat trenul, stropii Încep să se miște. Alunecă oblic
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
lăcomiia fălcilor își înfrână și numele Corbului la mijloc adus ce va să fie cu de-adins cercetă (că spurcatul Hameleon nici crocodilului tot vicleșugul descoperisă). Inorogul deodată nici împotrivă, nici după voie ceva răspundzind, ca mielul spre giunghere adus, mulcom tăcea și numai dintr-adâncul inimii: "O, dreptate, o, izbândă!" striga"24. Prin urmare, monstrul este sensibil la nedreptatea care i s-a făcut Inorogului, își stăpânește instinctul și se transformă într-o ființă perfect rațională. Pe de altă parte
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Andrei Terian Printr-o ironie a istoriei literare, drumul "mulcom" al receptării liricii lui Blaga pare să se fi proiectat asupra operei înseși. Poezia blagiană nu a zdruncinat orizontul de așteptare interbelic, dar a convins progresiv, iar contestările au fost pe cât de puține, pe atât de puțin inteligente (cazul Beniuc
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului, când fără păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntîmplă mulcom s-ascult în mine cum se tot revarsă poveștile sângelui uitat de mult. Binecuvânt pînea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
frâul de fier. Fâlfâie peste șapte hotare sălbaticul cer. Subt planete galbene și fără de lege se oprește și nu înțelege: calul și-a pierdut potcoava de trei ori, în urma lui copaci rămân cu cuiburi goale subțiori. Duh vechi îi cântă mulcom subt tâmplă, și-i schimbă-n legendă tot ce se-ntîmplă. Lângă fântâna secată de fulger o fată îi iese în drum: Sfîntule, cum să ți-o spun? Sfîntule, mai departe nu te duce, că toate fecioarele în sate și pe
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
uitat. [1937] * IEZERUL În pâlnia muntelui iezerul netulburat ca un ochi al lumii, ascuns, s-a deschis. Oglindește un zbor prea înalt și ceasul curat ce i-a fost odată promis. Cată lung Ochiul spre Nord și spre vârste, și mulcom apoi spre vânătul cer. Visează-n amiazi despre rodii de aur, care se coc, senine, în ger. [1937] * TREZIRE Mocnește copacul. Martie sună Albinele-n faguri adună și-amestecă învierea, ceara și mierea. Nehotărât între două hotare, cu vine trimise
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ÎNTOARCERE Lângă sat iată-mă iarăși, prins cu umbrele tovarăș. Regăsescu-mă pe drumul începutului, străbunul. Cîte-s altfel - omul, leatul! Neschimbat e numai satul, dup-atîți Prieri și toamne neschimbat ca Tine, Doamne. Aur scutură alunul. Fluier zice. Cade fumul. Greierii părinților mulcom cântă, mulcom mor. Cu aroma-i ca veninul amintește-mi-se-arinul. Mult mă mustră frunza-ngustă. Vântul lacrima mi-o gustă. [1942] AUTOPORTRET Lucian Blaga e mut ca o lebădă. În patria sa zăpada făpturii ține loc de cuvânt. Sufletul lui e
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
sat iată-mă iarăși, prins cu umbrele tovarăș. Regăsescu-mă pe drumul începutului, străbunul. Cîte-s altfel - omul, leatul! Neschimbat e numai satul, dup-atîți Prieri și toamne neschimbat ca Tine, Doamne. Aur scutură alunul. Fluier zice. Cade fumul. Greierii părinților mulcom cântă, mulcom mor. Cu aroma-i ca veninul amintește-mi-se-arinul. Mult mă mustră frunza-ngustă. Vântul lacrima mi-o gustă. [1942] AUTOPORTRET Lucian Blaga e mut ca o lebădă. În patria sa zăpada făpturii ține loc de cuvânt. Sufletul lui e în căutare
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ar întîmpla pe urmă. Drumul drept e totdeauna cel mai bun. ― Ordinul excelenței... personal al excelenței... Eu nu cunosc motivul, zbârnâi aghiotantul generalului Karg în telefon. ― Atunci să mă prezint excelenței? întrebă Apostol. ― De ce? Tu vezi de serviciu și taci mulcom! Dacă va fi nevoie, te vom chema, n-ai grijă... Acuma sunt în perspectivă evenimente mari, foarte!... Toată lumea trebuie să fie la datorie! Apostol Bologa nu-și putu stăpâni o strâmbătură de dispreț când lepădă receptorul, căci aghiotantul care nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Maennlichkeit beat - beție Trunksucht mustăcios - mustăcioșie mândru - mândrie ghebos - gheboșie mănos - mănoșie sfătos - sfătoșie întunecat - întunecime finster-niss mare - mărime tare - tărie boier - boierime țăran - țărănime Bauernschaft părui - păruială cârpi - eală spoi - spoială pălmui - pălmuială jupui - jupuială ului - uluială momi - momeală mulcomi - mulcomeală șoși - șoșeală - șoșele socoti - socoteală murui - muruială [3] 2257 după dupac pumn - [a] dupăci a da pumni după cap furtunatec (furtună) flușturatec, golan Armer Teufel, golănime [Armer Teufel] - thum zevzec fără creieri 104 {EminescuOpXV 105} [4] 2307 câne - cînește
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
plângea, iar bătrânii își frângeau mâinile, ascultând. ― Apoi lasă, că nici noi n-om mai răbda mult și le-om da lor ce li se cuvine! mormăi Nicolae Dragoș deodată, cu o ură care parcă înnegrea cuvintele. ― Ba mai stai mulcom, Nicule, și nu te tot băga în răutățile oamenilor! protestă Florica, ștergîndu-și lacrimile. Că de n-or ieși bine lucrurile, vina iar pe bietul Ionel are să cadă, c-o să zică lumea că el te-a învățat să... ― Să știu că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ș-apoi sunt și acolo oameni să mai puie mâna, de-ar trebui! Bătrânul de adineaori, care se vârâse în față, zise iar tînguitor: ― Văd că umblați și faceți, și de noi n-aveți grijă, măi flăcăi!... Apoi așa... ― Taci mulcom, moșule, că avem întîi niște răfuieli, dar pe urmă om face noi cum o fi mai bine, cu toții! zise Petre cam țanțoș, ca un cocoș tânăr când se gătește să cânte. Grupul porni în sus, spre Lespezi. Numai Toader Strâmbii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care-l înconjura. Pe fața-i osoasă, mușchii jucau sub pielea oacheșă întinsă și lucitoare. Și deodată gura i se strâmbă într-un râs larg și plin de dispreț: ― Apoi dacă vi-e frică de armată, de ce n-ați stat mulcom?... Nu trebuia să vă sculați asupra boierilor dac-ați crezut că boierii or sta cu mâinile în buzunar și ne-or lăsa pe noi să le luăm moșiile, ba să-i și cotonogim ici-colo! Pământ de pomană nu se află
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ca și când ar fi vrut s-o apere, Anton nebunul fugi după ea și o smuci înapoi strigînd: ― Să n-o ascultați pe muierea asta, că e amărâtă și nu știe ce-i iese din gură!... În lături, Anghelino! Și taci mulcom și lasă să le spun eu ce mi-a poruncit Dumnezeu!... Că a venit ceasul judecății și oamenii trebuie să afle adevărul!... Nu stați, fraților, încruntați la față și cu armele întinse spre frații voștri cei oropsiți! Întoarceți armele asupra
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]