37 matches
-
cunoscute drept ziarele federaliste. Cele care se opun ratificării intră în istorie drept ziarele antifederaliste. Dacă acest dualism de tip „totul sau nimic” nu ar fi existat, poate că astăzi America ar fi beneficiat de o cultură politică de tip multipartide. Desen: DION 1796. Apariția sistemului (versiunea #1). Federaliștii sprijină alegerea lui John Adams. Democrat-republicanii îl sprijină pe Thomas Jefferson. În anii ’90 ai acelui secol, numărul ziarelor, cu toate partizane, crește de patru ori. Partidele, conduse de ziare, devin mecanismul
O invenție a presei – sistemul american al celor două partide. „Candidatul Kardashian”, „Candidatul Cârdășian” sau „Candidatul manciurian”? () [Corola-blog/BlogPost/338033_a_339362]
-
a unui partid politic. De obicei, sistemul majoritar conduce la concentrarea reprezentării politice în jurul unui număr redus de partide. Conform legilor lui Duverger, sistemul pluralitar conduce spre un sistem bipartid, în timp ce sistemul bazat pe reprezentare proporțională conduce spre un sistem multipartid. Dezbaterile referitoare la relația dintre sistemul electoral și cel de partide, precum și exemplele analizate au dus la o rafinare a legilor lui Duverger. Astfel, Duverger (2003) admite că sistemul electoral este doar unul dintre elementele cauzale și consideră că legile
Teorii şi modele ale competiţiei politice. In: Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
Locurile obținute în circumscripțiile uninominale nu sunt afectate de pragul electoral. Prin contrast cu patternul regional, sistemul de partide maghiar prezintă un grad relativ scăzut de fragmentare, în special având în vedere compoziția primului Parlament postcomunist. Evoluția particulară a sistemului multipartid din Ungaria se datorează în principal tranziției graduale și nonviolente de la sistemul comunist la cel democratic. Revoluția negociată, cum a fost numită de unii autori (Jha, 1999, p. 282), a produs formațiuni politice consolidate, organizate pe baze ideologice. În cazul
Cartelizarea sistemelor de partide din Europa Centrală şi de Est: o analiză comparativă a cazurilor român şi maghiar. In: Competenţa politică în România by Silviu-Dan Mateescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1569]
-
de voturi, raportat la numărul de voturi care ar putea fi obținut prin situarea la una dintre extreme. Astfel, pentru a-și maximiza numărul de voturi, competitorii politici vor converge către centru, apropiindu-se de poziția votantului median. În sistemele multipartid, partidele se vor distribui de-a lungul axei stânga-dreapta, fiecare poziționându-se în așa fel încât să corespundă distribuției politice a votanților. Va apărea astfel un echilibru în care partidele politice se vor poziționa în așa fel încât orice deplasare
INTRODUCERE. In: Competenţa politică în România by Adrian Miroiu, Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1565]
-
model a suferit un amendament adus de Albert Hirschman 61, potrivit căruia contestarea (voice) încetinește viteza de deplasare spre centru a partidelor chiar și într-un sistem bipartid. Cu alte cuvinte, dacă un sistem bipartid nu se transformă într-unul multipartid, alegătorii încep să își exprime opiniile prin proteste și nu prin vot. Potrivit lui Downs, partidele noi se împart în două categorii: cele care sunt înființate pentru a le influența pe cele deja existente și care se poziționează între un partid
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
ocupația sovietică ar fi continuat câțiva ani în plus, ar fi devenit o minoritate în propria lor țară. Coexistența și competiția dură dintre Frontul Popular Leton, Frontul Internațional si Partidul Comunist Leton au creat un anumit fundament pentru emergența sistemului multipartid. La începutul anilor 1990, multe dintre partidele care existaseră înainte de al Doilea Război Mondial au reapărut (Uniunea Fermierilor Letoni, Partidul Social-Democrat al Muncitorilor, Partidul Democrat de Centru). Mai ales înainte de alegerile din 1993, manifestația dominantă a clivajului dintre centru și
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
dezvoltat de Anthony Downs în cartea sa O teorie economică a democrației din 1957 (Downs, [1957Ț 2009). Scopul lui Downs este acela de a explica dinamica partidelor aflate în competiție electorală atât într-un sistem bipartid, cât și într-unul multipartid. În acest scop, Downs imaginează un continuum ideologic, de tip termometru de la 0 la 100, pe care se pot plasa atât partidele, cât și votanții. Continuumul ideologic este cel mai frecvent axa stânga-dreapta, scala mergând progresiv de la poziția de extremă
Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
mai poate forma și când partidele existente nu mai au motivația necesară să își mai modifice poziția. Față de sistemul bipartid, unde partidele propun politici similare, iar votanții au nevoie de alte elemente de distincție între ele în afară de ideologie, în sistemele multipartid rolul ideologiei este unul crescut, date fiind costurile crescute de informare. Datorită faptului că partidele au stimulentele pentru a se diferenția unele de celelalte, ideologia devine un element important pentru alegători în ordonarea preferințelor, deoarece aceasta funcționează ca niște „scurtături
Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
crescute de informare. Datorită faptului că partidele au stimulentele pentru a se diferenția unele de celelalte, ideologia devine un element important pentru alegători în ordonarea preferințelor, deoarece aceasta funcționează ca niște „scurtături” informaționale. Întrucât oferta electorală este variată, în sistemele multipartid accentul cade pe ideologie, ca element de distincție între pozițiile adoptate de partide pe continuum. Așadar, Downs consideră că, în starea de echilibru, responsabilă pentru numărul de partide de pe scena politică este distribuția votanților, fiecare distribuție putând suporta doar un
Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
un nou partid de extremă, care nu își propune neapărat să câștige alegerile, ci doar să forțeze partidul care a migrat să se îndepărteze de centru, revenind la poziția inițială. Această situație este însă caracteristică sistemului bipartid, deoarece în sistemele multipartid ideologiile partidelor sunt relativ imobile, așa cum prescrie modelul de competiție dezvoltat de Downs pentru aceste sisteme. Dezvoltări ulterioare ale modelului downsian Deși teoria downsiană asumă existența unei singure dimensiuni ideologice relevante 6, de cele mai multe ori în viața reală există mai
Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
Democrația plebiscitară rezultă din existența instituțiilor prezidențiale și a unui sistem electoral majoritar sau de reprezentare propoțională pentru alegerile parlamentare - o soluție foarte frecventă în America Latina (v. Diamond, 1996 și Jones, 1995); ea poate fi, de asemenea, rezultatul unui sistem multipartid extrem de heterogen și al unui partid dominant, dar slab organizat, cu un lider puternic și cu o societate care poate fi controlată (sau aproape controlată) în sectoarele principale. Democrația puternic majoritară se naște din: combinația instituțiilor prezidențiale cu sistemul electoral
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
principale. Democrația puternic majoritară se naște din: combinația instituțiilor prezidențiale cu sistemul electoral majoritar din semi-prezidențialism, din semi-parlamentarismul alăturat unui sistem electoral majoritar, cu un partid dominant și un guvern alcătuit dintr-un singur partid (sau chiar cu un sistem multipartid), cu guvern de coaliție și cu controlul societății, care, însă, nu reușește să se evidențieze ca o contrapondere și să impună limite instituțiilor politice. Al patrulea model empiric al unui regim democratic majoritar este democrația slab majoritară. Principalele caracteristici ale
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Analizând modelele "nemajoritare" putem stabili un continuum între doi poli: democrația proporțională și democrația conflictuală. Democrația proporțională beneficiază de o coerență fundamentală între trei grupuri de variabile. Într-un sistem parlamentar, ales printr-un sistem proporțional, se creează un sistem multipartid destul de omogen, rezultatul cel mai evident fiind un guvern de coaliție, în timp ce grupurile independente din societate sunt puternic reprezentate prin intermediul sindicatelor și al altor asociații. În democrația conflictuală nu există aceeași coerență: parlamentarismul și/sau prezidențialismul cu sistem electoral proporțional
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
evident fiind un guvern de coaliție, în timp ce grupurile independente din societate sunt puternic reprezentate prin intermediul sindicatelor și al altor asociații. În democrația conflictuală nu există aceeași coerență: parlamentarismul și/sau prezidențialismul cu sistem electoral proporțional sunt însoțite de un sistem multipartid heterogen. În acest caz se poate observa un anumit control de partid al societății civile care permite însă ca democrația să funcționeze. În cadrul acestui model, o creștere a autonomiei societății poate cauza probleme și chiar și o criză. Tabelul 1
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și sistem electoral majoritar, sau a.2. Semi-prezidențialism și sistem electoral majoritar, sau a.4. Semi-parlamentarism și sistem electoral proporțional consolidat sau majoritar. b.l. Partid dominant și coerent cu un lider puternic și guverne monocolore sau b.3 Sistem multipartid omogen și guverne de coaliție. c.4. Control. Democrație majoritară slabă a.3. Semi-prezidențialism și sistem electoral proporțional, sau a.4. Semi-parlamentarism și sistem electoral proporțional consolidat sau majoritar, sau a.6. Prezidențialism și sistem electoral proporțional. b.l. Partid
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
dominant și coerent, cu un lider puternic și guverne monocolore. c.2. Semi-autonomie sau c.3. Semi-control. Democrație proporțională a.4. Semi-parlamentarism și sistem electoral proporțional consolidat sau majoritar, sau a.5. Parlamentarism și sistem electoral proporțional. b.3. Sistem multipartid omogen și guverne de coaliție. c.l. Autonomie sau c.2. Semi-autonomie. Democrație conflictuală a.4. Semi-parlamentarism și sistem electoral proporțional consolidat sau majoritar, sau a.6. Prezidențialism și sistem electoral proporțional. b.4. Sistem multipartid heterogen și guvene de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
proporțional. b.3. Sistem multipartid omogen și guverne de coaliție. c.l. Autonomie sau c.2. Semi-autonomie. Democrație conflictuală a.4. Semi-parlamentarism și sistem electoral proporțional consolidat sau majoritar, sau a.6. Prezidențialism și sistem electoral proporțional. b.4. Sistem multipartid heterogen și guvene de coaliție. c.4. Control, sau c.3. Semi-control Primul model polar de democrație care provine din combinația diferitelor dimensiuni se definește ca modelul Westminster și se caracterizează prin: concentrarea puterii executive în guverne formate dintr-un
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
al doilea model, modelul consensual, sunt: guverne formate din mai multe partide și coaliții mari; separarea formală și informală a executivului de legislativ până la atingerea unui echilibru între cele două puteri; bicameralism simetric și o posibilă supra-reprezentare a minorităților; sistem multipartid cu diverse dimensiuni conflictuale relevante care se adaugă la diviziunea dintre dreapta și stânga (de exemplu: religia, diferențele dintre centru și periferiei, tematicile de mediu, atitudini diferente în politica externă); sistem electoral proporțional; echilibre neo-corporatiste și acorduri, mai mult sau
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
este strâns legată de democrațiile consensuale (privind, mai ales, relația dintre guvern și partide). Rezultă că asemenea democrații, caracterizate prin guverne formate de mai multe partide și coaliții largi, cu separare formală și informală între executiv și legislativ, cu sistem multipartid cu probleme conflictuale importante, sistem electoral proporțional și structuri neocorporatiste, sunt mult mai clar definite prin calitatea lor. Motivele care explică această corelație sunt simple. Înainte de toate, cel puțin în sens abstract, democrațiile care se bazează pe obținerea consensului sunt
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
au izbucnit în 1977-1978 (Războiul Ogaden), Barre a pierdut sprijinul sovietic și s-a aliat cu Statele Unite. Trupele cubaneze au luat parte la acest război de partea etiopienilor. Revoluția Portugheză din 1974 împotriva autoritarului „Estado Novo" a redat Portugaliei sistemul multipartid și a facilitat independența coloniilor portugheze Angola și Timorul de Est. În Africa, angolezii au dus un război de independență, susținut de mai multe facțiuni împotriva statului portughez, încă din anul 1961. Războiul civil de două decenii, care a izbucnit între comuniștii
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
Gorbaciov a anunțat reducerea forțelor armate sovietice care staționau în RDG, Ungaria și Cehoslovacia. Acest discurs a inaugurat „Revoluția de catifea”, adică tranziția pașnică, între anii 1988 - 1990, a țărilor din Europa de Est de la regimuri de tip sovietic la regimuri democratice multipartide, cu manifestări populare, dar fără lupte și fără vărsare de sânge. În 1990 lui Mihail Gorbaciov i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace. Dintre regimurile comuniste din est, la 22 decembrie 1989, ultimul a căzut regimul din Republica Socialistă
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
Gorbaciov, a avut loc și reunificarea Germaniei. La 25 ianuarie 1989 sovieticii întocmesc planul de retragere a armatei sovietice de sud, care staționa în Ungaria. Partidul Socialist al Muncii din Ungaria, la 11 februarie 1989, aprobă trecerea treptată la sistemul multipartid. La 16 iunie, Imre Nagy, victimă a represaliilor sovietice în Revoluția ungară din 1956, este înmormântat din nou, cu onoruri. La această înmormântare, Viktor Orbán cere retragerea imediată a tuturor trupelor sovietice care staționau în Ungaria. La 26 iunie, ministrul
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
studenți, numărul manifestanților, la 10 decembrie, în Sofia, ridicându-se la peste 100 000 persoane, care cereau aprofundarea reformelor. Forțat de împrejurări, Partidul Socialist Bulgar a renunțat la rolul său de partid unic în politica țării, s-a adoptat sistemul multipartid și s-au repus în drepturi cetățenii din minoritatea turcă. La alegeri, Partidul Socialist Bulgar a obținut majoritatea absolută de voturi (47%) Moartea lui Enver Hodja, în 1985, a lăsat în urma sa o Albania săracă, izolată cu multe probleme. În
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
Poporului dorea un socialism democratic bazat pe ethosul social-democrat finlandez; viziunile lor difereau de ideea de dictatură a proletariatului a lui Lenin. Puterea politică urma să fie concentrată în Parlament, Senatul jucând un rol mai mic. Propunerea cuprindea un sistem multipartid, libertatea de întrunire, libertatea presei și de exprimare, și folosirea referendumurilor ca mijloc de luare a deciziilor politice. Pentru a asigura puterea mișcării muncitorești, oamenii de rând aveau dreptul la o „revoluție continuă”. Planurile Roșiilor privind proprietatea infividuală erau în
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
democrație reprezentativă cu partide multiple, având puterea divizată (ca în majoritatea republicilor moderne) în trei entități, puterea executivă, puterea legislativă și cea puterea juridică. Puterea executivă este exercitată de un prim ministru, care este liderul guvernului într-un sistem politic multipartid. Puterea legislativă este exercitată primordial de către parlamentul Islandei, Althing, respectiv în parte de către guvern. În timp ce puterea legislativă este parțial împărțită în republica insulară, puterea juridică este total independentă de executiv și legislativ. Puterea executivă este împărțită între președintele Islandei, care
Politica Islandei () [Corola-website/Science/302871_a_304200]