41 matches
-
alt compormis liberal? -Radu Câmpeanu a considerat că pentru a supraviețui și a se afirma, partidul trebuie să participe la guvernare. Iliescu câștigase peste 80% din voturi, FSN avea peste 65%. Doar elitele intelectuale erau deschise la ideea democratică, doreau multipartidism și alternanță la guvernare. Marea majoritate nu era interesată de aceste lucruri. Prezența unui partid democratic, într-o structură de putere, asigura expunerea media (exista o singură televiziune, de stat) și creșterea susținerii populației pentru acest tip de politică. -De
Cinci mituri despre PNL, analizate de un istoric liberal. Interviu EXCLUSIV by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/103575_a_104867]
-
parlamentar-prezidențial. Limba mongolă aparține familiei de limbi altaice. Este o limbă aglutinantă, vorbită de către cca. 5,7 milioane de persoane în întreaga lume. "Articol principal: Politica Mongoliei" Noua constituție a Mongoliei a fost adoptată pe 12 februarie 1992 și introduce multipartidismul. Președintele este ales de către popor cu vot direct pentru un mandat de 4 ani; el este și seful armatei. Președintele este cel care îl numește în funcție pe primul ministru, are dreptul de-a dizolva guvernul, drept de inițiativă și
Mongolia () [Corola-website/Science/297682_a_299011]
-
de-Al Doilea Război Mondial. Aceasta a fost curând urmată de altă răsturnare, a colonelului Sami al-Hinnawi, care a fost singur destituit rapid de colonelul Adib Shishakli, totul în cadrul aceluiași an. În cele din urmă, Shishakli a abolit întru totul multipartidismul, dar a fost răsturnat prin lovitura de stat din 1954, iar sistemul parlamentar a fost restabilit. În orice caz, din această perioadă, puterea a fost din ce în ce mai concentrată pe statornicirea militară și buna securitate. Slăbiciunea instituțiilor parlamentare și proasta gestionare a
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
Universitarul american Bradford DeLong, criticând "", consideră că viziunea cărții este deformată de angajamentul marxist al autorului: „Pe planeta Hobsbawm, căderea Uniunii Sovietice a fost un dezastru, iar revoluțiile de la 1989 înfrângeri pentru umanitate. Pe planeta Hobsbawm, Stalin năzuia la democrație, multipartidism și la economie mixtă în Europa de est, și nu a revenit asupra ideii decât după ce Statele Unite au declanșat Războiul rece. Stéphane Courtois critică și el parti pris-ul ideologic din .
Eric Hobsbawm () [Corola-website/Science/322435_a_323764]
-
pe acestea în adevărați agenți ai democratizării. SERGIU GHERGHINA Activi doar la urne? Evoluția membrilor de partid în România postcomunistă Capitolul de față analizează variațiile numărului de membri la nivelul partidelor parlamentare din România postcomunistă în cele două decenii de multipartidism. Oferirea imaginii longitudinale a evoluției numărului de membri evidențiază faptul că partidele românești deviază de la cadrul general conform căruia există o legătură lineară între acesta și perioada de timp parcursă de la schimbarea regimului în Europa de Est (Mair și van Biezen 2001
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
două decenii dominantele vieții politice postcomuniste (Enyedi și Toka 2007). După aproape jumătate de secol de absență a reprezentării la nivel politic și de alegeri fără alternative 1, se reia în România, prin intermediul unei hotărâri de la finele anului 19892, tradiția multipartidismului abandonată odată cu instaurarea dictaturii lui Carol al II-lea în 1938. Acest proces prin care spațiul politic este deschis contestării în condițiile unei participării inclusive a electoratului, cunoaște o dezvoltare opusă celei din Europa de Vest din urmă cu un secol. În
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
echitabilă a resurselor între părți (stat, partide, cetățeni), între acestea și întregul social își fac loc cu destulă dificultate chiar și în cazul democrațiilor. Și totuși, spectacolul cel mai apropiat de exigențele ordinii politice a cetățenilor este furnizat de democrații. Multipartidismul și drepturile omului în formatul statului de drept permit chiar diversificarea și competiția unor specii ale democrației: liberală, socială, creștină. La polul opus, dezordinea socială generalizată, falimentul statului și dreptului ca autorități regulative, agresivitatea indivizilor depersonalizați, pulsiunea maselor, caracterizează anarhiile
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Europei (Katz și Mair 1994; Lewis 1996; Bielasiak 1997; Kopecký 2001; van Biezen 2003; Spirova 2007). Capitolul de față se axează asupra cazului românesc și analizează variațiile numărului de membri la nivelul partidelor parlamentare postcomuniste în cele două decenii de multipartidism. Oferirea imaginii longitudinale a evoluției numărului de membri evidențiază faptul că partidele românești deviază de la cadrul general conform căruia există o legătură lineară între acesta și perioada de timp parcursă de la schimbarea regimului în Europa de Est (Mair și van Biezen 2001
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
performanțele lor electorale ulterioare care nu par a varia în funcție de numărul de membri (vezi secțiunea trei a acestui capitol). Originea instituțională a produs un alt rezultat care determină partidele să nu țintească sporirea numărului de membri. Pentru asigurarea și consolidarea multipartidismului, statele postcomuniste au finanțat masiv activitatea partidelor în prima decadă (Smilov și Toplak 2008). Începând cu anul 2000, partidele și-au diversificat sursele de venit, obținând fonduri din donații private, de obicei ale companiilor. În tot acest răstimp, nu mai
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
care le este conferită. Tot acest proces reproduce o dominație străină reală și simbolică al cărei caracter inconturnabil este totodată o sursă nesecată de denunțări și un stâlp de justificare a puterii de către dominanți. Intervenind la câțiva ani după concesia multipartidismului din 1990 și urmând unei sciziuni a fostului partid unic în urma morții lui Houphouët-Boigny, încercarea de exaltare a unei esențe naționale etnicizate constituie, în cursul ultimilor cinci ani (1995-2000), o tentativă de inversare a schemelor anterioare de legitimare. Regimul politic
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
internă a unui partid este strâns legată, din această perspectivă, cu modul său de acțiune pe scena politică, în sensul arătat de instanța constituțională din Germania. Toate aceste țări s-au confruntat cu existența unui partid unic sau cu mimarea multipartidismului pe întreaga perioadă a regimului comunist, urmată de o liberalizare bruscă a prezenței partidelor care, corelată cu inexistența unui prag electoral sau cu existența unui prag electoral scăzut, s-a tradus prin apariția unor Parlamente în care s-au manifestat
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
politic, ce punea în pericol existența unor coaliții de guvernare stabile, a fost mărirea pragului electoral și nu îngrădirea libertății de asociere prin impunerea unor condiții restrictive referitoare la înregistrarea partidelor politice. Rezultatul a mai bine de două decenii de multipartidism în aceste țări este impunerea unor reguli mai restrictive decât în statele occidentale pentru înregistrarea partidelor, reguli care însă nu afectează libertatea de asociere. Faptul că puține dispute referitoare la înregistrarea unor partide au ajuns să fie judecate de instanțele
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
243, 249, 258 de asociere / 42-43, 45-49, 56-57, 63-66, 222, 248 Lobby / 186 M Marea Cameră / 185, 213, 217-221, 223, 229 Mecanismul de Cooperare și Verificare / 109, 117-119, 145, 226 Mediere / 27-30, 122, 244-245, 251 Ministerial exception / 215, 230, 249 Multipartidism / 46-47 N Naționalism / 147 O Organizație non-guvernamentală / 46, 49, 170, 197 P Parlament / 17, 19-20, 22-29, 31-36, 39, 42-43, 47, 50-51, 59, 60-61, 94-95, 99, 111, 125-127, 132, 136-137, 140, 145-147, 153, 158, 161-163, 165, 170, 172, 262, 264 Partid
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
autoeducație, autogreder, autoironie, automedicație, autotaxare, autotren; bio-: biodiversitate, bioenergie, biogaz, bioritm; euro-: eurocent, eurodolar, euroobligațiune; micro-: microanchetă, microantologie, microbacterie, microchirurgie, microcip, microelectronică, micromoleculă, microparticulă, microprocesor, microproducție, microsistem, microundă, microwatt; mini-: minicar, minigolf, minimarket, minivacanță; multi-: multiculturalism, multiculturalitate, multidimensionalitate, multidisciplinaritate, multifuncționalitate, multipartidism; pre-: preaderare, precomandă, precontract, predeterminant, pregeneric, preinfarct, premergător, preselecție, presesiune, presezon, prespălare; re-: reinserție, reeligibilitate, remixare, relectură; semi-: semianalfabet, semicristal, semicumpănă, semidoctism, semigreu, semipreparat, semiuncială; sub-: subcontract, subcultură, subgrindă, subgrupă, subinginer, subingineră, subredacție; super-: supercampion, supercampioană, supercupă, supermagazin, supermarket, superofertă
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
ale actorilor politici postcomuniști Mediul academic, cercetarea, experiența În structurile executive... Sunt doar câteva dintre elementele care par a creiona profilul miniștrilor români postcomuniști. Nivelul rotației cadrelor rămâne destul de scăzut, nereproducând Întocmai imaginea cabinetelor comuniste. În absența unei tradiții a multipartidismului, care sunt resorturile care explică promovarea anumitor actori În funcțiile executive? Sunt aceștia personaje noi care nu au o legătură directă cu nucleul de putere comunist? și mai ales, cum se poate explica accesul acestora la putere În cele mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
1990, toți cetățenii avînd drept de vot. Alegerile libere erau necesare pentru a înlătura vechiul regim, ele fiind astăzi un element regulat și periodic al politicii în Europa Centrală și de Est. Greutățile și inadvertențele în politica electorală, date fiind multipartidismul și reprezentarea proporțională, fac ca situația să fie departe de idealul teoreticienilor politici dar competiția e reală, iar voturile sînt numărate corect. Mai mult decît atît, guvernanții au recunoscut că înfrîngerea electorală sau pierderea votului de încredere în parlament înseamnă
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Sfîntului-Imperiu, apoi cu a Austriei. După independența Cehoslovaciei s-a instaurat aici un autentic sistem de partide care se structurează pe cele patru clivaje ale lui Rokkan. Polonia, mult timp dominată de Rusia, cunoaște, între cele două războaie mondiale, un multipartidism extrem, cultul omului puternic, totul întretăiat de lovituri militare. În al treilea și ultimul rînd, dacă ar trebui să desenăm sistemele partidice ale țărilor din Europa Occidentală, nu ar trebui să uităm impactul pe care l-a avut socialismul real
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
și opozanții care acceptă colaborarea cu aceștia. O dată cu cea de-a doua fază a tranziției, deschisă de comuniștii reformatori Rezsö Nyers, Imre Pozsgay ajunși la conducerea "Partidului" și constituirea guvernului Nemeth, Forumul, profitînd de legea din ianuarie 1989, care permitea multipartidismul, face încă un pas și se transformă în partid politic, avîndu-l la conducere pe J. Antall. MDF cuprinde trei curente. Primul și principalul curent se definește ca "linie națională", iar celelalte se impun ca național-catolice. Este vorba de o tradiție
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
1996 4,32 3,90 4,11 2000 3,54 3,23 3,39 Cifrele pun în evidență schimbarea sistemică majoră produsă în 1992, anul activării CDR, când sistemul de partide s-a ordonat după un format occidental, cel al multipartidismului, în varianta sa pură sau perfectă, conform clasicei tipologii a lui Jean Blondel. Într-adevăr, plasarea primelor două forțe politice la peste 20% din voturi fiecare satisface prima din cerințele sistemice ale multipartidismului pur. "De asemenea, în sprijinul aceleiași concluzii
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
ordonat după un format occidental, cel al multipartidismului, în varianta sa pură sau perfectă, conform clasicei tipologii a lui Jean Blondel. Într-adevăr, plasarea primelor două forțe politice la peste 20% din voturi fiecare satisface prima din cerințele sistemice ale multipartidismului pur. "De asemenea, în sprijinul aceleiași concluzii pledează și dispunerea excentrică pe eșichierul politic: FDSN la centru-stânga, CDR la centru-dreapta".28 În urma alegerilor din 1996, dovedindu-și stabilitatea, organizarea partidistă a reprodus formatul căpătat în 1992 și, în plus, și-
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
ci sunt chiar două partide în această situație; este vorba de PDSR și de PNȚCD, acesta din urmă deținând singur procentul în cauză, ceea ce echivalează cu a spune că sistemul de partide actual îndeplinește cea mai importantă condiție imperativă a multipartidismului pur."29 Privind acum lucrurile dintr-un unghi complementar, vom remarca și faptul că, în perioada la care ne referim, multipartidismul românesc și-a conservat caracterul bipolar specific, dat de confruntarea dintre PDSR și CDR. Cele două formațiuni, prima asumându
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
în cauză, ceea ce echivalează cu a spune că sistemul de partide actual îndeplinește cea mai importantă condiție imperativă a multipartidismului pur."29 Privind acum lucrurile dintr-un unghi complementar, vom remarca și faptul că, în perioada la care ne referim, multipartidismul românesc și-a conservat caracterul bipolar specific, dat de confruntarea dintre PDSR și CDR. Cele două formațiuni, prima asumându-și valorile stângii politice, cealaltă având forma unei alianțe de partide aparținând dreptei, au constituit axa politică centrală a sistemului electoral
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
-ne la modelele democrației teoretizate de Arend Lijphart, arhitectura instituțională politică a României se așează în limitele unei democrații consensualiste. La o rapidă trecere în revistă, din cei zece parametrii analizați de Lijphart, România ar satisface șase cabinete de coaliție, multipartidism, scrutin de tip RP, rigiditate constituțională, control constituțional, bancă centrală independentă și parțial un al șaptelea bicameralism mediu 355. Cu toate acestea, cum o arată raporturile dintre președinte, premier și Parlament, sistemul funcționează mai degrabă ca o democrație majoritaristă, adică
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
constituit inițial, în februarie 1996, ca o formațiune nepartinică, s-a transaformat ulterior în Uniunea Forțelor de Dreapta, fiind absorbită de PNL în 2003; vezi infra., subcap. "PNL de la miraj la realitate". 14 Alexandru Radu, Nevoia schimbării. Un deceniu de multipartidism în România, Ed. "Ion Cristoiu", București, 2000, p. 191. 15 Pentru rezultatele electorale complete, vezi Anexa nr. 3. 16 Procentul a fost obținut fără a lua în calcul cele 15 mandate ce au revenit organizațiilor minorităților naționale. Dacă le adiționăm
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
fotografiază În general, nici unul dintre cercetători nu este dispus să susțină tout court existența unui raport cauză-efect între reprezentarea proporțională și sistemul multipartidist fragmentat. Este posibil să afirmăm că proporționalitatea tinde să fotografieze configurația unui sistem de partide, și deci multipartidismul acolo unde deja există. Este posibil, totodată, să afirmăm că proporționalitatea nu descurajează fragmentarea partinică, care este, totuși, rezultatul condițiilor politico-partinice și socio-geografice și, apoi, fotografiată, apărată și cristalizată prin acel sistem electoral. Ținînd seama de ceea ce am afirmat pînă
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]