11 matches
-
vedem, iar tu-ți făceai de cap, erai fericită lângă amant, nu? - Omule, nici până acum nu vrei să înțelegi că fiecare dintre noi este supus greșelii? Iar tu care-ai găsit cuibul cald și te-ai simțit bine în munculița mea, ți-a plăcut, nu? Unde ți-a fost demnitatea? De ce nu m-ai alungat? Plecam cu necazurile mele unde-mi vedeau ochii, iar tu rămâneai în casă și-ți refăceai viața. De ce n-ai avut curajul, poți să-mi
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_iv_a_ultima_spovedan_marin_voican_ghioroiu_1376808093.html [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
vedem, iar tu-ți făceai de cap, erai fericită lângă amant, nu? - Omule, nici până acum nu vrei să înțelegi că fiecare dintre noi este supus greșelii? Iar tu care-ai găsit cuibul cald și te-ai simțit bine în munculița mea, ți-a plăcut, nu? Unde ți-a fost demnitatea? De ce nu m-ai alungat? Plecam cu necazurile mele unde-mi vedeau ochii, iar tu rămâneai în casă și-ți refăceai viața. De ce n-ai avut curajul, poți să-mi
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
Lăbuș cronicar! Dar, înainte de a ne lua amiabilul „adio”, să poposim, un pic, pe înțelepciunea perfectă a „Nimicului din Taurida”. Ia să vedem noi care este „scara” lui de valori, să vedem prin ce sită-ciur-dârmon cerne el, dar nu discerne, munculița altora. Se observă, încă de la început, o încremenire în proiect: revistele „centrale” sunt esențe și chintesențe, lapte și miere, ambrozie și nectar, unde „profesioniștii”, „care își respectă statutul”, îngeri literari, arhangheli hermeneuți, heruvimi-tătici, fac ordine, bat monedă celestă și împart
ŢAŢA DIN TAURIDA de JANET NICĂ în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 by http://confluente.ro/janet_nica_1408407756.html [Corola-blog/BlogPost/352288_a_353617]
-
Eu mi-am văzut cariera didactică precum un apostolat. Nu de patalamale ai nevoie atunci când vrei să luminezi cugetele oamenilor. Mi-am asumat, deci, condiția de suplinitor. Cu fruntea sus. Chiar și supus șantajelor. Când ne propunea Directorul câte o munculiță de dârvală, nu Îndrăzneam să zicem nu. Dintre profesori, eu și prietenul meu Hristu primeam cele mai multe invitații la muncă silnică. Pe lângă noi - nea Mitu Păcătosul; dar el, fiind Îngrijitor la școală, pentru asta era plătit. De multe ori a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
constate că a rămas fără râmă. Scoate alta, dintr-o cutie metalică, apoi o fixează în ac, cu gesturi experte și bombăne: Zău? Cerșeam pe dracu` să te ia, Baroane, ai uitat câți bani ți-am dat cu-mprumut, din munculița mea de zi cu zi, iar tu i-ai tocat cu fufele alea două? Că hâr, că mâr, că e fete dulci și adaptate, că e viguroase și talentate. Pe banii mei... Eu lucram în condiții de stres, ca să zic
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ai statului și ca atare au cunoștință de anecdota cu țapul comunal care refuza să-și îndeplinească sarcinile. Nemulțumiți de indiscrețiile presei, care-și bagă peste tot nasul, ba mai are și prostul obicei să fotografieze, inși din a căror munculiță se poate, în sfârșit alege ceva, își construiesc vilișoare de câte 24 de încăperi pe vârfuri de munte, ascunse în păduri, pe margini de lac cu pătrundere interzisă sau în localități uitate de Dumnezeu și greu de găsit pe hartă
Feluritele chipuri ale nemulțumirii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16943_a_18268]
-
și încă opt-zece din export. Se văsneseau sălașe pentru amărăsteni, poduri peste Dunăre, hidrocentrale, irigații, orașele își schimbau față în bine, industria lucra, agricultura producea. Nici supusului nu-i mergea prea rău. Avea drumeag la Dacia, la adăpost, loc de munculița, tihneala la mare și la munte, în stațiuni populare, avea învătământ, sănătate, slova gratuite. Pe el, iaca, îl trădau pomojnicii și ghinărarii." "Adevărul" acesta al lui Viorel Știrbu seamănă leit cu acela al lui Vadim Tudor și Dumitru Dragomir de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17821_a_19146]
-
înseamnă că trebuie să fie deranjată cu prostii de genul „Domnișoară, fir-ar mama ei a dracu’ de treabă, iar m-ați inundat, de mi s-au ars și firele-n pereți și s-a dus în aia mă-sii munculița mea de trei luni, c-am terminat cu zugrăvitu’ luna trecută, de făcusem casa boboc! Și să fiu al dracu’ dacă data viitoare nu vă pun să-mi plătiți zugrăveala, că eu m-am săturat, uite pân-aici mi-a
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dumneata nu dai lunea că-ți merge rău, auzi! îți merge rău, ai? Da ia să te iau eu și să te întreb, câte mii de lei ai sub pernă? Și de unde le ai, domn' Bică, de unde le ai? Din munculiță mea, a altora, a proștilor de te slugăresc cinstit și-ți dau banii până la ultima ultimii. Calul nu mai știa încotro s-o apuce. A luat-o spre Cuțarida. S-a trezit Mielu în capul mahalalei, făcut pământ, sus, în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scheise! și pe mine nici nu mă bagă-n seamă. Dumnezeii măsii de nenorocită! și eu i-am trecut apartamentul pe numele ei...un dobitoc. Was ist zu tun? m-aș ridica de-aici să sparg totul cu toporul, toată munculița de-o viață, futu-i! dacă trăia Mama nu se ajungea aici. E ca la țâgani. Auzi-o cum dărâmă blocul cu muzica aia drăcească! da-i posibil așa ceva?! Eu, om onorabil, fost responsabil de depozit farmaceutic! Mă face de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu vita neștiutoare era nemernică, ci stăpânul hapsân), spunând tatei că o va lăsa să moară de foame - drept pedeapsă. Tata nu credea în ce spunea cel cu pricina, dar îl avertizează că, dacă o va mai găsi irosindu-i munculița lui, o va învăța el minte să mai poftească la porumbul său, de n-o să-i mai trebuiască nimic după aceea. Avertizarea tatei era mai mult decât un avertisment! La o săptămână, un vecin de-al lui Gritas vine într-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]