470 matches
-
esteticii informaționale, Matila Ghyka, șapoul ni-l oferă pe Matila, numele de botez, ca Mathya, iar pe Ghyka, numele de familie, ca Ghica, nesocotind faptul că ramura moldovenească a familiei, căreia îi aparținea Matila, iscălea Ghyka, forma Ghica rămânând ramurii muntenești. Asta ar mai fi cum ar fi, dar autorul ni-l prezintă pe Matila Ghyka drept ,inventator" al Numărului de Aur, ca și cum o categorie filosofică ori un concept estetic ar putea fi inventat, iar pe ,inventator" ca fiind membru al
Marcel Proust în România? - Connaisseur! by C.D. Zeletin () [Corola-journal/Journalistic/11233_a_12558]
-
ca cineva să treacă la ortodoxi, ca să scape cu viață, pentru ortodox viață fiind peste tot, berechet. Și pleacă Gligorie la Veneția, unde stă șapte ani. Se întoarce, incognito, la Țarigrad, stând în umbră și trăgând sforile, cu istețimea lui muntenească. Boierii săi, crezându-l pierdut, vin la Țarigrad să caute un domn nou. Între timp, Gligorie intrase pe sub pielea Vizirului. "Alegeți-vă un domnu dintre voi... și veniți mâine dimineață să vi-l fac" - li se adresează scârbit Vizirul boierilor
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
se împrietenise, sta și asculta pitit după o perdea. În cele din urmă cu cinismul său, Vizirul îl scoate la iveală pe domnitorul pe care-l credeau dispărut... și-l căftănește pe loc în fața nemernicilor, pieriți de stupoare... "Iară boierii muntenești, dacă l-au văzut, numai ce-au încremenit." Sunt dați cu toții pe mâna lui Gligorie-vodă. Singurul care scapă este Șerban-vodă viitorul. Dând să intre și el la Vizir, că întârziase, un amic îi suflă la iuțeală - Gligorie e la Vizir
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
drept vorbind, conținutul afirmației (exprimat cu maximă prudență) era rațional și justificabil științific: se reafirma teza că la baza limbii literare stau traducerile de texte bisericești din secolul al XVI-lea, tipăriturile lui Coresi, care au folosit mai ales graiul muntenesc (evident, nici sfera religioasă, nici identitatea regională nu puteau fi formulate explicit). Latura de onestitate profesională a conținutului apare însă incredibil și comic deformată prin modul de a face dintr-o ipoteză interpretativă o decizie oficială și obligatorie. Prin anii
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
politic, Ianache Văcărescu își poate totuși cuceri cititorul prin inteligență și ironie. Lectura actuală a unui text dintr-o epocă de tranziție se poate împiedica sau încânta de expresivitatea involuntară a diferențelor și a contrastelor lingvistice: neologismele apar alături de pronunțări muntenești ("S-au arătat un fenomenu pă cer"), iar jargonul fanariot (grecisme culte și turcisme politico-administrative) se combină cu occidentalizarea ezitantă (reprezentată de italienisme și - în mai mică măsură - de latinisme sau franțuzisme); emblematică pentru această dublă orientare e o formulă
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
cu "interesul național" și Împăratul are toată dreptatea să respingă doleanțele care "era împotriva dreptății creștine și împotriva țării"; de tot interesul este felul în care sunt redate în cronică obiecțiile "occidentalilor" la "pohtirea pururea să fie domnii în Țara Muntenească din neamul Cantacuzinilor. [...] să fie domnii singuri stăpânitori, cum va vrea să facă cu țara și cu ai țării și de nimeni opreală să n-aibă". Răspunsul ar fi fost "că nu este obiceiul creștinilor să puie tot dintr-un
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
cenzura, menționate de Kogălniceanu, când intenționase a-l publica în „Arhiva românească”. La fel și în Epistola către Evagoras pentru cinste, publicată doar de Kogălniceanu, sub același semn al cenzurii. Corespondenție între doi streini asupra obiceiurilor Moldovei și a Țării Muntenești este un text care prilejuiește Adrianei Mitu identificări de personaje și verificarea originalității celor cinci cărți de înțelepciune, „poate prima din literatura noastră scrisă după modelul celor din Occident” și care „nu pot fi abordate separat”. Un tot, ce verifică
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
un material lexical bogat, cuprinzînd și unii termeni neînregistrați în dicționarele generale, dar atestați de atlasele lingvistice și de glosarele dialectale: împanglicat, împudrat, a înforța, a înmărita, a înrușina, a întermina, a întransforma etc. E general admis faptul că graiul muntenesc are o predilecție pentru aceste forme; cînd tendința derivativă se aplică unor neologisme, efectul marcat dialectal este adesea comic. În romanul lui I.M. Bujoreanu, Mistere din București (1862), procedeul apare, de pildă, într-o conversație popular-argotică destul de autentică, la crîșmă
Îmbucurat, înnumărat... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13457_a_14782]
-
a le transforma în mărci de identificare. Chiar și puținele alese sînt însă adesea ambigue. Aspirația vocalelor inițiale - haripă, hasta - este, de exemplu, în română, un fenomen reprezentat contradictoriu: înregistrat în descrierile lingvistice ca o trăsătură fonetică regională (în special muntenească), dar utilizat în literatură mai ales ca marcă a vorbirii țiganilor. Atestările literare ale fenomenului sînt destul de vechi. Ambiguitatea mărcii se manifestă mai întâi în Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu: unde în vorbirea personajelor țigani apar formele hălui, hăl, ahele, ahasta
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
de-a vorbire întrebuințază, precum: ahaia, ahastă, hie ș.a.”. Mitru Perea îl lămurește: „de vreme ce arată cum au vorbit țiganii, trebuie să arete și chipul de vorbit a lor, adecă dialectul lor de atunci, care nu putea să fie alt fără muntenesc. Acestaș dialect să vorbește astezi în Ardeal, în Valea Hațegului” (p. 20). Țiganii munteni vorbesc deci, logic, muntenește; din comparația cu felul de a vorbi al altor personaje din text se subînțelege că manifestarea mai putrenică a trăsăturilor dialectale e
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
muntenește; din comparația cu felul de a vorbi al altor personaje din text se subînțelege că manifestarea mai putrenică a trăsăturilor dialectale e un fapt de natură socială. Pentru Budai-Deleanu trăsătura fonetică în discuție nu ar fi deci țigănească, ci muntenească; în practică, ea apare totuși în text pentru a caracteriza în mare măsură (deși nu în orice situație) vorbirea țiganilor. La I. Heliade Rădulescu, în Șolcan, personajul țigan este individualizat prin limbaj („Și le spuse românește,/ Dar vorbea pe țigănește
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
mînca-ți-aș! sare țiganul, haruncă-mi și mie ho cîteva știulețe!”; „ham căzut”, „Mai bine dă-mi ho foaie dă hoarză și cu ho falie de mămăligă” (IV, 1989, 150-154). În lucrările românești de dialectologie, formele cu aspirație sînt atribuite, invariabil, graiurilor muntenești, în parte și unora ardelenești. V. Rusu, în Graiul din Nord-vestul Olteniei, 1971, arată că „h protetic” e frecvent, în haripă, homidă etc.; informatorii precizează însă că respectivele forme sînt folosite de bătrâni și femei: „acuma nu le mai zice
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
pronunție ale limbii țigănești: „Aspirația se aude cu deosebire în țigănește, unde ea e obișnuită și la consonantele fonice. Când vorbesc românește, țiganii pronunță aspirat și consonantele românești” (p. 67). Particularitatea de pronunție rămîne deci ambivalentă: e răspîndită în graiurile muntenești, dar e percepută adesea ca marcă a vorbirii țiganilor; a doua valoare poate fi explicată prin coincidență și deprinderi de pronunție ale unor vorbitori bilingvi, dar și istoric și social, prin deplasarea țiganilor din Muntenia spre Ardeal și prin identificarea
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
fi explicată prin coincidență și deprinderi de pronunție ale unor vorbitori bilingvi, dar și istoric și social, prin deplasarea țiganilor din Muntenia spre Ardeal și prin identificarea registrului lor de limbaj cu forma exclusiv orală, cea mai marcată, a graiului muntenesc. Oricum, dacă în literatură fenomenul e destul de bine reprezentat (pentru că a fost ales ca marcă distinctivă, chiar dacă pentru valori diferite), cred că ne-ar fi de folos mai multe date concrete asupra realității sale în uzul actual.
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
paradă de personaje grotești, zugrăvite cu o profuziune de amănunte incitante, dînd senzația îmbătătoare a concretului, iar pe de alta, de-a le încadra într-o perspectivă moralistă fondată pe o morală relativ rară la speța scriitorilor de expresivitate veninoasă, "muntenească". Autorul se vrea - și nu ni se pare chiar hazardat! - "un soi de Saint-Simon, ducele, un cardinal de Retz valah". Dacă mentalitatea de victimă a unei intrasigențe o putem înțelege și stima fără discuție, realitatea puzderiei de "înregistrări pe viu
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]
-
diminutivelor. Se confirmă astfel imaginea mai veche, dar niciodată demonstrată lingvistic, a unei Muntenii caracterizate prin locvacitate, afectivitate, expresie energică: "autoafirmarea emoțională neinhibată este caracteristică vorbitorilor din zona sudică a țării" (p. 98). Foarte interesante sînt descrierile unor evoluții pragmatice muntenești: "indicele de solicitare" și eu/și noi (p. 86-87): "vrem să videm și noi mireasa!"; clișeele mobilizării și ale demobilizării (hai... / stai...), "indicele de reproș": bine, mă.... Ardelenii par a se caracteriza prin tendința spre precauție, neangajare: "nu vor să
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
negativă, dominare a implicitului, numeroase hipocoristice). Faptul că aceste descrieri corespund în bună măsură unor stereotipuri transmise oral, ca și faptul că țin de reprezentări din literatură și chiar din istoria literară (încetineala vorbei ardelenești, diminutivul moldovenesc - "olecuță", impetuozitatea injuriei muntenești), nu fac decît să confirme utilitatea analizei. Cartea Margaretei Manu Magda, exemplară prin acuratețea dovezilor lingvistice și prin metodologia modernă, deschide drumul unor cercetări viitoare asupra aspectelor sociale și culturale ale întrebuințării regionale a limbii române.
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
stilul său sarcastic: "...suntem țara cu cel mai ridicat procent de critici pe cap de scriitor, avem 20 de critici excelenți și numai 3 - 4 prozatori lizibili". Ca și Paul Georgescu, craioveanul prin adopție manifestă o permanentă nemulțumire cîrtitoare, tipic muntenească. Amîndoi au geniu în perifrază și, țintuiți prin forța lucrurilor într-un spațiu restrîns, fac din scris o terapie declarată. Se descătușează prin Rîsu-Plînsu oricărei filosofii, trecînd cuvintele prin toate măsurile sitei sociale. Se "golănesc" savant în expresii de argou
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
Gheorghe Grigurcu (urmare din numărul trecut) Textele regretatului Cristian Popescu reiau lumea lui Caragiale sub unghiul unei stilizări ce aruncă asupră-i un văl de poezie ambiguă. O muntenească mixtură de sentimentalism și persiflare trasează contururi insinuant precise, de-o sfidătoare naivitate, precum în tablourile lui Rousseau Vameșul: "Toată familia mea benchetuiește la ŤLocal familialť". Bere. Lăutari. Antren. Mama aduce liliac alb în halbe. Verișoare. Toasturi. Bunicul, după tejghea
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
H.-R. Patapievici (Ochii Beatricei ), să aflăm cum se vede, din interiorul ei, lumea }iganiadei. Ca în jocurile 3 D... Cinci versuri despre Muntenia: "Bălaurii-nhămați zboară ca vântul/ Precum striga-i mână și-i duce/ într-un ceas cungiură pamântul/ Muntenesc șsubl. meaț, dar' nice-o rază-i luce/ De-a-și găsi fiiul dorit". E fragmentul în care vrăjitoarea Brândușa își caută fiul, pe Parpangel, apelând la doi balauri înaripați. Frapează însă durata (un ceas), cam mică pentru un scenariu realist, dar
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
cinste ordinea în gîndire și măsura în simțire, cîștiguri așa de prețioase pe care civilizația aulică le-a răspîndit pînă la marginea împărăției, și care n-au putut răzbate pînă dincoace de Brașov, unde manifestațiunea anarhică a Ploieștiului și spiritul muntenesc, predispus la subiecte curioase și la porniri de un senzualism mistic, s-au împotrivit cu o înverșunare pentru care nici o minte limpede nu are vreo explicațiune. Îmbrățișînd această lume vie și colcăitoare a Bucureștilor, lume care seamănă bine cu un
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
a crescut mohorul, de-au scăpat sărăcimea, că era pretutindenea foamete mare”. Dintr-o „Cronică Anonimă” aflăm că „în al treilea an al domniei lui N. Racoviță (1718) nici un fel de roadă nu s-au făcut în Moldova și Țara Muntenească, nefiind ploi toată vara și mai mulți din sărăcime mâncau rădăcini de papură și umblau cerșind”. În vara aceluiași an, relevă „Analele Brașovului”, din cauza arșiței, „pomii au înflorit a doua oară, dar fructe nu au dat, s-au aprins pădurile
Agenda2005-05-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283341_a_284670]
-
kg, ciorbă de pui à la grec, ciorbă țărănească de pui, supă de pui cu găluște sau cu tăiței la prețul de 35 000 de lei/porție, ciulama de pui, rulou piept de pui, pui cu sos de ciuperci, pui muntenesc, pui pakistanez, gulaș de pui, pui rasol cu legume, piept de pui pané, pui parizian, piept de pui umplut cu ciuperci, cordon bleu piept de pui, piept de pui francez, piept de pui Kiev, la prețuri cuprinse între 37 000
Agenda2004-36-04-comert () [Corola-journal/Journalistic/282834_a_284163]
-
în primul rând, bogată istoriografie românească, deși acest lucru a presupus o încercare de îmblânzire a subiectivității, ca să spunem așa, date fiind deșele alunecări spre literatura: vechile letopisețe de curte, scrierile lui Grigore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce, cronicile muntenești (Stoica Ludescu, Radu Popescu, Radu Greceanu), dar și tratate de istorie, cosmografie, biografii, hagiografii, proza oratorica, literatura parenetica, jurnale de călătorie, acte de cancelarie sau codice de legi. (Am operat, la rându-ne, o selecție, corpusul pe care Dan Horia
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
lupta de emancipare și unitate națională a românilor. Căci chiar de la al doilea titlu al operei, așezat după Pridoslovie, ideea unității și continuității este formulată cu toata claritatea: Hronicon a toată Țara Românească (carea apoi s-au împărțit în Moldova, Munteneasca și Ardealul) din descălecatul ei de la Traian Împăratul Ramului. Asisderea pentru numerele snumelet carele au avut odată și carele are acmu. Și pentru Românii cârii, de atuncea într-însa asăzindu-să, într-aceeasi și până acmu necontenit lăcuesc.1 Acesta este
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]