225 matches
-
cercetători au încercat să reproducă rezultatele și nu au reușit. Explicația ar fi că probele de laborator au fost contaminate (din primul studiu). În luna septembrie 2011 a fost publicat un alt studiu care nu detecta nicio legătură între virusul murine și oboseala cronică. XMRV este un retrovirus din aceeași categorie cu HIV. XMRV a fost găsit în celulele canceroase ale celor afectati de cancerul la prostată. Experții nu au fost surprinși de retragerea studiului din revista Science. Profesorul Simon Wessely
Eroare medicală în cercetare. Virusul XMRV nu cauzează oboseală cronică () [Corola-journal/Journalistic/24076_a_25401]
-
gap junction. . Neurochem Int. , 45(2-3), pp. 243-250, 2004. • Mukherjee S, Belbin TJ, Spray DC, Iacobas DA, Weiss LM, Kitsis RN, Wittner M, Jelicks LA, Scherer PE, Ding A, Tanowitz HB. . Microarray analysis of changes în gene expression în a murine model of chronic chagasic cardiomyopathy. . Parasitol Res, 91(3), pp. 187-196, 2003. • Iacobas DA, Urban M, Iacobas S, Spray DC. . Transcription regulation and coordination of some cell signaling genes în brain and heart of connexin 43 null mouse. Rev Med
PERSONALITĂŢI GĂLĂŢENE CU CARE NE MÂNDRIM DUMITRU IACOBAŞ, UN ACADEMICIAN APARTE PREZENTARE FĂCUTĂ DE PROF. UNIV. ASOC. POMPILIU COMŞA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367513_a_368842]
-
numai mingi de sticlă, ci și vase. Suspină cuprins de o apăsătoare deznădejde. Și noi aveam acasă, poate or mai fi încă, dacă nu le-a șterpelit procuratorul care se lăfăie acum în palatul nostru din Cezareea. Chiar, câte cupe murine din Carmania au mai rămas? Bunicul Herodes le aprecia diversitatea culorilor. Clipește des. — Ce-i? întreabă mirat Germanicus. — Nimic. Mi a intrat o musculiță. Nu e musculiță, ci un strop de lichid sărat pe care se chinuie să-l ascundă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
maturarea celulelor limfoide imature și la fagocitoza macrofagică. Limfocitele mature migrează spre formațiunile limfoide locale și apoi trec în circulația generală populând țesutul limfoid asociat mucoaselor. A fost bine studiată patogeneza infecției șoarecilor de laborator cu virusul tumorii mamare (MMTV - murine mammary virusă. MMTV pătrunde în mucoasa intestinala a șoricelului nou născut prin infectarea celulelor B și Ț existente în buzunarele celulelor M (Karapetian și colab., 1995, citați de Butor și colab., 1995Ă prin intermediul cărora este transportat în tot organismul, inclusiv
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
răspunsul inflamator în cadrul alergiilor. Factorii genetici și de mediu influențează susceptibilitatea pentru astm. Krutchinski și colaboratorii au prezentat un studiu referitor la factorii din perioada perinatală care ar putea crește susceptibilitatea la astm în perioada adultă. Au fost utilizate modele murine cu astm provocat după separare maternă, deprivare sau scurtă separare, la care a fost analizat sistemul imun și endocrin după stimulare cu OVA (ovalbumina). Ei au aratat că citotoxicitatea celulelor NK este crescută în condițiile arătate anterior comparativ cu grupul
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
găsită în revista Nutrition & Health, anul XI, nr. 2, periodic de specialitate al Cali News - 2007. Incidența unor asemenea aberații cromozomale este dependentă de doză și prezintă specificitate de medicament. Cel mai puternic efect clastogen îl prezintă Cisplatinul, la specia murină și Adrimedacul, la specia umană. Nu este exclus ca asemenea remanieri cromozomale să afecteze protooncogenele normale și să le convertească în oncogene celulare active, de unde rezultă riscul utilizării unor asemenea substanțe medicamentoase în terapia canceroasă, necesitatea prudenței în utilizare și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
loc prin activarea unei alte protooncogene, desemnată myb. În acest caz, inserția provirală determină trunchierea secvențelor amino- și/sau carboxi-terminale ale proteinei protooncogenei. Asemenea deleții sunt întâlnite în oncogena virală myb a virusului mieloblastozei aviare. Prin inserția provirusului retrovirusului leucemiei murine MuLV este activată protooncogena fms, în unele leucemii mieloide de la șoarece. Protooncogena mos este activată în unele plasmacitoame de șoarece, prin integrarea adiacentă a unor secvențe endogene înrudite cu retrovirusurile, numite particule A intracisternale. În cazul acestor neoplasme transpoziția provirusurilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de translație al genei p53 - proteina P53 - acționează discret și eficient ca factor de transcriere, având mai multe domenii de legare la ADN. Cercetări efectuate pe șoareci transgenici au evidențiat un astfel de situs de legare, la nivelul promotorului oncogenei murine mdm 2, implicată în geneza sarcoamelor murine, în care gena mdm2 suferă un proces de amplificare. Proteina P53 are situsuri de legare la promotorul genei creatininkinazei musculare, al genei gadd5, al genei waf 1 și al genelor ig. Ea poate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
acționează discret și eficient ca factor de transcriere, având mai multe domenii de legare la ADN. Cercetări efectuate pe șoareci transgenici au evidențiat un astfel de situs de legare, la nivelul promotorului oncogenei murine mdm 2, implicată în geneza sarcoamelor murine, în care gena mdm2 suferă un proces de amplificare. Proteina P53 are situsuri de legare la promotorul genei creatininkinazei musculare, al genei gadd5, al genei waf 1 și al genelor ig. Ea poate acționa și ca inhibitor al replicării ADN
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
mai redus (de până la două ori) al proteinei activate N-ras p21, comparativ cu partenerii lor tumorigenici. Sunt și alte exemple prin care autorul argumentează inexistența unui efect direct al genelor supresoare de tumori asupra expresiei oncogenelor. Astfel, atunci când celulele murine transformate cu oncogene virale ras sau oncogene celulare ras activate din protooncogene sunt fuzionate cu celule normale, hibrizii celulari nu sunt tumorigeni și continuă să exprime proteina 21 activată la nivel ridicat în locații corespunzătoare din membrana plasmatică. Și linia
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
că „expresia oncogenelor activate nu este suficientă spre a induce creșterea neoplastică, fiind necesare și alte modificări genetice spre a fi realizată condiția malignă, printre care și inactivarea genelor supresoare de tumori” (Stanbridge, 1990). Există diferență notabilă în reactivitatea celulelor murine și a celor umane, in vitro, la transferul oncogenelor virale sau al oncogenelor celulare umane: celulele de rozătoare se transformă malign ușor, dar imortalizarea spontană și transformarea malignă a celulelor umane se realizează extrem de rar. Astfel introducerea oncogenelor ras și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
chiar și în condițiile exprimării ambelor gene, nu a determinat decât o creștere tranzientă a fibroblastelor. S-a interpretat că oncogenele celulare nu au determinat transformarea malignă a fibroblastelor umane normale, diploide. Sager (1984) a interpretat diferența în reactivitatea celulelor murine și a celulelor umane la prezența oncogenelor celulare, ca datorându-se stabilității mai mari a genomului uman față de genomul murin. Celulele umane normale imortalizate cu oncogene virale au dobândit o instabilitate genomică mai mare, devenind mult mai susceptibile la transformarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
apar noi contexte genice, care influențează dramatic funcționarea genelor preexistente. Astfel, în segmentul cromozomului 9 translocat în cromozomul 22 se află omologul celular al oncogenei virale v-abl. Simbolul abl derivă de la denumirea de genă Abelson, identificată prima dată în leucemia murină Abelson, reprezentând protooncogena c-abl. Clonarea genei c-abl, izolată din ADN al celulelor tumorale, a permis analiza moleculară fină a acesteia, constatându-se că ruperea cromozomului 9 are loc totdeauna la nivelul primului intron al acestei gene c-abl, iar poziția din
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și 11,5 kb, în brca2. Dimensiunea mare a exonului 11 din cele două gene explică parțial numărul mare de mutații identificate la acest nivel. Omologia la nivelul structurii primare a BRCA1 și BRCA2 de la specia umană cu corespondenții lor murini este de aproximativ 60%. La nivelul ambelor proteine există domenii scurte, care sunt mai bine conservate, dar și regiuni care prezintă o diversitate semnificativă. Unele dintre aceste domenii înalt conservate au fost identificate și într-o genă de la găină, asemănătoare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
mitotică și meiotică și în cel de repararea a leziunilor din ADN. Spre capătul carboxil terminal al BRCA1, între resturile de aminoacizi 1699-1736 și 1818-1855, există două domeniile BRCT. Secvența acestor domenii este puternic conservată în proteina BRCA umană și murină. Sectorul C-terminal al proteinei BRCA1 este implicat în repararea leziunilor ADN. În plus, regiunile cuprinse între aminoacizii 1214-1223 din BRCA1 și 3334-3344 din BRCA2, prezintă similitudine cu secvența consens a graninei. Graninele sunt implicate în prelucrarea proteinelor secretate ca
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
al familiei de proteine BCL-2 (Wang și colab., 1996). Gena Bid care codifică pentru această proteină are aproximativ 16,6-16,64 Mb, este localizată în cromozomul 22 și conține nouă exoni, dintre care cinci sunt similari cu cei ai genei murine și patru exoni sunt nou identificați. Gena suferă splicing alternativ, generând mai multe variante de transcripte mature și de proteine (Stephen și colab., 2004). BID este proteina proapoptotică care conține doar domeniul BH3. Semnalele care activează caspaza-8 determină și clivarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
patern, în dezvoltarea unui organism nou, a fost descoperită în anii ’80 prin studii de transfer nuclear (McGrath și Solter, 1984; Surani și colab., 1984). Rolul imprintingului genetic în determinismul unor condiții patologice a fost demonstrat prin experiențe pe modele murine (Cattanach și Kirk, 1985) care au confirmat faptul că genele pot funcționa diferit în funcție de originea lor parentală (Nicholls și colab., 1989). Studii ulterioare au indicat și în cazul genomului uman prezența regiunilor amprentate (DeChiara și colab., 1991) și implicarea în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
unele clustere au fost identificate elemente de control al imprinting-ului (IC) cu rol major în controlul regional al expresiei genelor amprentate (Reik și Walter, 2001). Cap. 31. Imprinting genetic in tumorigeneză 490 IC-urile au fost studiate inițial pe modele murine. La om, delețiile apărute la nivelul regiunilor amprentate (de exemplu, delețiile de la nivelul cromozomului 15 care au fost asociate cu sindroamele Prader-Willi (PWS) și Angelman (AS) pot conduce la alterarea expresiei și a patern-ului de metilare a genelor din
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
se poate exprima în mai multe izoforme, se poate exprima specific doar întrun țesut sau într-o anumită perioadă de dezvoltare a organismului. Aceste caracteristici îngreunează identificarea și confirmarea de noi gene amprentate. Utilizarea analogiei dintre genele cartate pe modele murine și genele umane a fost grevată de o serie de erori, existând o discordanță între datele de predicție de la șoarece și cele de la om. Astfel, în timp ce unele gene sunt amprentate atât la om cât și la șoarece, totuși există o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Această tehnică a fost utilizată într-un sistem model în care regiunea ce flanchează capătul 5’ al genei tirozinazei sau proteinei 1 tirozinaza (TRP-1) este adecvată pentru expresia genei β-galactozidazei în liniile celulare de melanoame și în melanocitele umane și murine (Vile și Hart, 1993). De notat că expresia genică a fost detectată într-un număr mic de tipuri celulare, ceea ce denotă restricția expresiei genice. Dacă se cunosc promotori cu specificitate tumorală, este posibilă țintirea directă a tumorii cu gene corespunzătoare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
distrugerea cu specificitate a tumorii sau stimularea unui răspuns imun celular localizat. Deoarece plasmacitoamele și limfoamele cu celule B supraexprimă imunoglobuline (Ig) de suprafață, asemenea molecule au fost țintite ca antigene cu specificitate tumorală. În consecință, s-au utilizat modele murine pentru testarea efectelor vaccinării cu proteine Ig idiotipice și vaccinuri ADN idiotipice. Prima demonstrație încununată de succes a inducerii imunității antitumorale a fost realizată într-un model de plasmacitom murin (Eisen și colab., 1975). Anticorpi anti-idiotipici (anti-Id) au fost sintetizați
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
condus aceste studii, au utilizat vectori retrovirali în cercetarea imunoterapiei virusului imunodeficienței umane. Vectorul retroviral recombinant a cuprins și genele pentru proteinele env și rev, de la HIV-1 IIIB (HIV env/rev). S-a observat sinteza proteinelor specifice HIV-1, în celule murine, de primate și în celule umane, în cultură. Vaccinurile ADN sunt utilizate pentru imunizarea față de virusul oncogen tip 1 al leucemiei umane cu celule T (ATL) (Agadjanyan și colab., 1998). HTLV-1 are un genom mai simplu decât al lui HIV-1
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și, respectiv Bcr-Abl, fie prin amplificare genică, fie prin translocație cromozomală (Press și colab., 1990; Sawyers, 1999). Faptul că fiecare dintre aceste kinaze este țintită la nivel de ADN și că expresia forțată a fiecărei kinaze se realizează în modele murine conducând la fenotip tumoral reprezintă un argument puternic în sprijinul afirmației că fiecare dintre aceste kinaze este esențială pentru inițierea tumorală în cancerul de sân și respectiv, în LCM. Teste clinice recente cu cele două kinaze menționate anterior au adus
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Gena supresoare p53 are un rol important în stabilitatea genomică, dereglarea căii p53 fiind o trăsătură frecvent întâlnită în numeroase cancere umane, inclusiv CC [8]. Într-un studiu care a analizat SNP 72 al p53 și SNP 309 al mdm2 (murine double minut 2) s-a evidențiat că varianta genetică SNP 72 CC, care realizează un control deficitar al mecanismului de apoptoză și alela majoră T a SNP 309 a mdm2 cresc riscul genetic de CC (OR 4,36) [9]. POLIMORFISMUL
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Adrian Covași () [Corola-publishinghouse/Science/92154_a_92649]
-
glicogen muscular (30). La nivel nuclear, metabolismul lipidic este controlat transcripțional de receptorul nuclear α al acidului retinoid, receptorul hepatic Xα, PPAR α și de genele lor țintă - ABCA1, SRBP 1c -, precum și de sinteza acizilor grași. Studii efectuate pe modele murine de senescență accelerată au demonstrat existența unui dezechilibru între receptorii nucleari și genele lor țintă, care mediază probabil steatoza hepatică, și au relevat schimbarea receptorilor nucleari în sensul lipogenezei, în cazul vârstnicilor. Șoarecii cu senescență accelerată au dezvoltat steatoză cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei, Florin Mitu, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91924_a_92419]