106 matches
-
îmbulzirea populației prin ușile deschise ale cafenelei din primele luni de pace. S-au ridicat perdelele grele, care împiedicau contactul cu exteriorul și s-a înlăturat bariera dintre profesioniștii cuvântului și public. Vechile bivuacuri ale liniștii și ale discursurilor abia murmurate erau asaltate de noul auditoriu. Lucrurile nu trebuie luate în absolut, dar fenomenul s-a petrecut în linii mari în acest fel. Se venea acum la cafenea și pentru cântecele lui Juliette Greco sau pentru muzica de jazz. Atracția principală
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
nr. 30 din 28 aprilie 1946, parina 2, Virgil Gheorghiu face o paralelă între cele două baghete: La întâia audiție a oratoriului, Maestrul Enescu a pătruns talcul de pioasa declamație, nota austera recitativă a dramei. Corul duios, de rugăciune abia murmurata, simpla expunere de suferință, întâmplare biblică sublim comentată de cor, au fost înțelese și redate de maestrul Enescu cu o știință dirijorala nedepășita, reușind să împace siguranță partiturii proaspete din mână soliștilor cu argumentul emotiv al simfoniei. D. Constantin Silveștri
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
reconstituind cele mai mici gesturi, cele mai imprecise priviri, cele mai spontane replici, zise aiurea" dîndu-le o semnificație ciudată, deplin afectuoasă, tandră, ca o mărturisire mereu așteptată, ca o declarație cifrată, făcută ca să pricepi" să pricepi" o nesfîrșită rugăciune laică, murmurată numai pentru tine, înțeleasă numai de tine" Și totul se derulează cu o rapiditate îmbătătoare" Nu mai are nici o importanță nimic" Rămîne doar dorința de-a o vedea cum se mișcă, cum respiră, cum hohotește cristalin, picurat" hi, hi, hi
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
de a-mi convinge concetățenii că e foarte înțelept să înțeleagă iminența autumnală. Și iarăși desfăceam sufletul cîte unui tom legat în pînză aspră la pipăit, rătăceam pe rîndurile negre, încremeneam apoi cu privirea pe varul gălbui, repetam în gînd, murmurat, cu glas tare, urlat, că da, da, s-a iscat toamna. Pe urmă ieșii pe stradă. Și atunci, vai, ce întîmplare! Mă împușcă un fluture plătit și, cu sîngele țîșnindu-mi din vîrful degetelor, mai reușii să scriu, necuviincios, în aerul
Iminență autumnală (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14594_a_15919]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ADRIAN BOTEZ - SCHIȚE DIN MUNȚII BUCOVINEI (VERSURI) Autor: Adrian Botez Publicat în: Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului MII POPOARELE DE CETINI mii popoarele de cetini se smeresc sub vânt de soare rugăciune murmurată se înalță din izvoare strecurată printre sfinți și-n miresme de altar viu lumina mântuirii plouă peste-al meu zadar cruci de vulturi din tărie liturghii binecuvântă șapte turme-n vârf de munte mistice tăceri descântă ierburi din poieni văratici
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
și măruntaiele mele. Un emoționant elogiu adus de Beckett memoriei. Individului. Identității. Un exercițiu cu și despre identități, unitar, armonios, din foaier, în sală, în mine, semnat Magda Stief, Sven Grunert, Helmuth Sturmer, Robert Spitz. Măștile șoptesc de pretutindeni. Poveștile murmurate compun desene și vieți, și destine. Pe pămînt, sub pămînt și în cer.
Șoaptele măștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10023_a_11348]
-
transportat în lumea ideală a frumuseții și fericirii". Este o stare pe care a indus-o și celor ce am ascultat din nou în deschiderea concertului, cu un grupaj de piese definitorii pentru istoria și profilul său: o monodie bizantină murmurată ca o rugăciune, o piesă clasică românească ("Păstorița" de Marțian Negrea) și madrigalul lui Lasso "Matona mia cara", pentru mine personal cel puțin, o emblemă venind din cele mai îndepărtate amintiri despre acest miraculos ansamblu. Între cele trei apariții ale
Sărbătoriri by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17218_a_18543]
-
care pătura întinsă, cu mâna stângă, în caut cu mâna să văd dacă sunt rămâi schilod toată viața. N-a fost timp ce dreapta amestecă într-un suficient de udă. Gata spun, apoi și am speriat-o degeaba. Nici descântec murmurat, neșanse cu ca un triumf, acum urmează rufe acum nu-i nimic. Am stat prea mult împliniri, pagube cu reușite. calde, curate, pe trupul răcorit și pe aceeași parte. Nu mai aud Degetele aleg trei boabe într-o somnul ușor
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
ajută, misterul existenței și al făpturii omenești. Rezultatul este aproape o rugăciune laică, sublim scrisă, pe măsură tradusă de Mircea Aurel Buiciuc. Despărțirea de Matiora e construită din materia grea a descriptivului, epicul e într-o permanentă surdină, dialogul parcă murmurat, căci personajele trăiesc plutind în starea de teamă și deopotrivă duioșie pe care le-o provoacă această treptată și inexorabilă apropiere de clipa finală a despărțirii. Matiora este de fapt personajul central, iar la agonia ei sînt spectatori disperați și
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
Publicat în: Ediția nr. 1390 din 21 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului E noapte, dar nu pot să dorm, Căci gândurile nu mă lasă. Dacă însă adorm, visez în somn Că nu-ți mai sunt a ta aleasă. Cu șoapte murmurate blând, Și-n ritmul inimii cântate, Mi-ai pătruns în suflet și în gând, De tine nu pot sta departe. Nu-mi pare rău și nu regret, Că în ceasul târziu din noapte, Când tu mă strângeai duios la piept
GÂNDURI TRISTE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383784_a_385113]
-
care i-am dedicat-o. Am gustat, ca și alți colegi din branșă, „ruperea de ritm” pe care Traian T. Coșovei o promitea odată cu volumul acesta. Cu atât mai mult m-am mirat să-l văd revenind la propriile deprinderi, murmurate nostalgic, în Jurnalul morilor de vânt publicat anul trecut: insensibil la critică (nici la cea favorabilă, nici la cea severă), poetul se întorcea pe calea lui. E cazul, măcar acum, să-i respectăm opțiunea și să admitem că e posibil
I did it my way by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2852_a_4177]
-
de Nuțu, în timp ce Bărzăunul rămase pe loc, sub o nemăsurat de grea povară de tristețe. Haide, mă!... Nu mergi odată? strigă la el Ilinca din poartă. Ce-i cu tine de ești așa molîu? Vin și eu... îndată... răspunse abia murmurat Bărzăunul. Duceți-vă voi înainte! Iar în mintea sa începură să se împletească într-un vîrtej fantastic cuvintele: "mămăligă", "flecăreală", "molîu"... De ce oare i le-o fi spus Ilinca tocmai lui? Nu cumva îl disprețuiește? Și porni încet, cu mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
unghiului... În această noapte se surprinde Apolodoro cu orațiile pe care de copil i le cuibărise în memorie mama sa, că îi flutură acum în jurul capului, atingându-i buzele de multe ori cu aripi subțiri. Și după un "sărman tată!", murmurat mental, se pomenește cu Tatăl nostru în gură. Se gândește la mama sa și îi zboară sufletul gândind la ea. Și în șoaptă, foarte ușor, aproape în liniște, îi susură în auzul sufletului demonul familiar: "Nu ți-ai notat cum îi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
trebuit, intră în încăpere. Vestă, cămașă albă, papion, pantaloni călcați la dungă, una perfectă, doar nu vă imaginați personajul îmbrăcat în niște trențe, nu?, un adevărat majordom care se încadra de minune în acel decor. Da, doamnă. Voce caldă, aproape murmurată, cele două cuvinte articulate corespunzător, respect bine dozat în ton, nimic ostentativ. Clasă. Jack, aș dori un coniac, te rog. Și ți-aș fi recunoscătoare dacă ai accepta să ciocnești un pahar cu mine, înainte de a merge la culcare. Plăcerea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pentru gât nu te-ai gândit? Numai că eu întreb degeaba. Ce, tu te mai gândești și la alții? Nu. Nici vorbă. Tu știi doar de gâtlejul tău. Si atât. Cu răsuflarea grea a boulenilor și cu vorbele mai mult murmurate ale cărăușilor, calea până la Crâșma din drum se scurta văzând cu ochii. La o vreme, Pâcu a întrebat, așa, într-o doară: Dumitre! Tu vezi ce văd eu colea în zare? Ce să văd, Pâcule? Ia uite-te așa, mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în cușcă. Da’ mai știi? - l-a luat la vale moș Dumitru. Apoi află tu, Dumitre, că Surul era un armăsar de toată frumusețea. Și cum spuneam... M-am dus să-i ascult dorința. M-a primit cu un nechezat murmurat, prietenos: „Bine ai venit, prietene!” - părea să spună armăsarul. Dintr-o privire, mi-am dat seama că îi este foame și am coborât un braț de fân din podul grajdului. Înainte de a începe să ronțăie, m-a privit ca și cum ar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
gândurile. A rămas câteva clipe tăcut și apoi a reluat firul povestirii: După ce l-a cusut, cum spuneam, mama mergea des în grajd, să vadă ce face calul... Și el... el o primea de fiecare dată cu un nechezat abia murmurat. M-am mirat mult de faptul că nu a avut nici o tresărire de frică la revederea mamei, ci de fiecare dată o primea cu același nechezat, mai mult un murmur abia auzit... Vifornița nu s-a potolit nici când a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
locația unde s-a prăbușit unul de-ai noștri, din cer. Eu sunt! spuse vesel pilotul. Mă iei și pe mine? Hai cu taica! zise minerul trăgându-l pe pilot în mină și dispărură fără să mai audă urarea abia murmurată a paznicului: Noroc bun! Paznicul nu apucă să se întoarcă în baracă. Un miros de vechi îi întoarse privirea. Cu greu desluși întrupându-se din pâclă o șleahtă de soldați mizeri, cu însemnele naziste pe vestoanele decolorate. În spatele lor, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
somptuos în aer, în mâna lui Reiko, pecetluitor al unei mari taine. Se înfăptuise greșeala de neimaginat, se înfăptuise acum și gestul unic, hieratic, care o putea șterge din ordinea lumii. Totul se încheiase. Și totuși nu, pentru că acel sumimasen, murmurat încontinuu de buzele ei, iertați-mă, consfințește în japoneză tocmai acest lucru: imposibilitatea anulării totale a greșelii, prin repararea ei, în orice formă ar fi ea. Sumimasen vrea să spună, în forma lui de bază, negativă a verbului sumu, a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
înțelegeam un text). Am reluat lectura a doua zi și m-am poticnit la pagina 30... Sunt pasagii pe care «le înțeleg» pe loc și altele care mi se par scrise de «ultimul» Heidegger și trebuiesc reluate, «meditate» și chiar murmurate ca un descântec sau ca anumite paragrafe din Une Saison en Enfer. Până acum îndrăznesc a pretinde că am asimilat doar A treia zi (mă refer, evident, la întreg pentru că sunt multe alte fragmente pe care cred că le-am
Mintea și inima lui Mihai șora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6780_a_8105]
-
cumplit de geroasă, cu un cer sticlos din care curgeau, bizar, fulgi de zăpadă. Am stat o vreme pe stradă, înainte să intru. Îi priveam pe spectatori cum vin bucuroși, ca la o întîlnire amoroasă. Ascultăm la difuzoare, pe-nserat, slujba murmurata de la biserica din preajma. Vedeam prin ferastruicile mici lumină caldă a luminărilor. Puteam să fiu oriunde pe lumea asta!... Era ceva misterios, tainic și bun în acest peisaj... Formulă cu Horațiu Mălăele în Ivan Alexandrovici Hlestacov mi se pare ca redefinește
Un funcționar din Petersburg by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6550_a_7875]
-
și prosperitatea, fericirea să triumfe. Din prag, femeia a întors privirea spre fetița ei de trei ani, care se trezise și ea, bineînțeles, și i-a șoptit aproape implorând-o "Să ai grijă, Clara! Apoi a adăugat cu aceeași voce murmurată: "Mama te iubește". Conform procedurii standard, ancheta a început imediat, chiar în noaptea aceea. Am dus-o pe soția economistului într- unul dintre sediile noastre aflat într-o casă veche, boierească. Camera de confruntare a anchetatorului cu cel acuzat era
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
strigătul, urletul, hohotul,/ țes împreună un altfel de muzică, ce le topește pe toate" - ibidem), dar care culminează într-un soi de aneantizare acustică: "din ce în ce mai tare, mai tare,/ asurzitor insuportabil distrugător,/ din ce în ce mai încet, mai încet, mai încet,/ șoptit, scîncit, abia murmurat, abia auzit,/ încetînd, tăcere, asurzitoare tăcere, tăcînd" (ibidem). De reținut, așadar, contribuția autoarei la tabloul unui univers doldora de catastrofe, prăbușiri, dezastre, urlător cît se poate, neepuizat, după cum vedem, sub pana neoexpresioniștilor gen Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț, George
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
2017 Toate Articolele Autorului Din lacrima iubirii a izvorât cuvântul și a-nflorit apoi in poezie, cu fiecare dor și-a primenit veșmântul l-a colorat cu vise, speranțe, nostalgie; a renăscut în doine, în zboruri către stele, în șoapte murmurate ori în cântări rebele. Referință Bibliografică: CUVÂNTUL... / Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2217, Anul VII, 25 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cora Dimitriu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
CUVÂNTUL... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384806_a_386135]
-
Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Dac-as fi rămas o frunză Arămie, legănata Pe o palma-nfiorata, Sarutata-incet de brumă. Dac-as fi rămas un cântec În bătăi de vânt de toamnă, Murmurat încet de doamna Trupeșa și parfumata. Dac-as fi rămas un zâmbet Așternut peste câmpie, Îmbrăcat în albă iie A descantului de iarnă. Referință Bibliografica: Daca-as fi rămas / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2142, Anul
DACA-AS FI RAMAS de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385198_a_386527]