16 matches
-
forme și apoi uscat la soare (nears) se obține un material de construcție numit chirpici, care ține loc de cărămidă la construirea caselor țărănești tradiționale de la șes. În casele țărănești din vechime, podeaua era din lut bătut cu maiul și muruit cu argilă (roșie ori albastră), amestecate cu funingine și balegă de vacă proaspătă. Pereții de lemn erau cercuiți, după care se lipeau (adică: tencuiau) cu pământ amestecat cu pleavă, paie de grâu ori ovăz tocate și puțină balegă, frământat bine
Baligă () [Corola-website/Science/323063_a_324392]
-
se păstrau hainele de sărbători: cioreci, zadii, cămăși, ș.a. - printre care puneau crenguțe de busuioc. O masă și 2-3 scaune completau mobilierul. Pereții erau împodobiți cu blide și icoane pe sticlă, încoronate cu ștergare. Fața casei - padimetrul - era din pământ muruit cu lut galben, amestecat cu balega de cal. La casele cu trei camere, una era un fel de cămara. Cu grijă erau construite acareturile - grajdul, saivanul și cotețele porcilor - pentru a feri animalele de răpitori, ca atunci erau pline pădurile
Huta, Cluj () [Corola-website/Science/300332_a_301661]
-
s-a schimbat. Terenul a început să coboare și am ajuns pe fosta albie a pârâiașului, acum secată. Albia era presărată cu prundiș, iar în malurile relativ înalte oamenii făcuseră o mulțime de găuri din care scoteau lut galben pentru muruit. Ne-am oprit. Haiduc stătea epuizat și aiurit pe cele trei picioare în fața călăului. Bunica și-a trecut lanțul din mâna dreaptă în mâna stângă și în același timp a scurtat distanța dintre ea și condamnat, trecând de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
noastre se află în localitatea Grumăzești. Într-o splendidă zi de vară, mama a decis să procedeze la igienizarea locuinței în care stăteam. S-au văruit camerele, s-au vopsit cercevelele și ușile, s-au spălat geamurile și s-a muruit pardoseala. Era farmacie! După ce s-au așezat toate la locul lor pe pereți și pardoseli, mama, cu o ultimă privire critică, a sesizat că, în camera copiilor, unui perete, cel de la răsărit, îi lipsește ceva. Într-adevăr, aici nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care mă torturaseră întreaga noapte. Cearșaful alb era plin de puncte roșii-maronii și nu trebuia să fii expert în materie ca să știi ce s-a întâmplat și cui aparțin. Întrebarea era următoarea: cum de apăruseră aceste spurcăciuni? Pereții au fost muruiți, adică lipiți cu lut, văruiți de două ori, pe jos s-a lipit cu lut și balegă de cal, așa cum se obișnuiește. Apoi au fost așternute țolicile și preșurile noi, spălate și ele. De unde au apărut? Cum? De ce în număr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fără înțeles! Și câtă profunditate în acele gândiri, și cât miros în acele flori! [...] Shakespeare a vorbit de om de om cum e. Bețivul său e bețiv, eroul său erou, nebunul său nebun, scepticul său sceptic și fiecare om e muruit din gros cu coloarea caracterului său, căci poporul concepe cum vede, și Shakespeare a fost al poporului său prin escelință" ([Shakespeare și arta națională] Eminescu: 2011, X, 198). Cercetătoarea retrasă la Văratec descrie "foarte puternica și durabila influență a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
voevod din veac XVII. ceteră scripcă acela aceia bunic bunică tată bătrân mamă bătrână dubit dubălărie mătușă moșneag pe brînci Ioane al meu! aesta aiasta zice (cântă) icea (aici) chizeș nouă (haine) maiu orătenie rânză rărunchiu plămâni a vărui a murui faur haizaș deșințat măi! 28 Aug. Vazcău. Munteni în straie albe, cu înfățișare de Moldoveni. Populație curat românească. 29 Aug. Bèliu. Între păduri. Români, sumane albe, cu flori negre și roșii chenar. Nu te lăți, broască-n tău Că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sus ca ceilalți, iar mai încolo, pe o cracă subțire, care te miri cum nu se rupea, se vedea unul singuratic, cu mâinile legate la spate, scurt și slab, ca un copil, cu fața toată cafenie, ca și când ar fi fost muruit cu lut gras. Din același copac și la aceeași înălțime se mai întindea o creangă groasă, liberă... Apostol Bologa îi văzuse pe toți așa de lămurit, că ar fi putut spune despre fiecare câți nasturi avea pe hainele murdare și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sat, În pădure? Am ce am, nu cai verzi de la târg. - M-am uitat primprejur și-am văzut, Îi zice tata lui Moș Iacob. Să fac școala din cochileți? Școa-la? Din cochileți și s-o acopăr cu stuh? S-o muruiesc cu balegă de cal? Ca să nu se deosebească prin nimic de casele celelalte? Școa-la? - Da de ce să se disosăghiască? Nu-i tot de-a noastră? S-a disosăghi è prin alte celea... - Ei, da! O să se deosebească de casele oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
după care o să arate ca asta! - și arătase ruina de la drum, de pe terenul proaspăt cumpărat. - A sta cât a sta. Când a fi de dres, o dregi; când a fi de mărit, o mărești, cu care prilej schimbi stuhul, o muruiești peste tot... - Stuh, muruială, cochileți, lut, balegă!, a tunat tata. Cum să dureze ceea ce faci, dacă-l faci din lut și din stuh? Și ne mai mirăm că strămoșii noștri n-au lăsat urme... - Au lăsat, dar nu acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
trupurilor, ori cînd mai palpitase lutul trupului, cînd mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mîncase de la duritatea diamantină a stîncii grotei. Zăceau cu fața-n sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvîcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcînd urzeala părului de cămilă, care se mîncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața-n sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mîinile Împreunate a rugă, precum morții cei morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că venim. Ne-a invitat în aceeași cămăruță din marginea casei sale. Pe masă o oală cu lapte adusă de fiica sa, Eugenia. I-am dăruit măicuței Natalia Ilașcu calendarul bisericesc, pe care îl va pune pe perete după ce va murui (va vărui) oleacă. Ne spune apoi că i-au furat de prin curte tot ce mai avea, iar de pe sârmă hainele soțului, pe care voia să le dea de pomană. Dar a primit, după atâția ani de detenție, prima scrisoare
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
trupurilor, ori când mai palpitase lutul trupului, când mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mâncase de la duritatea diamantină a stâncii grotei. Zăceau cu fața‑n sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvâcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcând urzeala părului de cămilă, care se mâncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața‑n sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mâinile Împreunate a rugă, precum morții cei morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mândrie ghebos - gheboșie mănos - mănoșie sfătos - sfătoșie întunecat - întunecime finster-niss mare - mărime tare - tărie boier - boierime țăran - țărănime Bauernschaft părui - păruială cârpi - eală spoi - spoială pălmui - pălmuială jupui - jupuială ului - uluială momi - momeală mulcomi - mulcomeală șoși - șoșeală - șoșele socoti - socoteală murui - muruială [3] 2257 după dupac pumn - [a] dupăci a da pumni după cap furtunatec (furtună) flușturatec, golan Armer Teufel, golănime [Armer Teufel] - thum zevzec fără creieri 104 {EminescuOpXV 105} [4] 2307 câne - cînește sufixul -esc bătrân - bătrânesc nebun - nebunesc copil
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
iad de îngeri și demoni, de stelele cerului și de mărgaritarele din fundul mărei. Shakespeare a vorbit de om - de om cum e. Bețivul său e bețiv, eroul său erou, nebunul sau nebun, scepticul sau sceptic și fiecare om e muruit din gros cu coloarea caracterului său, căci poporul concepe cum vede, și Shakespeare a fost al poporului său prin escelință. [LITERATURA CA EXPRESIE A SUFLETULUI NAȚIONAL] 2262 Când simte cineva bătaia inimei polone, când simte sufletul național îmbălsămit de poezie
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și comandă tufari de Anglia. Abate un rîu prin grădină și, sub un vechi platan, ridică un chioșc unde să se poată retrage pentru a visa... Conachi Însuși tună și fulgeră Împotriva femeii care Își unge fața cu ghileală, Își muruiește obrazul cu băcan, Își Încinge grumazul cu pietre strălucitoare și Își umezește zulufii cu ape mirositoare. Punctul lui de vedere e că femeia să ia aminte la natură și să-și Împodobească nu obrazul, ci sufletul: „Dacă vrei să te
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]