219 matches
-
de lung și de abundent/ că o legaseră de pat cu el." Unele imagini, inițial desprinse din proximitatea cotidianului, capătă o aură de neverosimil și mister, ca în grafica suprarealistă ("o pisică de angora cu blănița-ntr-un nimb de musculițe și fluturi/ se înalță de pe acoperișul/ casei vecine la cer"), în timp ce altele materializează, într-o manieră cam previzibilă, abstracții: Apoi a fost Timpul./ Cine afirmă că nenăscuții nu au/ noțiunea lui/ se înșeală. Ei poartă/ chiar la încheietura din os
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
sunt în gelaterie închis într-o bilă transparentă înconjurat de asistente am senzația că sunt comestibil am văzut cândva o fetiță care avea unghiile pictate cu portretele prietenilor ei imaginari fratele ei ținea în mână o crenguță cu care alunga musculițele și insectele care încercau să se așeze pe unghiile ei dacă îmi spui de ce insectele făceau asta te iau cu mine în insule pot să-ți povestesc totul pentru că știu că în curând vei pleca știu cum va fi nu
trei ani mai târziu by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/5178_a_6503]
-
aude un dangăt mătăsos ca de clopot scufundat și-mi simt ființa, ca un albuș de ou, suptă-n afară printr-un pai subțire de sticlă Ușor-ușor, gravitația trupului meu se lasă învinsă de magnetismul pânzelor sale Ca pe niște musculițe aurifere îmi devorează secundele cu delicate manevre îmi împletește în țesătura sa palmele, sângele și măruntaiele îmi absoarbe gândurile și memoria încorporează tot ce vine în atingere cu mine cuvintele ploaia de-afară scaunul bucățile de ziar frazele din Nietzsche
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
care o aduna din uiumul pe care-l primea pentru că-și pierdea nopțile lîngă cazanele dintre dealuri, iar cea de la Popa, de vizavi de biserică, ne prisosea și ne țineam cu ea prietenii pe timp de iarnă care roiau ca musculițele în jurul unui cotor de măr uitat în bucătărie mai multe zile la rînd, da, dar nici cea de la Echim sau Muste nu era de lepădat, las-o acolo, să fie, să nu trebuiască - și așa liniștea noastră semăna cu tihna
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
-i suflînd foc și pară de mînie, iar acum... Chiar și cu un păianjen s-ar fi mulțumit acum! "Îmi pierd mințile, își zise, ce să fac cu un păianjen?" "Să mă uit cum își țese pînza, să-i dau musculițe în plasă, să-i vorbesc... Poate ne împrietenim..." Se ridică cît era de mare și începu să pășească înainte și înapoi, ca într-o celulă. Se gîndi o clipă să-și privească chipul în oglindă. Rîse sec: ce oglindă l-
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
și s-ar topi torcând molcom sub mâinile ei prelungi până în umbra nostalgiilor care încă ne mai veghează la masa rotundă din centrul vechi al orașului cufundați în briza densă a celuilalt ca-ntr-un graal pentru câte vieți? o musculiță de oțet abia născută și deja bătrână în cerul filigranat al memoriei tale ca-n hainele cele noi ale împăratului și cum a-nceput deja să ningă: atât de intrată în rol cu certitudinea ambițioasă că armata de fulgi doar
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
tale despre tot ce m-ar atrage să-mi schimb reîncarnările da poate-n viața viitoare poate m-aș îndrăgosti de dragostea ta și ea m-ar iubi și eu neuitând aș iubi-o mai mult și pentru tine - o musculiță de oțet scrisoare în octombrie (ii) iubire lumea se schimbă brusc își schimbă culoarea lumina străzii îmi ciugulește din ochi ce-am mai rămas după un an și sute de ciorne cu marginile ferfeniță până la cadra pe care-o voiam
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
al norilor Arbori înălțându-se calmi din liniștea întunecată a morților fagi și ulmi ce străpungeți tăcerea cu neliniștea cu freamătul vostru tristețea m-a catehizat sub templul vostru de frunze sub troparele agitate ale mierlei ale corului sâcâitor de musculițe albastre cu coronița de premiant al tufelor verzi de alun ai rătăcit prin această tristă provincie balcanică fericit laureat Nobel al norilor regali refuzat de academia acantului a trufașilor lauri îți rumegi gloria asemenea caprei râioase behăind melancolică pe o
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
în Ediția nr. 1767 din 02 noiembrie 2015. O ZI DE VARĂ Stropi de roua-n zori de zi Se preling ușor,pe frunze, Strecurandu-se în vii, Vin perechi de buburuze. Soarele în jos trimite Raze calde de lumină. Musculițe mii,dar uite! Vine-n zbor și o albină. Zumzet,zgomote și triluri Umplu aerul în jur, Păsările trec în șiruri Și un nour,ca un fur. La amiaz' se lasă focul Raspindit la toti și toate, La tot pasul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
promovează Mihail Gălățanu, deși nu e reprezentativă pentru genul care l-a făcut cunoscut. Nici o scenă de amor dur în această parabolă ciudată, nici o copulație descrisă cu lux de amănunte, ci doar dragostea nefirească dintre un cercetător genialoid și o musculiță de oțet. Autorul exploatează la maximum mitul iubirii imposibile, între lumi separate. Cineva mai sprințar în interpretări ar putea ajunge chiar la un model obsedant în literatura noastră, Luceafărul bineînțeles, dus la derizoriu și absurd. Și lucrul n-ar fi
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
dedicată care seamănă cu încăpățînarea profesorului de morfologie de a desena celula nervoasă, de a exorciza astfel demonii amorului nepermis. Asta la un prim nivel, pentru că amorul lui Grigorie merge nu înspre eterul problematizărilor secrete, ci înspre o consumare imposibilă. Musculița iubită, Drosy, e închisă într-o cușcă de sticlă, cam așa cum visează orice îndrăgostit să-și închidă iubita. E injectată cu hormoni umani, începe să aibă manifestări feminine, îi trimite un mesaj pe pager îmblînzitorului într-o noapte de pomină
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
soare portocaliu/ peste Grădina Icoanei și Cișmigiu,/ un soare de seu/ storcind umbre din Ateneu,/ globuri de sticlă și majolică/ peste parcajele de lîngă Țăndărică,/ bile, cercuri, sfere, curburi/ la Băneasa, peste păduri,/ și chiar un soare albastru/ peste o musculiță de alabastru/ bîzîind într-un ferometal./ Și erau și sori de cașmir, de fistic, de Tuborg, de vulpi, de coral/ încît orice bloc din Floreasca sau Colentina/ își avea deasupra lumina.” Un poem de Dimov, pur și simplu! Stilul descrierii
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
nu cumva suntem prizonieri pe un pământ disfuncțional și dezumanizat. Până și animalele sălbatice lasă ceea ce le prisosește pentru alte animale mai puțin agere decât ele, mai vin coioții după lei și vulturii după coioți, mai vin păsări, viermișori și musculițe, noi în schimb, aruncăm la gunoi ce este excedentar, și când spun noi, suntem câteva miliarde, suficiente că toți să fie plini de celulită în toate colțurile lumii. Profundă societate umană ucide din plăcere, de frică, pentru supremație și din
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE VIII de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381735_a_383064]
-
lui Lili Sandu, te trezești față-n față cu un stol de iepurași care țopăie fără oprire. Din păcate, în poză stau cuminți, dar puteți să-i vedeți în acțiune dacă intrați pe site. De ce iepurași și nu păsărele, fluturași, musculițe sau gândaci de bucătărie, numai Lili Sandu ar putea să ne explice. De ce țopăie, în loc să roadă morcovi, cred că deja o depășește și pe ea însăși. E deja de competența psihologului ei.
Lili Sandu are site cu iepurași by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20459_a_21784]
-
sardine și chips-uri de creveți la supermarketurile pline de zeci de mii de produse. Așa că mamele noastre au fost nevoite să upgradeze actul cumpărării. Mai exact, au inventat listele de cumpărături, ceea ce a însemnat că, în loc să alerge ca niște musculițe fără cap prin supermarket, tații noștri au început să lucreze coerent și organizat, atunci când erau trimiși în misiune de aprovizionare. Adică au “cumpărat cu cap”. Au trecut însă 20 de ani și - cum ar zice Tudor Chirilă de la formația Vama
Nici cumpărăturile nu mai sunt ca altădată by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20804_a_22129]
-
în paginile de care mă ocupam. Așa se explică dedicația de pe prima pagină a cărții, cu care Agop ne-a luat prin surprindere: În încheiere, vă las cu un fragment despre “perla coroanei”, Nichita: “Cu toate că roiau femeile în jurul lui precum musculițele bețive în jurul unui pahar de vin uitat peste noapte pe masă, Nichita nu era, de fapt, ceea ce se cheamă un afemeiat. Îi plăcea să cucerească orice femeie, indiferent de vârstă și numărul de kilograme pe care aceasta le căra prin
Amintirile savuroase ale unui scriitor prea sincer by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18442_a_19767]
-
cercetătorii. De fapt, ritmul în care longevitatea umană se dezvoltă este chiar mai rapid decât cel obținut de oamenii de știință în laborator, atunci când au încercat să conceapă organisme modificate genetic care să trăiască foarte mult timp (cum ar fi musculițele de oțet). Deși aceste experimente au generat dezvoltări extraordinare ale longevității, dezvoltarea longevității umane în ultimul secol, reușită ce nu s-a bazat pe îmbunătățiri genetice, a fost chiar mai pronunțată. Cercetătorii notează că această longevitate extraordinară a fost cunoscută
Persoanele de 70 de ani au aceleași șanse de deces ca strămoșii noștri la 30, susțin cercetătorii by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80035_a_81360]
-
Lucian Bolcaș, Antenă 3, 25 august 2012) • „Traian Băsescu face chițibușii care poate probabil...” (România TV, 27 august 2012) • „Pe lângă aceste concerturi... o vor lua din nou de la capăt.” (Realitatea TV, 25 august 2012) • „Mi-aș dori să fie o musculița foarte mica la întâlnirea Monei Pivniceru cu doamna Rednic.” (Realitatea FM, 24 august 2012) • „Toți cei 25 de judecători au luat în unanimitate decizia.” (Realitatea FM, 24 august 2012) • „Discurs al neacceptării celor care nu este că el.” (Hanibal Dumitrașcu
Andrei Păunescu, colecţie de perle rostite în direct la Tv. Cum a prins-o în flagrant pe Kovesi () [Corola-journal/Journalistic/81276_a_82601]
-
în curtea de plimbare - dacă aceștia nu sunt mai mari de 20 de cm; să respire mai puțin în zilele de caniculă - atunci când mirosul de la groapa de gunoi din apropiere este ingrozitor; să nu se enerveze la „invaziile” periodice de musculițe și de țânțari, la urletele celor obișnuiți să „socializeze” de la ferestrele celulelor, începând fiecare frază cu un angajament de a-și introduce instrumentul, de regulă, în morții interlocutorului; vor trebui să se obișnuiasă cu sunetul ușilor de metal și cu
Ce spune Năstase despre viața în închisoare () [Corola-journal/Journalistic/81523_a_82848]
-
eradicată, se spunea, boala iacului neliniștit, Însă efectele secundare - paralizia membrelor superioare și creșterea numărului de dinți - rămâneau În continuare neplăcute. Între timp, altoindu-se liber Între ele, bacteriile și virusurile căpătaseră proporții nebănuite, unele ajungând chiar la dimensiunile unor musculițe. Ultima transmisiune televizată În direct a făcut-o CNN, anunțând evoluțiile pozitive În contraofensiva din Texas Împotriva meningitei În carouri aduse de gândacul de Colorado chiar din Colorado, apoi toate posturile s-au mărginit În a difuza reluări - de obicei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
masă, simțind un curent puternic în ceafă, Roja se răsucește în direcția ușii. În pragul Feroviarului stă Gulie, avînd pe el un maieu găurit și strîngînd în mînă un caiet studențesc. Intri sau ieși? strigă o voce, un nor de musculițe i se rotesc în jurul capului, Gulie aruncă o privire către masa din colț și pășește înăuntru apăsat de parcă ar fi avut o greutate pe umeri. Cum m-ai găsit? îl întreabă Roja, trăgînd cu ochiul la caiet. Mare maestru Dendé
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lacrimogene care nu au legătură cu mine. Tocana de legume Îmi amorțește plăcut trupul, mă ține În viață fără să-mi ceară ceva. E singura care nu așteaptă nimic de la mine. Fără ea, mi se plimbă prin ochi zeci de musculițe negre și nu mai pot gândi. Cu ea rezist eroic la asaltul mizeriei. -Kawabata, tocana de legume nu are legi și traiectorii precise. Câteodată, coboară și pe gâtlejul lui Ben. Și ce-i cu asta? Noi Însă avem acum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nici bomba atomică, nici o cale ferată care să traverseze Pacificul,,. se aude de la un aparat de radio pus la maximum. Am patruzeci și șapte de ani. Astăzi e luni și am ocolit piața Amzei de opt ori. Am Înghițit multe musculițe lipicioase și aer fierbinte de vară. Grăsana aia de la taraba cu mere vinde scump. Și țiganul ăla obraznic vinde scump. Puținii oamenii se Învârt și se hotărăsc greu ce să cumpere. Am obosit. Mă duc acasă. Mi-e foame. Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
limpezi, clare, lucide. -Te doare ceva, acvilă tomnatică? -Nu mă doare nimic, dar simt că plutesc, că sunt ușor ca o foaie de hârtie luată de vânt și mai simt undeva, Înăuntrul stomacului, unde s-au adunat o groază de musculițe care dau din aripi. O să te las singur și-mi pare rău. -Kawabata, ești un nemernic. Mă lași singur și pleci să te hârjonești cu Îngerii acolo sus și să te hlizești ca și cum nimic bun nu ți s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
era bătrân ca și cei care-i aduceau cărți, vestigii ale unor biblioteci cândva Înfloritoare, străjuind cu demnitate pereții caselor. În vitrina prăvăliei, se aflau tomuri deschise, cu file Îngălbenite de la soarele care bătea vara În ele și pline de musculițe moarte, pe care bătrânul anticar nu le culesese, de parcă ar fi conservat un spațiu arheologic. Pe bătrânul anticar, Îl găseai În orice zi ai fi pășit pragul Încăperii cu miros de piele veche, jucând șah cu alt bătrân, un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]