123 matches
-
atacă și }ircădău pe Zița cu șicul de la baston. Tot în culise se bat Popa Pripici și dăscălimea în Scrisoarea pierdută. Jupîn Dumitrache îl capturează însă pe Rică în plină scenă, cu scopul de a-l întreba: "- Ce poftești, măi, musiu?" Spiridon e bătut de Dumitrache cu biciul: "Sfîntul Neculai". Mai periculoasă decît șicul lui }ircădău e șpanga lui Chiriac, dar el, la conflict, nu o întreaptă spre Veta, ci spre sine. Pentru Rică ar fi utilizat însă pușca din dotare
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
formulele de adresare devin mărci ale oralității simulate. În 1887, Lazăr Șăineanu scria, în Încercarea sa asupra semasiologiei limbii române, despre "soarta tragică a titulaturei străine la români", observând învechirea și devalorizarea unor termeni de adresare reverențioasă (jupâne, cocoane, chir, musiu...). Iorgu Iordan, în Stilistica limbii române (1944), descria folosirile colocviale și variantele stilistice ale unor termeni uzuali (dom', domnu') etc. Magdalena Vulpe a descris sistematic tipologia formulelor de adresare actuale, mai ales din sistemul popular (termeni generici, termeni care denumesc
Dragii moșului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12738_a_14063]
-
asigurările medicale nimeni nu se uită la tine dacă nu întinzi plicul cu euroi! Ăsta da management! În loc să se laude că va aduce sponsorizări, că va accesa programe europene și mondiale, că va elimina atmosfera de abator din spitalele românești, musiu Brădișteanu promite că la viitoare operație trebuie să aducem nu doar scalpelul, ci și urna în care să ni se depună cenușa! Cum altfel să înțeleg reducerea costului operațiilor? Deci, nu medicamente mai multe și mai scumpe, ci pilule de
Hidrologia îneacă România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12507_a_13832]
-
ai avut o zi minunată! La mulți ani! În primul rând, să trăiești...bine! Da’ parcă nu că la noi. Mai că prin insule ..unde-i mai alb cu albastru. Sau după preferințe, verde, dacă-i musai. La mulți ani musiu! Și mulțam de veste. Îmi place blogul tău și îmi plac și cei de la Okian. Uu-huu! Tu numai să scrii, ca noi comentam. De când am aflat de Okian am o listă de cărți de 1500 RON și pe masura ce îmi iau
Cadou by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82581_a_83906]
-
și să te amenințe așa, pe fata! Da’ cine se crede individul asta? Și de ce nu răspunde? Pentru că i-e frică... Asta e. Ia să răspundă și să-l iau eu, așa, scurt, da știi?, scurt de tot: Ce poftești musiu? Sun iar. Nimic. Mă face cu nervii. Într-un târziu aud iar sunetul cunoscut. Înșfac telefonul și citesc: =)) ești delicios! Cabral sunt, încercam să-ți spun că n-am cum să ajung azi... eu am râs. Tu? D’abia ultimul
Telegraf by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82673_a_83998]
-
Maghiar, „Procesul“, cu Cătălin Crimu l 17 mai, ora 18, Sala Studio, „Canalul“ de Kincses Elemér, Trupa Szigligeti Ede din Oradea; ora 19, Sala Mare, „Pescărușul“ de Cehov, Teatrul Tomcsa Sándor Odorheiu Secuiesc; ora 22, Sala Studio, „Ce faci, dragă musiu? “, chansonete cu Vata Lorand l 18 mai, ora 18, în Sala mare, „Liliomfi“ de Szigligeti Ede, Trupa Harag György Satu Mare; ora 19, sala Teatrului Național, „Sinucigașul“ de Nikolai Erdmann, T.N.T.; ora 20, Sala Studio, „Norocul îi ajută pe cei îndrăzneți
Agenda2004-19-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282388_a_283717]
-
Örkény István, despre viață“, Studio, 16. 05, ora 17; „Școala femeilor“, sala mare, 16. 05, ora 18; „Procesul“, Teatrul Maghiar, 16. 05, ora 21; „Canalul“, Studio, 17. 05, ora 18; „Pescărușul“, sala mare, 17. 05, ora 19; „Ce faci, dragă musiu? “, Studio, 17. 05, ora 22; „Liliomfi“, sala mare, 18. 05, ora 18; „Sinucigașul“, Teatrul Național, 18. 05, ora 19; „Norocul îi ajută pe cei îndrăzneți“, Studio, 18. 05, ora 20; „Fierarii“, sala mare, 19. 05, ora 18; „Am angajat un
Agenda2004-20-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282433_a_283762]
-
pagina sa de Facebook că a discutat cu un parlamentar USL, care i-a spus că nu este îngrijorat că Băsescu se va întoarce la Cotroceni. Am discutat cu un parlamentar USL care îmi spunea că ei sunt liniștiți pentru că musiu Crin va rămâne la Cotroceni pentru că "avem un plan beton", care spune așa: Traian Băsescu o să cadă în capcana USL, după ce împreună cu PDL a decis marți boicotarea referendumului pentru demiterea președintelui din 29 iulie 2012. Dacă referendum-ul nu e
Senatorul ”Vierme” se teme că suspendarea lui Băsescu ar putea fi permanentă () [Corola-journal/Journalistic/43416_a_44741]
-
toată lumea, și nu pentru savanți. Că avem o limbă dificilă. — Limba asta, măi băieți, ne atârnă pe mâini greoaie, ca un miel mort. Și s-a pus iar pe citit: Astfel, lu’ Hâca i se mai spune Turnesol, Geanta Popii, Musiu și în cât de multe alte feluri! îngrozit de moarte, piticul înfulecă-n grabă bureții, spre a nu-i lăsa pe mâna 138 Miros de roșcată amară iezmei, și-o rupse la sănătoasa. Niște plăieși, care se hârjoneau cu domnițe
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
familia și religia. Îmi pare rău - mormăi eu oferindu-i (ca de obicei) spre vizionare doar spinarea în timp ce-i vorbesc -, dar nu e obligatoriu ca religia ta să fie și a mea. — Ce-ai zis? Ia uită-te la mine, musiu. Vreau s-aud din gura ta o replică de om bine crescut. — N-am nici o religie, îi zic eu întorcându-mă respectuos, cam cu o fracțiune de grad, cu fața mai spre el. — Nu ai, hai? Nu pot să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Nu-s nădragi, sunt blugi Levis. — Azi e sărbătoarea Rosh Hashanah, Alex, și tu-mi umbli îmbrăcat în salopetă! Treci imediat și pune-ți cravată, sacou, pantaloni și cămașă curată și arată-te în lume ca un om. Și pantofi, musiu, pantofi de piele. — Cămașa e curată... — Ah, o cauți cu lumânarea, maestre. Ai paisprezece ani și crede-mă că nu știi tot ce trebuie să știi. Scoate imediat mocasinii ăia! Cine dracu’ te crezi, vreun indian? Uite ce, nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
eu din toți rărunchii. Pentru ceva ce n-a existat niciodată? De ce nu mă puneți să-mi schimb hainele pentru vreo pisică vagaboandă sau pentru un pom - fiindcă lucrurile astea, cel puțin, există! Dar nu mi-ai răspuns la întrebare, musiu Deșteptu’ Pământului cu Glagorie, mă ia tata la rost. Nu schimba subiectul. Cine a creat lumea și oamenii care trăiesc în ea? Nimeni? — Exact! Nimeni! — Ah, bine-nțeles, spune tata. Grozav, n-am ce zice. Bine că n-am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
LE DĂRUIASCĂ PĂRINȚILOR SĂI, ACESTOR OAMENI ATÂT DE MINUNAȚI, NIȘTE NEPOȚEI? — Ei bine, îmi zice tata cu ochii scăldați în lacrimi ei bine, mă-ntreabă el de fiecare dată când mă-ntâlnesc cu el, ai în schemă vreo fată serioasă, musiu? Iartă-mă că-mi permit să te-ntreb, nu sunt decât taică-tău, cum, însă, n-o să trăiesc la nesfârșit, iar tu, în caz că ai uitat cumva, ești purtătorul numelui nostru de familie, mă-ntreb dacă n-o să mă faci, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nepoțele, vrea să mă bage la pârnaie! Nu-mi pasă cum își zice el, mie îmi pare că tot ca un comunist gândește. Sunt propriile mele nepoate și tot ce le vorbesc trebuie să treacă mai întâi pe la el, pe la Musiu’ Cenzură! Nu, fiica lor e de-acum doamna Feibish. Iar pe fetițele ei le cheamă tot Feibish. Unde sunt Portnoy-ii la care a visat el? În ouăle mele. Uite ce, strig eu cu glasul sugrumat, ca de obicei, mă vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe vine și cu Newark News în mână, deschis la pagina de decese. — Ce s-a mai în tâmplat, dom’le? Ea scoate un țipăt ascuțit (ăsta-i răspunsul ei) și arată cu degetul sub scaunul meu. — Ce-i asta, musiu, vreun banc tâmpit, de licean? mă ia tata la trei păzește - ce caută chestia aia neagră, de plastic, pe dușumeaua din bucătărie? Nu-i din plastic, zic eu izbucnind în hohote de plâns. E chiar a mea. M-am umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o expresie, „Bună dimineața“ sau, cel puțin, așa mi s-a spus; expresia asta nu mi-a fost niciodată de vreun folos. De ce să-mi fie? Acasă, la micul dejun, pentru ceilalți clienți ai pensiunii nu sunt, de fapt, decât „Musiu Mutră Acră“ și „Măru’ Pădureț“. Când, deodată, aici, în Iowa, imitându-i pe localnici, mă transform într-un veritabil gheizer de bună-dimineți. Atâta știu să zică toți cei ai casei - simt razele soarelui căzându-le pe obraji și acestea declanșează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu autoritățile pe tema regulilor și regulamentelor! încă polemizez în legătură cu măsurile ce ar trebui luate! încă pun la îndoială legitimitatea comisiei de concurs! Da, mamă, „măr pădureț“, bine zis! „Mutră Acră“ e perfect, numai bine îi dai peste nas lui musiu Nas! „Domnul Hachiță“ - c’est moi! Iată un alt cuvânt despre care în copilărie am fost convins că e „evreiesc“. Hachiță. „Hai, dă-i ’nainte cu hachițele“, mă sfătuia mama. „Ia vezi dacă așa o să obții ceva, băiețelul meu strălucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ăla-i un bou sinistru, așa, cam ca prefectul. Și vrei tu să semeni cu Panghelică? Fă-ți o cruce mare că încă mai ai insomnii, n-ai aer de una, de alta și mai dai cu cărțile de pereți! Musiu, cât ești nesigur, încă ești viu! Ce poftești? Să fii ca boțul de lut din Praga cu adevăru’ scris în frunte? Între noi fie vorba, nici ăluia nu i-a prea mers, c-au retușat inscripția... Prinde bine puțină oblojeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pusă între cei doi, a căzut stâlpul de telegraf. Fiecare sforăie în colțul lui. Beau vin, râd, Sara mi-a prins fruntea, îi sărut podul palmei, încă nu s-a dizolvat cărămida aceea care-mi stă prinsă de oasele sternului. *** „Musiu’, hai să mai vorbim și despre «sexul îngerilor», problemă fierbincioară la noi, inconturnabilă, m-aș putea exprima dacă nu mi-ar fi rușine. Într-o legendă de-a noastră, mai de-acasă: «Ce faci, heruvime? râde mititelu’ de să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
avut-o, de fapt, și care îi smulge de pe buze exclamația: Nu mă nebuni, onorabile! Adică: nu mă scoate din ordinea, din rațiunea firească a existenței... Iar când, după câteva izbucniri furioase ale lui Dumitrache și Chiriac: ce poftești, mă musiu? Să-l învăț eu pe mațe-fripte..., punctate de rugămintea disperată a Ziții: Nene Dumitrache, nu-mi asasina viitorul!, care vizează salvarea unei întregi existențe, deci a unui nivel de realitate, argumentul suprem al aceluiași Ipingescu este: E de-ai noștri
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
au obținut, de la polul de autoritate al piesei, această promisiune care, de fapt, înseamnă totul, cei doi par a ezita; ca și cum le-ar fi teamă să rostească direct cuvântul, ei traduc situația în termenii realismului lor definitoriu: Uite ce e: musiu Rică și cu Zița compătimesc împreună. Dumitrache, la rândul lui, invocă planul ficțiunii romanțioase: Ei! așa e, ale tinereții valuri! După încă o ezitare, Chiriac, cel pentru care pactul căsătoriei însemna atât de puțin, îl numește într-una din cele
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
Adică nu s-a pus problema. Chiar și dl Ciucă (vicepreședintele PC care a făcut anunțul, n.r) în persoană a spus că nu e pus în pericol întregul eșafodaj al Uniunii. Deci nu, nu mă tem”. „Ce poftești mă musiu?" „Dacă prietenii din PC doresc ceva, ne vor spune singuri. N-are nici un rost să mă îndrept eu acum spre ei și să-i întreb, vorba bunului Caragiale, „ce poftești mă musiu?”. Vin dânșii și ne spun”, a mai declarat
Ce spune Antonescu despre viitorul alianței cu PC by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/36793_a_38118]
-
Deci nu, nu mă tem”. „Ce poftești mă musiu?" „Dacă prietenii din PC doresc ceva, ne vor spune singuri. N-are nici un rost să mă îndrept eu acum spre ei și să-i întreb, vorba bunului Caragiale, „ce poftești mă musiu?”. Vin dânșii și ne spun”, a mai declarat președintele PNL.
Ce spune Antonescu despre viitorul alianței cu PC by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/36793_a_38118]
-
liber" și fiind, totodată, și unul din epitetele lui Zeus". Zoe, exponentă a unei "burghezii solide", ar fi intrat deja în Europa prin înrudirea cu Hedda Gabler, "prin groaza estetică de scandal și ridicol". Mița, "electrica ploieșteancă", după cum o gratulează musiu Năică, trezește amintirea "faimoaselor doctrine" esoterice ale veacului galant", mai cu seamă cea a mesmerismului. Iar Mitică, faimosul Mitică, epicentrul epicii caragialiene, ar semăna "perfect" cu nu mai puțin decît "sofistul modern ", definit de Jaspers, care "n-are chip conturat
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
faubourg", nici ,banlieue", deși fiecare în parte aduce propriile nuanțări de sens. Cum se va transpune acel impersonal și indistinct ,domnule" pe care Leonida îl adresează Efimiței sau omniprezentul ,soro"? Cu adevărat dificilă este, însă, situația franțuzismelor stâlcite (,sanfaso", ,alevoa", ,musiu"). Redate în limba de origine, efectul e corectiv și - prin asta - anulator. Propunerea de mediere a Magdei Jeanrenaud e o admirabilă soluție funcțională: folosirea omoloagă a unor anglicisme. Artificiul celei de-a treia limbi este, de altminteri, intuit de traducători
De la particular la universalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/10778_a_12103]