4,012 matches
-
cu cei care nu le iubesc, dar ceea ce nu le poți ierta este rânjetul cu care le desființează fără drept de apel. Ție poate că Sărbătorile ti-aduc aminte de copilărie. De familia care se adună să imbodobeasca bradul, de mustață Moșului care semăna cu a vecinului de palier, de cadourile după care tanjisei atâta timp și pe care acum, în sfârșit, le primeai, în schimbul a două-trei versuri. Poate că și lui Sărbătorile i-aduc aminte de copilărie. Poate că de
Craciun de Sade by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83021_a_84346]
-
defensivă. Cand nu e statică, e cel mult drăgălașa. A, si sa nu uit. Femeia din mintea lui e obligatoriu frumoasă. Uratenia unei femei, mai ales cand e un delict capital chiar și pentru ultimul burtos nespălat caruia-i crește mustață direct din nas. Pentru că lui îi curge testosteron prin glande, el are dreptul sacru să nu-i pese de halul în care arată. Femeia nu. Dacă nu e frumoasă, e obligatoriu frigida. Masculul român care crede năzdrăvăniile astea e condamnat
Ce cauta femeile in politica? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82995_a_84320]
-
proaspăt întors de la Paris cu încredințarea că știe tot ce e nou în materie de mode și mondenități, dacă, printr-un capriciu temporal, ar nimeri în centrul unei capitale din zilele noastre. Corect îmbrăcat, cu nodul cravatei bine făcut, cu mustață răsucita obraznic, cu straturi vestimentare de bună calitate itindu-se unele de sub altele pînă la sifonul alb-spumos al cămășii, cu părul numai bucle și lorgnonul la ochi, junele nostru, aterizat în septembrie 2002 pe Bu-levardul Magheru din Bucu-resti, să zicem, ar
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
într-o cazemată. Totul este proiectat înăuntru. Megalomania nu suportă în jur decât o lume liliputană. Geniul, poate?... Poetul mic de statură, cu o figură inocentă și rotundă de copil. Umblă cu cizme mari în picioare și își lasă, fioros, mustăți de haiduc ca să pară mai matur. Nu mai țin minte anul și ziua. Îmi amintesc locul, bodega Ambasador unde l-am văzut pe Labiș bând la o masă cu Păstorel Teodoreanu. Stam și mă uitam la ei uimit cum ciocneau
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
suflet ca pâinea caldă, și care, cu o pompă de benzină stârpea generos ploșnițele de prin odăile prietenilor săi în general niște amărâți ca el. Numai Schneider putea să-l întreacă pe Păstorel în ce privește respectul, sfios, pe care poetul-copil, cu mustățile lui de haiduc și cu ciubote ca-n basme, i-l arăta amândurora... Slab, famelic, o umbră ce se târa pe străzile Capitalei, alt soi de om decât conaționalii săi de tristă calitate ocupând în epocă posturi grase în propagandă
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
îmi amintesc cu emoție. El mi-a dat să beau din sîngele lui ca să prind puteri cînd, la opt ani, am avut prima criză de isterie. El mi-a dat să trag din țigara lui ca să-mi crească mai repede mustața cînd, la doisprezece ani, mi-au ieșit primele coșuri. El a început să mi se adreseze cu dumneata la paisprezece ani, cînd părinții mei au luat hotărîrea să-mi facă prima pereche de pantaloni lungi. Sunt trei lucruri pe care
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
murit deja vrăjitoarea" N-am văzut nimic, din cauza spinărilor, și am început să privesc pereții și tavanul. Mirosea a praf și mucegai, exact ca la mansardă. Pe un perete atârna o fotografie mare, înrămată, cu un tânăr ofițer cu niște mustăți proeminente și o fată ce zâmbea timid, într-o rochie de mireasă. Mult timp în acea seară nu s-a calmat agitația din curte. Grupuri-grupuri discutau despre vrăjitoare. O băbuță foarte bătrână povestea: "Era o domnișoară educată, se spune că
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
Hai! zice. Și mă-nșfacă și mă duce-n atelierul lui (perete-n perete). Așa-i el, vecinul meu, pictor și el: nu ține la nuanțe, la finețuri, iar dacă a mai și luat unu-n plus, atunci are-n mustață ceva de Sadam. Întoarce de la perete cîteva pînze, mi le pune dinainte și, cu mîinile-n șold, mă somează: Îți plac? Zic: Dacă nu mă gîtui, îți răspund. Și cum știindu-i bine pictura și de altfel apreciindu-i-o, nu
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
ci breo zo! - vocabulele în cauză nu aparțin nici unei limbi, în același timp însă ele spunând ceva anume, fie și insesizabil, dar care există, totuși. Dacă în jocul nostru omenesc sonora păpușă soare ne îngăduie să tragem de urechi și mustăți minunatul astru, ciupindu-l cu mâinile unor bieți muritori, declinându-l prin diverse dative și genitive, lucru cu care adevăratul soare n-ar fi nicicând de acord, apoi aceleași cârpițe ale cuvintelor nu ne oferă totuși păpușile soarelui. Cu toate
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
à la manierè de "Cațavencu", pe de o parte, și observația lucidă, de gust tragic, pe de cealaltă parte. Culoarea portretelor tinde spre caricatural, spre grotesc, excepție făcând personajele disidente și Dracula, singurul lucru care i se poate reproșa fiind mustățile imense, răsucite până spre urechi, care încadrează figura bărbatului în floarea vârstei. Acțiunea este condusă, în cea mai mare parte, pe trei planuri paralele, ulterior concentrându-se într-unul singur, conflictul dintre artistul Pintea Silviu, Dracula și Securitate. Voi face
Un roman parabolă by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14457_a_15782]
-
Liviu Dănceanu Este astăzi totul în muzică posibil? Unii ar răspunde: din fericire, da; alții: din păcate, este. Și unii și alții își dispută la mustață atitudinea, cei care văd jumătatea plină a paharului fiind într-un relativ echilibru cu cei ce văd jumătatea goală. Cineva spunea însă că doar lumea materială se bazează pe echilibru; lumea morală - pe echitate. Echilibrul devine astfel o virtute ursuză
Plictiseală generalizată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14501_a_15826]
-
curând de partenerii la crimă. Marius Stănescu joacă duplicitatea rece a personajului, absolutul ticăloșiei, intențiile macabre considerate adeseori inteligență. E, ca de obicei, precis în interpretare și, datorită reflexivității care îi caracterizează stilul, răul întrupat de el devine inteligibil. Cătălina Mustață joacă apăsat vertijul pasiunii de dincolo de instinctul de conservare, ar vrea să fie a tuturor bărbaților, dar în special a unuia care, crede ea, îi poate înlocui pe toți. Ar fi fost, poate, nevoie de un dram de nebunie în
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
zice nimic, se scoală de la masă, iese afară în grădină, se plimbă ce se plimbă acolo, pe când toți așteptau înlemniți. Cu un trandafir în mână, el se întoarce, se apropie de nevasta colonelului și îi întinde floarea. Cu buzele, pe sub mustața lui groasă, tiranul își sugea un deget înțepat de un spin. Dar, câte tragedii, câte suferințe în acest secol lung și greu cât un mileniu!... Am văzut multe lacrimi, la români. Văzui și lacrimi poloneze. Sau ungurești. Lacrimi germane. Rusești
Mecanica lacrimilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14060_a_15385]
-
încălzire adus de oameni, le-a fost fatală și urieșilor. (Oare virusul guturaiului?) Iar dacă robustul Yeti a supraviețuit, o extraordinar de profitabilă timiditate îl ține departe de oameni, care dacă găsesc câte un smoc de blană, un fir de mustață, prin tufișuri himalaiene. La americani, scumpul dispărut obișnuiește a fi așezat pe un scaun, bine boit, spre a-i atenua paloarea cadaverică, în cele mai bune haine și cu pantofii lustruiți, în timp ce rudele, apropiații își iau rămas bun de la el
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
fără să avem fonduri o revistă cutezătoare, pe care Alfonso Fuenmayor o plănuia de vreo trei ani. Ce altceva mai puteam dori? Nu din plăcere, ci mai degrabă pentru că eram strîmtorat, am luat-o înaintea modei cu douăzeci de ani: mustață sălbatică, păr ciufulit, blugi, cămăși cu flori nedeslușite și sandale de pelerin. În întunericul unui cinematograf și neștiind că eu eram prin apropiere, o prietenă de pe atunci i-a spus cuiva: "Bietul Gabito, e un om pierdut". Așa încît, cînd
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
Adam și docte referiri la opera critică și publicistică a lui Zamfirescu, fiindu-i recunoscut acestuia spiritul critic fin, intuiția, în acord cu ceea ce declara despre el un jurnalist al vremii: Cînd vei vedea pe domnu Z de la Timpul, cu mustățile tocite, să știi că înainte de a-și așterne ideele pe hîrtie cugetă mult, are stilul concis, logica strînsă". Descoperim și faptul că Duiliu Zamfirescu a fost un eminescolog a cărui opinie a anticipat pînă și considerațiile maioresciene din Eminescu și
Identificarea surselor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15019_a_16344]
-
cum să nu-i pună unui pitbull?! Dacă au reușit să facă din oamenii de la TVR niște instrumente docile ale paranoiei de partid și de stat, dacă își permit să demită conducerea radioului doar pentru a înscăuna o slugă cu mustață, evident că punerea botniței la câini e gestul logic următor. într-adevăr, după ce au închis gura presei scrise, prin legea aberantă a dreptului la replică, după ce demonstrează, aproape în fiecare județ, că mafioți fără scrupule pot face exact ceea ce mușchii
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
acesta îi ceda jumătate din recoltă. Am păstrat vreo douăzeci de fotografii, făcute în 1904 și 1905 de un prieten de familie. Ele sunt bine retușate, grație unui aparat din acea vreme. Iată-l pe tata, destul de puternic, cu o mustață mare și albă și, aproape întotdeauna, cu o pălărie cubaneză pe cap (cu excepția uneia în care poartă o canotieră). Iat-o pe mama la douăzeci și patru de ani, brunetă și zâmbitoare, ieșind din biserică, de la slujbă, salutată de toate notabilitățile satului
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
lasă urme fie și celui mai placid dintre semeni. Mai convenabil este să accepți că fiecare producător de umbră de pe curba suprafață a albastrei noastre planete posedă un alt personaj corespunzându-i, cu identice trăsături - grupă de sânge, greutate, înălțime, mustață - dar viind la acel pol opus al pământului unde lucrurile se văd pe dos. De acolo, de nespus de departe, nici un risc de a te ciocni cu dublul tău când îți e lumea mai dragă, tușindu-ți în ureche, în
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
persona non grata. Moștenind de la o mătușă obiceiul de a visa pe episoade (la ea continua visul câte o săptămână), următorul vis a fost cu botezul celor doi prunci - un băiat și o fată; feții erau deja mărișori: el avea mustață, iar fătuca ținea în mână un cântar fabricat de „Balanța” Sibiu; de fapt, cred că era chiar o balanță... De groază, nu? Apoi, în cadru au apărut doi preoți: unul semănând cu un dascăl de provincie pe strada Berthelot, celălalt
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]
-
ștrengari conducînd marele sabat... În acel moment, pe ritmul neîndurător de regulat al tobei mari, Tzara intră în tangaj, apoi se unduiește lasciv, ca o dansatoare orientală. În rîndul al doilea, un tip voinic, cu șapcă pe cap, cu o mustață și un cioc care îi maschează oarecum trăsăturile mongoloide, roșu din pricina alcoolului și a înfierbîntării, bate din palme și aprobă cu voce tare unduielile baiaderei...»10) Tzara, foarte discret în această privință, a făcut totuși cîteva precizări, în 1959, la
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
soare...” Autorul piesei - povestește Al Cazaban - nici n-a clipit din ochi. „Hait, m-am curățat” mi-am zis, nemulțumit de prostul meu obicei de a mă ține de glume. Leul și-a lăsat în jos coama, rozându-și încet mustața și a scris apăsat pe petiție: se aprobă”. Era cea mai lungă masă a cafenelei Kübler - continuă Alexandru Cazaban - și la ea se așezau mai totdeauna: Macedonski, Ion Minulescu, Cincinat Pavelescu, Carol Ardeleanu, Gh. Brătescu, Ilarie Chendi, Emil Gârleanu, Victor
Masa intelectualilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13513_a_14838]
-
mai joasă speță. Dar dacă s-a furat cu toptanul chiar într-un tratat de istorie al Academiei, de ce să ne mirăm că medicul curant al lui Ilici Iliescu, protectorul oficial al hoților din România, e plin de smântână pe mustăți? La așa minister, așa ministru, și la așa țară, așa guvern! La ce bun să te obosești să le spui acestor oameni că furt a fost și când, înaintea meciului cu danezii de la București, năstăsioții ne-au aruncat nisip în
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
cincilea din poemul în 11 părți intitulat Mandala, din care îl transcriu și pe cel de-al doilea: „în halatul de baie încăpem amândoi eu în buzunar tu în mâneca stângă/ în rest morții noștri cu sâni plini calzi cu mustața nerasă cordonul ombilical este/ din cârpă și vată cu petice de plastic și pete de cerneală prin el ne schimbăm saliva și/ lichidele intrauterine degetele ni se încurcă se împreunează ca lanțurile amestecate în aceeași cutie/ îți râcâi palma până la
Post - Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13557_a_14882]
-
elev în clasa a treia liceală. Mă țineam de teatru, mai mult decât de învățătură. Într-o seară (n-aveam bilet), stam la pândă lângă ușa principală, când atenția îmi fu atrasă de un domn palid la față și cu mustață neagră. Mergea repede, cu mâinile în buzunarele paltonului ponosit, descheiat - n-avea nasturi. Intrase grăbit. În mijlocul holului însă s-a oprit nehotărât, pe gânduri. Parcă era la o răscruce, și, deodată, din câțiva pași s-a apropiat de ușa sălii
Fără șase 100 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13573_a_14898]