1,082 matches
-
fățișului. Oricum, cu Scrisoarea pierdută, Dragomir ne surprinde prin alegerea lui, încă și mai mult decât ne poate surprinde Noica (cu basmele) sau Heidegger (cu fabula), măcar pentru că aceștia din urmă aveau de partea lor arhaicul sedimentat care, în principiu, mustește de sensuri. Dragomir alege un text care aparent nu doar că e non-filozofic, ci e chiar anti-filozofic: o comedie. Căci, într-adevăr, ce îi este mai străin filosofiei decât râsul? (Să precizăm aici excepția lui Nietzsche!) Dragomir are însă acest
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
în balaurii raționalismului. Un firicel subțire de salivă pornește din comisura buzelor încleștate, dar, negăsind loc să se strecoare prin coiful ermetic, revine la matcă, într-o autotelică bolboroseală. Altfel spus, calificativele pe care le împrăștie eseistul, atacurile la persoană mustind de imprecații, insulte, scuipați tipăriți, se întorc împotriva emitentului, caracterizându-l pregnant. Să vedem ,opiniile" suportate de hârtia ziarului din 12 septembrie, adunate sub titlul Goma țintește perfect (ca de obicei) și expediate taman de la Berlin. Eroul pozitiv fiind Paul
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
să umble pe tocuri la prezentările de modă. A, îi zice și “păsărica”, da nu poți să te superi pentru atâta mitocănie după ce, noblesse oblige, Elenă a recunoscut că însuși tatăl ei o alinta atât de puțin protocolar. Rândurile pamfletului mustesc de misoginism, dar cititorul e prevenit de la bun început că autorul e un “individ plin de venin, lăsat de 4 neveste ulceros”. Cred că și cea mai aprigă feministă va găsi în sufletul ei puțină înțelegere pentru un om care
Pamflet gastric by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82884_a_84209]
-
se întîlnească, în același spațiu, cu Ioan Alexandru: cel care a trăit prin cuvinte cu credința patetică, nu o dată imperativă și, de multe ori, îmbrăcată în veșmintele imprecației, că în lumea înaltă și gravă a acestora, că în sonoritatea lor mustind de seve pale sau de alcooluri corozive, se ascunde Cuvîntul însuși, Logosul întemeietor și cel întrupat, trecutul, prezentul și viitorul, suferințele mundane și înălțarea la ceruri, tentațiile voluptoase ale întunericului și pulsația calmă, egală cu sine, a razei lăuntrice, a
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
dezmințiri pentru mârlăniile la adresa jurnaliștilor. La Craiova, dl. Mischie n-are nici o secundă de ezitare să amenințe cu cotonogirea ziariștii care-și bagă nasul unde nu le fierbe oala. Clujul funariot abundă în incidente similare. Ba chiar și �civilizata" Timișoară mustește de reprezentanți ai acestei categorii de super-români: un oarecare Nicolae Mihai, consultant (ce-o mai fi și asta?) al prefectului de Timiș a proferat prin telefon amenințări la adresa gazetarilor de la �Focus Vest" care semnalaseră cumpărarea ilegală de către diverși �baștani" a
Feudalizarea, primul stadiu al federalizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14965_a_16290]
-
mai învețe și pe alții e prilej de mirare maximă pentru d-na ministru. Dacă s-ar face și un concurs pentru verificarea titularilor - cinstit și cu un grad mediu de dificultate - uimirea d-nei Andronescu ar crește pînă la stupefacție. Mustesc școlile de dascăli titulari față de care dl Vucea (personajul lui Delavrancea) e un geniu pedagogic. Inspectoratele sînt și ele grele de impostori vinovați de titularizarea unor săraci cu duhul sau a unor ignoranți periculoși. ( Am scris, mai mult, un microscop
Uimiri de ministru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14962_a_16287]
-
să cunoști cele două comenzi ale computerului, copy și paste. Vă asigur că ele fac minuni. Studenți incapabili să-și rostească măcar numele, se transformă ca prin miracol în savanți atotșiutori, trântindu-ți pe birou lucrări semestriale sau de licență mustind de-o bibliografie nu de ultimă oră, ci de ultimă secundă. Și asta doar pentru că prin copy și paste dobândesc o nouă identitate. Loaza analfabetă și studentul silitor au devenit interșanjabili printr-o simplă apăsare pe tastatură. Dacă faci imprudența
Doi operatori ontologici: copy și paste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14990_a_16315]
-
conivență cu cenzura (pervertit, poftind adevărul, fie el în fărâme sau cu înlocuitori)." (p. 14) Acest prim capitol dă și tonul cărții. E. Negrici reușește acolo unde probabil orice alt critic ar fi capotat. Obiectivitatea, privirea necruțătoare, fraza tăioasă, severă, mustind de adevăruri incomode, tonul adesea încărcat de amărăciune sau, după caz, de uimire, dezamăgire sau regret (scurte remarci au aer ușor confesiv), toate acestea conferă autenticitate discursului critic (dacă-mi este permisă expresia). De pildă, Ceaușescu în anii '80 „a
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
recuperator", "de a pune în circulație un segment al literaturii stelariene prea puțin cunoscut unele texte apărând în volum pentru prima dată acum". Și atunci când tematica se lasă antrenată de fondul conceptual tipic exprimării anilor '50, scrisul lui Dimitrie Stelaru mustește de literatura adevărată scăpând din chinga ideologiei. Și pentru a convinge ce distanță se întinde într-o proză de tipul Noaptea învinsă într-o gândire constrânsă în tiparele luptei ideologice și trăirea autentică, nepervertită a omului, citează analiza pregătirii confruntării
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
lirismul nuvelelor și povestirilor, cu o respirație narativă mult diminuată și, adesea, pur decorativă ar fi trebuit să conducă la o fertilă descătușare a sensibilității feminine. Fără îndoială, cum vom vedea din exemplele alese, grație unor descrieri și evocări ce mustesc de substanța fluidă și imprevizibilă a eternului feminin, discursul acestor proze scurte împrumută ceva din incoerența benignă, revelatoare de profunzimi iraționale, a fiicelor Evei. Însă, după cum sugera E. Lovinescu, în Critica, "opera scriitoarei e o scufundare violentă a principiului solar
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
semnificativ pentru politica oficială a Ungariei, s-a preferat turnarea gazului pe foc și oferirea de gloanțe nou-nouțe plutonului de extremiști intrați într-o previzibilă derivă după 21 noiembrie. În ciuda tonului polemic (dar nici pe departe plin de "ură" și mustind de "odioase mistificări"), românii ar face bine să ia act măcar de unele dintre cele afirmate în articol. De pildă, faptul că imediat după Unire, România a semnat o rezoluție prin care promitea maghiarilor din noua lor țară autonomie și
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
decenii Barrie Webb este prietenul credincios al muzicii românești. Iar la urma urmei, un prieten vechi nu poate fi înlocuit nicicând, pentru că nu pot fi creați - nu-i așa? - niciodată vechi prieteni. Curajul și ignoranța Nu de puține ori ignoranța mustește de curaj. Mai ales că nu costă nimic și livrează comodități la îndemâna oricui. Există un curaj al ignoranței, dar și o ignoranță a curajului: ipostaze absolvite de ipocrizie, ce cu greu se pot simula. Nefiind comode, festivalurile de muzică nouă
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
câte un tablou a cărui logică artistică o urmează întocmai. Metafora scrisului Iolandei Malamen se ascunde în jocul dintre nuanța sugestivă și cuvintele înșirate la infinit transgresând cu ajutorul memoriei și al imaginației staticul scenei încremenite pentru totdeauna pe pânză. Tabloul mustește de viață prin cuvinte. în spatele culorii e o lume captivă eliberată doar de cuvinte. Sau invers: cuvintele existenței de zi cu zi se retrag cuminți într-o singură și suficientă scenă în culoare. Viața eroinei din Casa Verdi atinge inevitabil
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
Coande depune eforturi spre a le compromite. Dînd impresia de-a pleca de la o deviză cioraniană, înscrisă chiar în finalul cărții: "nu cunosc altă grație decît aceea de a sfîrși" ( la început a fost usura), o contrariază totuși prin înfățișările mustind de concretețe sarcastică pe care le atribuie morții, de o vitalitate a imaginarului care, de facto, o suspendă într-un spațiu al indeterminării. Agonia tratată autonom, altfel spus "eternizată" pentru a funcționa ca o unealtă a șarjei, pare a lua
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
iar la Ligă ne fericește un ex-milițian alintat "Corleone", e clar ce fel de model mental domină jocul românesc cu balonul rotund. Cu diferența că filmele lui Coppola erau populate cu actori de geniu, pe când "documentarul" livrat de soccerul național mustește de clowni triști și hahalere sinistre - ultimi dinozauri ai unui coșmar burdușit cu milioane de dolari.
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
Asiei, unde uiți întoarcerea spre casă.// Și eram numai cu puțin mai prejos decît serafimii,/ împărat al Tyrului, printre pietre scînteietoare luceam/ onixul, sardoniul, iacintul și crisolitul mă îmbrăcau" (Ultima zi de toamnă). Nu mai puțin, pe această filieră barocă, mustind de bucuria de-a trăi, se cuvin menționate secvențele franciscane, numeroase și foarte expresive, amplificînd decorul de prețiozități. Spinoza își întoarce privirea, firesc, spre Sfîntul din Assisi, care, la rîndul său, își estetizează simțămintele. Atenția și mila față de necuvîntătoare ratifică
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
a scăpat de comunism doar pentru a ceda locurile de onoare pilonilor cultural-ideologici ai ceaușismului, înseamnă că �emanații" chiar l-au ucis degeaba pe nea Pingelică. Cu mai multă abilitate, Iliescu ar fi putut să se orienteze spre generația tânără, mustind și ea de lichele gata să se vândă în schimbul unui ciolan. Or, se vede că dom' Ilici mizează doar pe numele verificate și răsverificate. Probabil că n-a uitat lecția eșuată a gorbaciovismului: comunismul nu poate fi reformat, pentru că va
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
în plin exercițiu al exemplarității. Ea produce mai mult miracole decît profesioniști și se simte mult mai în largul ei pe tărîmul aventuros al spontaneității decît pe acela, infinit mai posac, al deliberărilor și al construcțiilor tenace. Din această pricină mustim de proiecte, visăm eroic și gesticulăm monumental, dar cînd vine vorba să trecem la fapte sîntem mai curînd victima, pardon de expresie, a unei juvenile ejaculări precoce decît actorii unui ceremonial așezat, condus matur și cu un înalt simț de
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
anume nivelare a mediilor, pe uniformizarea percepțiilor, gesturilor, ritualurilor cotidianului: „Astăzi e duminică./ Orașul amintește/ tăcerea de după Waterloo/ dar se deschid ferestrele și muzica/ inundă cîmpul mohorît al betonului/ Vei citi, vei aprinde țigara/ vei privi de departe/ strălucitoarele adolescente/ mustind de pubertate/ vei fi singur./ Azi e duminică/ aerul miroase a rufe apretate/ a ceapă și a fum de corabie/ Viața se revarsă din paginile/ vesele ale ziarelor” (Creion de duminică). Evident, nu s-ar putea vorbi în cheie literară
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
în același timp, să-i reducă din emoție și din anvergura lumii. Or, mi se pare că tocmai asta s-a întîmplat, în mare parte. Dacă în cartea Aglajei, totul pare naiv la primul nivel al lecturii, dedesubt, în profunzime, mustesc marile confruntări ale omului cu sinele, cu timpul, cu sublimul și oroarea vieții, cu vise și coșmaruri. În spectacol ceva este inversat. Ce se vede este prea prețios, prea elaborat, iar pe alocuri, nu profund, ci superficial și ușor demonstrativ
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
nostalgic? Cred că din toate câte ceva. Și ceva mai mult. Adică, elan, vigoare, farmec și acel aer plăcut ce se poate administra oricărui subiect, fie el cât de serios și de pedant. Un duel fără vărsare de sânge, dar care mustește de fantezie și discernământ. De mult râsul meu n-a mai fost așa: ca un spasm, ca un fulger al bucuriei. Ori ca un act deopotrivă de acceptare și de abandonare. Défence-ul pare a fi crescut în aerul contaminat de
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
cu sunetele electronice, născute în studiourile GRM-ului, este reiterată aici în aceleași condiții de precară aclimatizare a celor două surse la starea de simultaneitate pe verticală a atacurilor. Unde mai pui că aproape întregul opus (exceptând miezul, altminteri zemos, mustind de savoarea unei texturi în supraacut) e plin de atare atacuri, în majoritatea lor ratate, oricât s-au străduit instrumentiștii din L^Orchestre Philharmonique de Radio France, precum și dirijorul Alain Altinoglu. Gilles Racot dezvoltă cu fiecare nouă lucrare același proiect
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
jos a fost inspirat de publicarea, cu cinci ani în urmă în limba daneză și acum un an în traducere engleză, a unei captivante biografii semnate de Joakim Garff șSřren Kierkegaard. A Biographyț. Lucrarea se distinge printr-un stil unic, mustind de ironie și umor, și printr-o salutară detașare de anvergura, niciodată negată sau denigrată, a gînditorului bio-grafiat." Recomandăm cititorilor acest încîntător eseu. În fine, cazul Eliade, atît de dezbătut în ultimele luni la noi, le prilejuiește lui Gelu Sabău
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
pe apa Sîmbetei. Eficiența comunicării din zilele noastre, scutindu-ne de suspansul unor trăiri fără de care însuși actul epistolar își pierde însemnătatea, a trecut la naftalină corespondența propriu-zisă. Poșta electronică a coborît în bernă genul epistolar, iar mesajele receptate instantaneu, mustind de scorțoșenie protocolară sau debordînd de dezinhibiție confesivă, au degradat pînă la degenerare ideea de corespondență literară. Cu semnele și semnalele electronice am trecut în alt gen de misive omenești, cele în care gustul literelor e scos la mezat, iar
Arta epistolară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10497_a_11822]
-
o rană lăsată deschisă de Dumnezeu ca pe Ivan Turbincă într-o hîrjoană continuă cu moartea, într-un buzunar sterp strivit de degetele degerate de sete ale mutului vorbăreț, dar nu vă jucați voi cu Iosif Visarionovici, niet, mustața lui mustea în dulceață ca în afișele care ne chemau să economisim nimicul lăsat peste tot la îndemână, și atunci, în acea primăvară, am simțit că este voie să țipi prin gura părinților care-și îngropau în mine orgasmul ca pe o
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]