33 matches
-
anevoie. De câteva ori avu impresia că o femeie care intrase pe aleia dintre blocuri ar fi Ema, dar se înșelase. După un timp, care i se păru Ginei deosebit de lung, soneria curmă așteptarea. Îi deschise larg ușa și o mustră dulce: S-a răcit și mama cafelei, draga mea, pe unde umbli? Stai așa, nu e cazul să te alertezi. Eram la tine la fix, dar pe când treceam prin piață, în hală tocmai venise pește proaspăt! Știi, eu după pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
înfășoară în mod ciudat gâtul. Un gând macabru trece prin capul Dorei : "Dacă se strangulează ?" Apasă din nou cu insistență butonul soneriei. După un alt timp, ce i se pare nesfârșit, o infirmieră intră cu pas alert, aprinde plafoniera. O mustră pe Dora : "V-am spus să aveți răbdare că aveam și alte urgențe ! Ați uitat că aveți interdicție sa vă dați jos din pat ? Și grila, cine a coborât-o ? " Apoi, ca pentru sine : "Să vedem ce se întâmplă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
impunătoarea stăpânire de sine care face ca fețele nobililor să fie atât de atrăgătoare, dar nu avea nimic nici din servilismul înțepat al feței unui servitor manierat; era o față ridată, brăzdată, suptă. Deși era poet, părea mai deprins să mustre decât să măgulească; să se încaiere decât să alinte, să se cațăre decât să călărească; să se zbată decât să se relaxeze; să urască decât să iubească. Toate acestea se vedeau din mișcările abrupte, și din privirea mânioasă și bănuitoare
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
închis iar cu dreapta face un gest de subliniere a cuvintelor pe care le spune Apostolului Petru, în picioare, în stânga Lui. Drumul este semănat cu verdeață. Copiii se dezbracă și aștern mantiile în fața lui Iisus Hristos. Apostolii IL urmează". La Mustra, scena din biserica Peribleptos (prima jumătate a secolului XIV) prezintă note noi : Nu se vede orașul; lângă asinul lui Iisus Hristos este pictat și asinul cel mic, de care vorbește Evanghelia". La Pantanassa (prima jumătate a sec. XV) "reapare orașul
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
încăperea trei zile și trei nopți am muncit să-i fac un locaș confortabil o vizuină puțin decadentă într-o crăpătură din zid acum nu mai se ducea din pat în pat cumva interacționa cu durerile noastre le pipăia le mustra și le făcea albastre deja durerile noastre nu-i mai ajungeau deși noi ne străduiam să suferim mai mult mai intens tot degeaba din vizuina lui nu știu cum a început să se hrănească și din alte saloane deja nu ne mai
de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347624_a_348953]
-
în negru țipător, se apropie, însoțită de două adolescente roșcate și așteaptă să fie lăudată. - Bine v-am găsit ! La cafeluță ?!... Vecina se trage deoparte, ca să studieze pe noile venite din Susenii Rucărului. Cea vizată observă privirea iscoditoare și o mustră : - Ce tot mă prețui atâta ? - Ce să prețui, că n-am ce ! - Ba ai, că eu am chemare la bărbați ... - Femeia bătrână o hi ea respectată, da'nu se bucură de atenția bărbaților. Crezi că ai sex-appel ? - N-am appel
CÂRCOTAŞE CU SEX-APPEL !, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355616_a_356945]
-
La început metalic, apoi, pe măsură ce vasul cu coadă de castor se-ngreuna, țârâitul se transforma într-un vâjâit pătrunzător ce se pierdea rapid în volumul spumos. Treptat, jetul miraculos se-ncăpățâna să nu mai țâșnească. Pierzându-și răbdarea stăpânul o mustră ironic: - Florică, Florică, l-ai ș-ascuns?! Te hrănesc, te-adăp ... degeaba?! În boxă, agitat, Trotinel continua să împingă portița pe-alocuri sfărmată. Bătrânul se ridică greoi, așeză șiștarul cu grijă-ntr-un colț să nu se răstoarne. Eliberă calea
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
închis iar cu dreapta face un gest de subliniere a cuvintelor pe care le spune Apostolului Petru, în picioare, în stânga Lui. Drumul este semănat cu verdeață. Copiii se dezbracă și aștern mantiile în fața lui Iisus Hristos. Apostolii IL urmează". La Mustra, scena din biserica Peribleptos (prima jumătate a secolului XIV) prezintă note noi : Nu se vede orașul; lângă asinul lui Iisus Hristos este pictat și asinul cel mic, de care vorbește Evanghelia". La Pantanassa (prima jumătate a sec. XV) "reapare orașul
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342593_a_343922]
-
pentru că în cadrul mării controverse dintre Hristos și Satana există reguli și principii, iar deși Dumnezeu este Atotputernic, El este limitat de alegerea omului. El a creat ființe morale raționale, libere ce pot alege între bine și rău. El invită, avertizează, mustra, dar nu forțează voința omului. În schimb Satana intra cu bocancii în sufletul omului, bineînțeles în măsura în care i se permite. Este atat de vastă, profundă înțelegerea mării lupte ce nu poate fi înțeleasă decât prin prisma Bibliei. Numai în măsura în care începem să
JURNALUL UNUI CALATOR (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343726_a_345055]
-
se sprijinea în baston! Revenirea la realitate se consolidă când trebui să vorbească la telefonul mobil. Renée o căutase acasă, la telefonul fix și se neliniștise neprimind răspuns. Când auzi, sunând-o pe mobil, pe unde umblă mamă-sa, o mustră ușor, sfătuindu-o să se îndrepte spre casă. Și Mira se conformă, promițând să-și sune fiica după ce va fi ajuns, nu înainte să se mai plimbe un pic... ca un preambul la bucuria ajungerii acasă. Făcând să sune delicat
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
închis iar cu dreapta face un gest de subliniere a cuvintelor pe care le spune Apostolului Petru, în picioare, în stânga Lui. Drumul este semănat cu verdeață. Copiii se dezbracă și aștern mantiile în fața lui Iisus Hristos. Apostolii IL urmează". La Mustra, scena din biserica Peribleptos (prima jumătate a secolului XIV) prezintă note noi : Nu se vede orașul; lângă asinul lui Iisus Hristos este pictat și asinul cel mic, de care vorbește Evanghelia". La Pantanassa (prima jumătate a sec. XV) "reapare orașul
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
Bun! Se simte deja mirosul de fum. — Dați acum fuga și faceți rost de niște laur, poruncește. Flacăra aprinsă va căpăta iarăși putere. O cheamă pe Tullia lângă ea. — N-am cum să te scap de bici, fata mea, o mustră. Tânăra hohotește de plâns. O bate încurajator pe spate și of tează. Chiar n-are ce face. Asta e îndatorirea lor principală: să întrețină cu rândul focul etern în Căminul Statului. Numai pe Asinia nu cutează să o lase de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zâmbește. — Ca să nu deranjez sufletele prea sensibile. Admiră figurile lor mofluze și continuă: — Am decis că e mai bine să devină publice abia după moartea mea. Vipsania e cuprinsă de o poftă nebună de râs. — Da’ ce-ți veni? o mustră scandalizată Agrippina. Nu se cade să te solidarizezi cu turbatul ăsta. Cineva pare să fie însă de partea ei. Tânărul Paterculus se dă un pic mai într-o parte și rostește roșind până la urechi. Eu cred că în literatură, ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dar care probabil îți va fi din nou refuzat... Observă cu coada ochiului fața schimonosită de ură a Agri ppinei. Înțelege că a intuit corect și oftează adânc. Germanicus își mușcă buzele consternat. — Suntem în fața mesei de altar, mamă! o mustră încet pe Antonia. Cum i-a putut trece prin minte așa ceva? Să-l pună într-o astfel de situație penibilă! Cerșește măriri pentru el în dreapta și-n stânga. Scrâșnește din dinți a neputință în timp ce ochii i se umplu de lacrimi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o mamă? Nu merit eu asta? Lilia scutură din cap, murmurând: ă Fie-ți milă! ă Nu-ți fie teamă, Lilia. Nu te teme! Este adevărat, vezi! Viața aceea s-a terminat! ă Numai ne vom înrăutăți viața! Zoia o mustră tandru și zâmbi arcuindu-și sprâncenele. Însă Lilia nu părea în stare de asemena amăgeli și era prea obosită pentru a se enerva. Trecu pe lângă Zoia, către locul unde se afla patul îngust pe care îl împărțea cu fiica ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vezi, așa ceva are o mare însemnătate pentru investigație. Poliția ar fi trebuit informată despre acest fapt. Când mi-a trimis biletul acela puteai să fi menționat și cele șase mii de ruble. Lilia îl privi cu nedumerire. Fața investigatorului o mustră cu ironie blândă. Văd că glonțul meu a nimerit ținta. Îți sunt recunoscător pentru informațiile pe care ni le-ai furnizat, fie ele și incomplete. Totuși, dacă Zoia ar fi mărturist de la început, cred că ne-ar fi scutit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de ciocolată fină. - Rupe din el... nu tot... nu tot!Apoi Otilia începu să ronțăie cealaltă jumătate și porni iar cu trăsura. Otilia amesteca o seriozitate rece, blazată cu cele mai teribile copilării. Într-o zi îmbrăca păpuși, în alta mustra pe moș Costache că se murdărește pe haine cu scrum de țigară și-l scutura întorcîndu-l în toate chipurile, ca pe un copil, spre râsul de plăcere al aceluia. Altă dată Otilia fu nemulțumită de gospodăria Marinei și, punîndu-și un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
așezară alături pe o bancă, iar Felix, pe cealaltă dimpotrivă. În loc să aștepte mâncarea, Otilia mușca dintr-un măr mare, găsit pe o tipsie încărcată cu fructe, gustând suplimentar câte un bob de strugure și câte o prună. - Domnișoară Otilia, o mustră Pascalopol, iar nu eșticuminte. Ai să te-mbolnăvești! Otilia făcu semn că nu, cu gura plină, și, întorcîndu-se, se așeză călare pe bancă, cu fața spre Pascalopol. - Ce păcat că nu e aici cocoana Aglae, să te vadă,zise acesta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la moșie, nici la Paris. N-am nici o pretenție, eu nu mai cer nimic de la viață, atâta zic, că numai din prietenie nu face un bărbat atâtea sacrificii. Din partea dumitale e frumos! Pascalopol apucă de braț pe Aurica și-o mustră încet, părintește: - Taci din gură, nu spune comèdii. Pe Otilia n-am luat-o eu la Paris, am întîlnit-o întîmplător acolo, unde a avut o bursă. - Ei, bursă, la naiba, ia taci, Pascalopol, sări Aglae, că mă faci să râd
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
6, p. 71) „Din multe locuri ale Scripturii se pot desprinde trăsăturile alese ale proorocilor: libertatea cu care vorbeau, puterea lor, trezvia lor, vegherea lor și nu se îngrijorau de propria lor libertate când ajungeau în primejdii, numai să poată mustra, să poată întoarce prin propovăduirea cu îndrăzneală a cuvântului (Fap. 4, 29) și prin mustrarea păcătoșilor, chiar dacă cei mustrați erau oameni de cea mai mare vază”. (Origen, Omilii la Cartea Proorocului Ieremia, omilia XV, cap. I, în PSB, vol. 6
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și numită din armonia lăuntrică a tuturor. Știind-o aceasta, teologii lui Dumnezeu (autorii Scripturilor) îl laudă pe El și ca pe Cel fără nume, dar și din tot numele. Fără nume îl arată atunci când spun că obârșia dumnezeiască uimește (mustră) pe cel ce întreabă într-una din vederile tainice ale arătării dumnezeiești simbolice: Care este numele Tău? (Fac. 32,29) ; și Acesta, renunțând la a se face cunoscut prin orice nume dumnezeiesc, spune: Și pentru ce întrebi despre numele Meu
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
el însuși spune : Cel mai bun mijloc de vindecare nu-i numai tăierea părții bolnave, ci și oblojirea rănilor; iar cea mai minunată lege de predicare nu-i numai mustrarea, ci și sfatul și mângâierea. Așa a poruncit și Pavel: <<Mustră, ceartă, mângâie>> (II Tim., 4, 2). Dacă-i mângâi mereu pe ascultători, îi faci trândavi; dacă îi cerți numai, îi faci îndărătnici, căci, neputând răbda povara unor continui mustrări, te părăsesc îndată. De aceea trebuie ca felul predicării să fie
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
el însuși spune : Cel mai bun mijloc de vindecare nu-i numai tăierea părții bolnave, ci și oblojirea rănilor; iar cea mai minunată lege de predicare nu-i numai mustrarea, ci și sfatul și mângâierea. Așa a poruncit și Pavel: <<Mustră, ceartă, mângâie>> (II Tim., 4, 2). Dacă-i mângâi mereu pe ascultători, îi faci trândavi; dacă îi cerți numai, îi faci îndărătnici, căci, neputând răbda povara unor continui mustrări, te părăsesc îndată. De aceea trebuie ca felul predicării să fie
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
se piardă Într-o tăcere mohorâtă când restul membrilor familiei dezbăteau incitați aranjamentele pentru ziua cea mare. Când ziua cea mare sosi, Du Maurier Îi făcu, bineînțeles, față cu eroism - zâmbi tuturor, ținu un discurs plin de vervă și o mustră pe Emma pentru că izbucnise În plâns la plecarea mirelui și a miresei. Dar, În duminica următoare, când Henry se duse În vizită la New Grove House, Îl găsi ca pe un om marcat de o mare suferință. Plecară Împreună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
imaginația ta, vreau să zic? Întrebă Henry. — A, da, bineînțeles. Du Maurier păru surprins, chiar șocat, de ideea că lucrurile ar fi putut sta altfel. — Dar la Începutul romanului, Svengali pare să aibă alte gânduri cu Trilby, insistă Henry. O mustră pentru că Îi ignoră avansurile și o amenință cu consecințe oribile. Odată ce o prinde În gheare, n-ar fi normal să Își folosească puterile hipnotice pentru... În alte scopuri decât cele muzicale? — Doamne, Henry, ce imaginație ai! Ești la fel de rău ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]