252 matches
-
preot T. încerca să ne convingă de divinitatea originii omului, aducând argumentele clasice. Adolescența, știți, abia așteaptă să dărâme... Eram de partea lui Darwin, firește. Și-atunci, popa Tarță,... na, că am scăpat numele, ...jignit, a întrebat de la catedră... moale, mustrător, cu glasul său trenant: Apăi, dragii mei, v-ar conveni vouă să vă trageți din maimuță?... Știu că am râs cu toții prăbușiți peste bănci. Râdeam și pentru că bunul nostru părinte semăna leit cu o maimuță bătrână. Scenă pe care o
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
gaseste-i alt înțeles... Bunătatea nu e calendaristica și nu începe cu primul cadou cumparat.Adevarul e că sărbătorile nu mai schimba nimic în noi...Resimțim doar bătrânețea unui “Moș Crăciun” plictisit să tot caute cadouri prin magazine, sub privirile mustrătoare: mai slăbește dom’le și vezi cum scapi de costum că roshul nu mai e în trend de ceva vreme. Fixația ta pt Crăciun își schimbă cam des compozitia.Mai întîi ne-ai demonstrat că,în nimicnicia lui bulimico-insidioasa,Crăciunul
Craciun de Sade by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83021_a_84346]
-
fiorosul domn în haine negre cu un mic guler alb era un păstor, dintre cei ce conduc turmele de oi și le apără de lupi. Păstorul se uita la el foarte sever. Nu-și mai afla locul sub privirea aceasta mustrătoare; se foia pe taburet, se simțea părăsit, uitat până și de bunica prea prinsă în convorbirea plină de vervă cu prietena ei pentru a mai lua seama la el. Încercase să le asculte, îi plăcea să tragă cu urechea la
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
mă simt eu acasă de-acum, în elementara sărăcie celestă, a sărăcuțului Francisc. Acolo, unde corbul le spune ceva aproape de înțeles puținilor vizitatori care lasă Roma berniniană pentru grotele benedictinilor ; dar deslușesc ei, cei veniți de departe, un murmur mustrător, un freamăt de nemulțumire al aripilor, o ceartă croncănită sever, de abate , despre rătăciri inutile și rădăcini tăiate cu flexul, despre cât de uitat e nexul, care deosebește, dar nu desparte? Hoarde cu camere digitale, barbari la Tibur, adoratori ai
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
fi prins-o o semipareză între timp auzin-du-l pe domnul Președinte adresân-du-i-se cât a putut domnia sa de oficial ministrului Codruț Șereș: - "Ce-i, mă, Șereș? Ti-e frică că am făcut CSAT pentru tine?" - Ai văzut, mă bade, îmi zice mustrător prietenul, ce înseamnă știința de a fi popular și intim cu...? Care cacofonie, doamnă Coryntină? Din păcate, e seara unui sfârșit de noiembrie atât de încețoșat, încât, abia-abia se zărește luminița slabă a vreunei emisiuni de televiziune realizată în altă
Pandora și televizorul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10085_a_11410]
-
Capitalei, am fost interpelată de băiatul care supraveghea parcarea cu un incredibil - și, credeți-mă, lipsit de orice ironie! - "Doamnă, de ce nu ne dați filme românești? Ne e dor de filme românești!...") Alte pagini ale istoriei aruncă, indirect, o lumină mustrătoare spre actualitatea noastră cinematografică. Aflăm că, în anii '30-'40, din comisia de înființare a ONC sau din comisia de scenarii făceau parte nume ilustre: Al. Rosetti, Ion Marin Sadoveanu, Camil Petrescu, Tudor Vianu, Victor Ion Popa! Asistăm, așadar, la
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
unde dorești. Dar este, aproape pînă la capăt (cînd deviază într-o reflecție pe marginea contemporaneității, a lumii "pieței și alcovului" cum o numește el, pe care însă o înțelege, în sensul ireverențios al termenului, ca un bunic moralist și mustrător) o carte impresionantă pe alocuri. În loc să refac raționamentul lui Paz, care uneori se pierde în speculație și pură idiosincrazie după părerea mea, prefer să remarc deocamdată unul dintre aspectele sale cele mai interesante. Pentru scriitor, istoria dragostei este inseparabila de
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
Marino se lasă surprins în flagrant delict de abordare livresca... a literaturii. După ce se fac uitate monografia despre Eliade și Hermeneutica ideii de literatură, e amintită în grabă Biografia ideii de literatură (ajunsă la al V-lea tom) și calificată mustrător drept "eseu (?!!) grăitor pentru aspirația autorului spre construcțiile teoretice ample". Din nefericire, departe de a fi un accident, manualul în discuție este simptomatic pentru o gamă completă de instrumente didactice inepte care, în decadă - zisă - post-comunistă, continuă să tortureze sadic
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
Gheorghe Grigurcu Nu mai puțin gustoase șanț pasajele an care Cioran e urmărit pas cu pas, așa cum o guvernanță al urmărește pe un copilandru zvăpăiat, spre a-l mustrului, spre a-l obișnui cu bunele maniere. Cu nuielușa vorbei mustrătoare, autorul Demiurgului rău e mereu plesnit peste degete: "Cioran se miră că un spirit de anvergură lui Nietzsche a putut să producă ideea nătânga a supraomului (cf. 910). M-aș miră și eu dacă nu s-ar găsi la Nietzsche
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
știut că mileniul care urma să vină va debuta printr-o criză a transhumantei, cvasiuniversală, developînd atît foamea de spațiu, veșnică, precum și foamea alimentară, endemica. O mie de ani cît răstimpul unei clipe. Și milioane de ochi de copii fixîndu-ne, mustrător, de dincolo de azurul ecranului de televizor, spunînd fără cuvinte: "De unde sînt? Sînt din copilăria mea, la fel cum sînt dintr-o țară." Mă întreb: "De ce n-o fi existînd și o chirurgie a sufletului, nu numai a inimii?"
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
si rostind vorbe deșucheate; pe urma... Stop! strigasem că pe un platou de filmare. Asta, - am strigat a să le-o povestești copiilor! Chestie răsuflata. Credeam că acolo se dădea dovadă de ceva mai multă fantezie... Domnul Georges mă privea mustrător. Încet, pricepusem: cenzură e-n orice; și-n vicii. M-am gîndit la secolul 20. La subconștientul sau, supraaglomerat. La căile lui de eliberare... Pe lîngă el, secolul XVII al lui Choderlos de Laclos, intrigă amoroasă diabolica a vicontelui de
Cabina de probă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17560_a_18885]
-
mult știut că țarul și țareviciul, două firi diametral opuse, nu se înțelegeau și nu se agreau defel. Iar mama țareviciului, Eudoxia, soția repudiată a lui Petru, era sihăstrită într-o mînăstire. Țarul i-a trimis fiului o scrisoare adînc mustrătoare, din care nu lipsea nici acuzația că nu se pricepea la nimic. Această scrisoare vestea înfruntarea finală de mai tîrziu. Țareviciul era, practic, dușmanul feroce al tatălui său. Tatăl voia, totuși, să-l recupereze, chemîndu-l în tabăra de la Copenhaga. Țareviciul
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
practic, dușmanul feroce al tatălui său. Tatăl voia, totuși, să-l recupereze, chemîndu-l în tabăra de la Copenhaga. Țareviciul se porni. Dar se opri indignat în ura lui împotriva țarului. Nu ajunsese dincolo de Viena. Țarul, aflînd, îi trimite o nouă scrisoare mustrătoare. A ajuns, cu greu, din nou la Moscova, după fuga acestuia de tatăl său. Dezaxarea sufletească a țarului, de care am amintit, se dezlănțui în furie și exces de cruzime. Țarul îl decăzu pe țarevici din dreptul la succesiune. Se
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
duce palma - pîlnie - la ureche și replică surîzător, potolit, ca să nu spunem "înțelept": - N-am ceasornic... căci ți-aș spune cît e ora, țîncule. " Țîncul" se încruntă, pe cînd veteranul continuă să zîmbească bătrînește, lipsit de răutate, mai degrabă vag mustrător și hazliu: - Oricum, fiule, eu nu ți-s tataie, n-am cum, nici tătucă, nici tătucuțu, nici tătuță... Pentru dumneata, junețe, eu mi-s un pasager mai vîrstnic și fără ceas, nici de mînă, nici de buzunar... Rîsete. Băiatul nu
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
convorbiri cu eroul ș.a. . În final, Șt. Jurja consemnează povestea înălțării unei troițe în Valea Cotești pe o groapă de gunoi, unde a fost o fântână ridicată de strămoși, „drept recunoștință pentru păstrarea ființei naționale a poporului român”. Un mesaj mustrător (aș zice eu) pentru generațiile actuale, un îndemn la trezirea conștiinței românilor, care au transformat în ruine și gropi de gunoi realizările strămoșilor, prin delăsare, nepricepere și, de multe ori, trădare. De aceea vă îndemn, dragi români, citiți aceste cărți
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]
-
până la ridicol de a se acredita ca superior celui criticat (Eminescu), Blaga concepe o scriere în palimpsest, ușor de descifrat prin substituție de nume. Cu mijloace luate din arsenalul ridiculizării, superior gândite, este denunțată impostura călugărului. Aceasta fiind miza, limbajul mustrător este extras din cărți de dogmatică, spre a spori gradul de vulnerabilitate al subiectului păcătuitor. "Cum s-ar putea numi păcatul de care s-a făcut vinovat Popa Grama?" se întreabă aparent serios pamfletarul. Răspunsul vine imediat, agravat de ironie
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
-Ce-i tot șușotești, fato, acolo?! Nu știi ce-i poate pielea?! Ori, mai bine zis, ce-i putea? Și-a mai păstrat doar ochii alunecoși drept arme de cuceritor... -Formidabil! Dar te obsedează mult trecerea timpului pentru alții?! îl chestionă mustrător Diplomatul. Și-apoi, e o lege a raporturilor umane, știai? Nu-i judeca pe ceilalți după tine... Și, pentru a schimba registrul conversației, îl uită pe cârcotașul de Papa, adresându-i-se colegei: -Și ce-i mai pregăteai răzvrătitului?! -Chiar
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
popor. Nu bănuiam că, peste numai șase ani, voi avea să mă resemnez cu desțărarea și un exil de aproape trei decenii... Dar, tot în 1967, într-un sonet, tema Ťnăpustiriiť spre Vest mi se impunea din nou, în mod mustrător: În zvârcolirile de lașitate îmi simt destinul ca pe-un arest. O, sub drapelele violentate, m-aș năpusti către marele Vest! Ritmic debarcă în țărm surpate spor de popoare, mâluri și lest: rupe, apucă, apără, bate cu disperare oricare gest
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
văd alăturați tuturor scriitorilor pe care i-am pomenit. Argumentul exilului, ca o altă formă de demnitate, aduce și el alte numeroase exemple, dintre care C. Brâncuși, G. Enescu, Mircea Eliade, E. M. Cioran, Eugen Ionescu vegheau în modul cel mai mustrător la orice compromisuri. Ne complacem într-o stare paralizantă de culpabilizare, victimizare și rechizitoriu pentru oportunisme și lașități ale intelectualilor în timpul comunismului, căutând cu o satisfacție maladivă vinovați, ticăloși și lichele. De ce n-am căuta, stimulator, nevinovați, rezistenți, opozanți și
Demnitatea intelectualului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8142_a_9467]
-
musafir, se aplecă, parcă mai mult decât ar fi fost nevoie, și așeză tava pe măsuța din fața lui Victor. Așa, Lilișor, tată... acum pleacă, iar dacă mă caută cineva, sunt pe teren, da? Fata îi zâmbi complice, dar și ușor mustrător, ca și când i-ar fi reproșat că dezvăluise o convenție numai de ei doi știută, turnă în pahare, apoi se retrase, îngânând o melodie. E fiică-ta, Victore? Mă, oi fi eu nebun, dar tâmpit, nu. Cum să-mi aduc fetița
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și din clipă-n clipă totul se așteaptă să sară-n aer, când nimeni nu știe unde să caute cotlonul cel mai ferit, să se bage și-n gaură de șarpe... Îți bați joc de mine! Nu, serios, clătină ea mustrător, privindu-l cu intensitate, cu ochii mijiți de încordare, și buzele groase i se subțiară dureros și disprețuitor, parcă ar fi fost gata să izbucnească în plâns. Ce bal? Lămurește-mă! Prefectul județului dă un bal în cinstea foștilor noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pentru bărbatul nehotarât. -Ar fi bine să plecați.Domnule,prezența dumneavoastră nu mai este necesară... A devenit inutilă. Liftul a ajuns la parter.Ușa s-a deschis. Nimeni.Ea urcă în lift.El o însoțește.Sprâncenele necunoscutei s-au arcuit mustrător.Vrea să părăsească liftul.El îi taie calea și apasă pe ultimul buton.Ascensorul pornește rapid.Ea vrea să-l oprească.Incearcă fără succes să apese butonul „stop”.Intre cei doi se dă o luptă fără reguli. „Visul secret al
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
taburet). Nelu:Ia să vedem ce ne scriu. Costel:Parcă nu ți-ar fi spus la telefon. Popa:Hi,hi,da' nu vă plictisiți de loc.Am auzit că aveți o chiriașă.( Face cu ochiul). E tinerică!(Costel îl privește mustrător.Nelu umple trei păharele cu băutură). Costel(toastează):Pentru fetele noastre!(Face și el cu ochiul.Popa pune păhărelul pe tavă. Iese fredonând “Frumoasă-i vecina noastră”) Scena 3 Nelu și Costel urmăresc un meci de fotbal la un televizor
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
unei rugi a Psalmistului, reprodusă în vetusta tălmăcire a lui Dosoftei: "Ochii îm(i) destupă a-nțelege". Incultura privirii ar putea duce la dramatice consecințe: Ne protejăm ochii cu ochelari de toate culorile, nu și privirea. Lipsește atitudinea critică, îndrumătoare , mustrătoare. Copilul și tînărul de azi cresc Ťliberiť. În absența unor interdicții categorice, se uită la orice". În cadrul civilizației optime (Vladimir Jankelévitch îl consideră pe om o ființă eminamente optică ), prosperă o superficialitate a individului, derutat de imaginile comerciale, anesteziat de
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
un copilandru pescar și întor-cându-i vorbele. De-a dreptul nefiresc: "Cum așa? Cum poți pescui apa?/ Foarte simplu. Scufunzi plasa goală în apă/și o scoți afară plină.../ Dar apa nu-i pește ca să-l pescuiesc,/ zise puștiul cu glas mustrător./ Crezi? Făcu bătrânul./ Cred, răspunse băiețelul./ Ascultă, zise Feofan, apa nu-i decât un pește mai mare/ plin de pești mai mici./ Prinde apa și du-o acasă, toarn-o în borcane și vei vedea cum încetul cu încetul apa se
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]