261 matches
-
certitudini și căuta noi și iarăși noi perspective pentru sufletele cu mai puține aderențe dogmatice”. În timp ce dreapta, mai precizează autorul Spațiului mioritic, „s-a menținut cu strictețe în ogașele dogmatice ale ortodoxiei creștine”, stânga și-a permis, „sub privirea uneori mustrătoare a directorului, o anume libertate creatoare față de motivele creștine, convertindu-le în mituri și viziuni inedite”. Cele două direcții coexistă în tot cursul perioadei interbelice, uneori întretăindu-se, pentru ca în timpul războiului să se disocieze tranșant. Din 1943 Blaga nu mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
postura de îndrumător al vieții literare din provincie, unde taie și spânzură în virtutea funcției strict administrative. Uniunea Scriitorilor, solicitată să intervină pentru procurarea a 30 de grame de Streptomicină necesare unui condeier ieșean bolnav de TBC, răspundea sec și, totodată, mustrător, că "nu se poate obține de la Minister (al sănătății, n.n.) Streptomicină pentru provincie"s-o fi întronat egalitatea, dar nu pentru căței! Cei din afara Capitalei urmând să se bată singuri, în vremuri de-a dreptul nenorocite. Scriitorii n-aveau gaz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de-am avea parte de-un strop de dictatură antonesciană, cu totul alte rezolvări. Ca în cazul alteței sale regale principele Nicolae, care cerea, în 1940, 60.000 de franci elvețieni "pentru cheltuieli curente". S-a ales cu o rezoluție mustrătoare: "Nu pot risipi banul pe care îl adun din toate părțile cu atâta trudă (...) Alteța Sa regală va fi rugată să facă mari economii..." De, alte vremuri... Cum ar fi primit mareșalul vestea întrunirilor cu iz iredentist din secuime? Ne-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
florile de pe mese, ceea ce o făcu să surâdă În timp ce-și ridica poala șorțului ca să-și Îndese banii În buzunar și să ia o secundă aminte la borcanul cu apă În care rămăsese doar un snop de tije. Tâțâi mustrător că mi le-ați mâncat, țapilor, și poate să plece după ce i-am cerut, spuse că va trebui să i le plătim și pe flori, la care părințelu’ flutură din mână. Vedeam bine că nu-l doare nicăierea, de vreme ce avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
care să aibă capacitatea politică și financiară de a elabora și aplica soluții pentru toate problemele ce afectau starea de sănătate a națiunii. În 1921, Victor Babeș declara că instituțiile statului fuseseră neglijente față de sănătatea poporului român. El le reproșa mustrător această atitudine tuturor politicienilor ce nu Își Îndepliniseră responsabilitățile față de mase și susținea necesitatea creării unui Minister al Sănătății al cărui scop să fie asigurarea accesului egal la Îngrijire medicală: Așa cum moartea este egal de fatală pentru oricine, toți indivizii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
murit destui oameni nevinovați fără ca statul să ne dezvăluie măcar cine au fost asasinii, ca să nu mai vorbim de tragerea la răspundere a acestora. În aceste condiții, nu e de mirare că publicul, dornic să afle adevărul, Își Îndreaptă privirile mustrătoare inclusiv spre arhive. Degeaba explică specialiștii de aici că ei se ocupă mai ales cu paleografia documentelor medievale și că sunt curați ca lacrima la capitolul istorie contemporană. Lumea nu prea mai are răbdare să Îi asculte. În ultimul timp
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
et paternae castigationis disciplinis ad perfectam viri educuistis aetatem et sacrarum eruditione disciplinarum roborastis („Voi mi-ați încălzit cu afecțiune maternă fragezii ani ai prunciei și mi-ați îndurat cu iubitoare răbdare zburdălnicia din vremea copilăriei și, prin sfaturi părintești mustrătoare, m-ați îndrumat către împlinita vârstă a bărbăției și mi-ați dat tărie prin învățătura științelor sacre”) - „Epistulae” (42), în Monumenta Germaniae Historica, Hanovra, 1826, vol. IV. Prețuirea nu se referea doar la dascălii yorkezi, ci și la remarcabila bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Soțiile par a fi mult mai disciplinate. Nu ies din rând, nu fumează, nu fac neîncetate deplasări după cafea. Ba, mai mult, își ceartă soții : „Cum ai să o atingi tu pe Sfânta cu buzele alea spurcate de țigară”, spune mustrător una dintre ele. Bărbații nu răspund nimic, doar că încetează să mai glumească. Obsesia aceasta a spurcăciunii, a întinării sacrului am întâlnit-o mai târziu și la o vânzătoare ambulantă de batiste și lenjerie de corp. „Batistele se ating de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
rară, la urma urmei. Olteanul este însă mai puternic decât sacrul, omul râde și spune „De ce să o ating, fă, de cruce, ca să-mi țină mintea caldă ?”. O parte dintre cei din jur zâmbesc subțire, alții ne ucid din priviri mustrătoare. Soția îl ceartă. Blând îl ceartă. „Se supără Sfântul pe tine.” Iliuță învârte șapca în mâini și nu știe ce să mai facă, nici cu șapca, nici cu mâinile, nici cu el însuși. Iarăși tăcere grea. Mormântul Părintelui Arsenie Boca
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
prin urmare, nici un prilej de-a muștrului redacția, de-a ne „certa“, și, potrivit firii sale explozive și iubitoare de spectacol, o făcea întotdeauna în forță. Una-două și din mai nimic devenea vehement, abătând asupra noastră un uragan de vorbe mustrătoare. Ceva din factura înfurierilor spectaculare ale lui G. Călinescu trecuse și în comportarea publică a discipolului său. Revărsările mânioase ale directorului nostru ajungeau însă în redacție, cel mai adesea, prin intermediul comunicării telefonice. De teama vizitatorilor inoportuni, Ivașcu se baricadase în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
preț în viață. Murise, de fapt, aproape sinucigându-se: „Vreau la Emilia, vreau să mă duc la fata mea”. Și s-a dus. Fără pic de teamă, impetuoasă, trântind ușa acestei lumi în urma ei. La înmormântare, tătăicu, acum văduv, murmura mustrător, în timp ce groparii se pregăteau să se apuce de treabă: „Marioară, ce-ai făcut, ce-ai făcut!” ca și cum ea ar fi făcut o poznă, i-ar fi greșit, din neatenție, cu ceva, nu i-ar fi dat ascultare. * M-am născut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Încât părea o buturugă Înnegrită de ploi. O Împărți atent, dându-i și lui Simeon o bucată. Hugo, care urmărea scena, spuse rânjind: — Ce? Îi dai și lui să mănânce? Oricum, prea mult tot nu-i folosește! Bătrânul Îl privi mustrător: — Lasă, Hugo. Ai fost și tu cu mâinile În cătușe și știi cum e. — Din partea mea, n-ai decât să-l hrănești. Dezleagă-i mâinile, numai ai grijă să nu fugă, fiindcă atunci te spintec pe tine În locul lui. Omul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
profitând de tovărășia unor inși presupuși tobă de carte, căutau să-și „îmbogățească” sau să-și etaleze „bagajul cultural”, mi-am dat în petec nereușind să le enumăr pe toate cele 9 muze și atrăgându-mi pe bună dreptate replica mustrător dezamăgită : „Ah, și eu care auzisem că sunteți un om cult !”. Acolo nu aveai recurs la dicționar pentru a completa lacunele sau a decide un pariu. Oricum, nu numai în închisoare, dar mai ales acolo, sau în alte circumstanțe vitrege
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ales o voce care e un farmec de argint... O cneaghină iubește pe Bogdan-Vodă frumos nu l-a știut niciodată îl iubește pentru vitejia și curățenia lui... El însă urmărește fantoma tinereții lui, fără nădejde... Pe urmă devine aspru și mustrător cu femeile și are o imensă părere de rău ca pentru un lucru pierdut pentru totdeauna când află că totuși... o femee l-a iubit... Dacă știa mai devreme... Așa acuma și cea din urmă nădejde e pierdută... La urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu mai Înzestrați decât fusesem, ba, poate, „și mai puțin!”, care, iată, ce ironie, erau deja ingineri sau medici „cu cabinete”, profesori sau Înalți funcționari. - Ce se Întâmplă cu tine, dragul meu?, părea că spune, uneori, mai mult interogativ decât mustrător, privirea gravă, Întunecată, a Tatălui meu, de parcă Îmi punea palma sa mare, frumoasă, cu degete lungi și puternice pe frunte așa cum pui mâna pe obrazul unui copil să te asiguri că nu are febră. Nu, nu aveam febră și... da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
O dă ca exemplu (horribile dictu!) falnicului și nobilului stejar, care preferă să țină fruntea sus și mai curînd să moară decît să se ploconească. Astfel de fabule le-aș interzice ca profund imorale. Profund dăunătoare educației”. Uneori am vorbe mustrătoare pentru R. Nu numai că le gîndesc, dar i le și spun. Cînd ceva o nemulțumește, se strînge arici, devine refractară, refuzînd dialogul și orice exemplu pedagogic. Invitată la calm, răspunde sfidător. O vizitează demonul rupturilor. Azi mi-a replicat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
așteptat „legătura” în gara Pașcani, am asistat la o ceartă între un bărbat (om de întreținere) și femeia sa. Ea se plîngea că n-are bani și că, pentru a-și hrăni copiii, vinde urzici. Atunci el, încolțit de privirile mustrătoare ale celor aflați pe peron, a adoptat figura „boierului”, obișnuită de „neamurile proaste”, aruncîndu-i cu dispreț, la picioare, un șomoiog de hîrtii de 10 lei. A așteptat ca femeia să-i culeagă, apoi a ridicat mîna asupra ei și i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
al celor 8 copii dura cam un sfert de ceas, fiecare fiind răspândit pe te miri unde, iar masa era o hărmălaie de nedescris, cu noi înfulecând la repezeală, sub privirea îngăduitoare și veselă a tatii și cea atentă și mustrătoare a mamei, care din când în când, mai folosea câte o ustensilă de bucătărie polonic sau făcăleț ca să ne mai potolească. Am fost mereu o familie unită, puternică, tonică, optimistă. Având în vedere diferențele de vârstă dintre noi, în sprijinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
crezut că ne aflăm pe lumea cealaltă pe ambii pereți ai unui culoar lung de vreo 20 de metri tablouri și iar tablouri de diferite dimensiuni și în diferite culori cu "odiosul" și "sinistra" care ne priveau cu niște ochi mustrători. După ce ne-am revenit, am trecut în alte camere, unde nu mai apăreau "Cabinetele 1 și 2" și unde am putut alege multe lucrări de artă valoroase pentru Veneția. Serile la Veneția în compania aceea selectă au fost adevărate regaluri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ciolane și capete de mort care rânjeau hâd și păreau că mișcă în lumina felinarelor. De jur-împrejurul pereților zăceau sipete, baloturi, saci, covoare, arme vechi, arămării, aruncate claie peste gră madă, ca lucrurile scăpate de la foc - zăceau într-o încăpere amorțită, mustrătoare și plină de tristețe, de parcă ar fi simțit pustiul și întunericul din jur. În momentul ieșirii în Atlantic, lângă coasta africană, echipajul a trebuit să facă față unui atac pirateresc al felucilor maure, prilej cu care naratorul a descris micile
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
ocupă atunci pătimaș cu vreunul dintre lucrurile materiale care stau pe amândouă părțile drumului și face chipul și gândul cel curat, și tăiat împrejur al purtării evlavioase netăiat împrejur și întinat. Când deci se oprește, vede îndată prin conștiință, rațiunea mustrătoare, ca pe un înger, amenințând-o cu moartea și mărturisind că pricina amenințării este oprirea pe calea virtuții, oprire care face gândul netăiat împrejur”<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie. footnote>. Pe drumul virtuții, Hristos este lângă fiecare nevoitor
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
chem și strig. Și mă-nfior de-al neființei frig. Ecou de râs și jocuri de copii Colindă prin odăile pustii. Atât a mai rămas din tot ce-a fost Căsuța mea, când altu-i al tău rost. Și ochiul tău privește mustrător Și florile-au căzut de pe pridvor. De ce mă chemi cu amintiri nestinse. Căsuța mea cu geamurile plânse? Ceva mai optimistă poezia Magdei Isanos: Eu nu regret Eu nu regret povestea de iubire, dar e nespus de trist și de ciudat
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
vedere scurtă. Nici pasăre, nici animal De ziua păsării Phoenix, considerată regina păsărilor, toate viețuitoarele din împărăția ei s-au dus s-o onoreze. Doar liliacul nu s-a înfățișat. Chemându-l la ea, pasărea Phoenix a spus cu glas mustrător: Tu, ca unul din supușii mei, de ce nu te-ai înfățișat de ziua nașterii mele? Eu am picioare și pot umbla pe pământ și socotesc că-s animal, ce rost avea să-ți urez viață lungă, de ziua ta, ție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
portretul Clarei. — Dde ce? strigă el, furios. De ce nu-mi ddai nici o șansă? Dde ce e numai el în min-tea ta? Dde ce el ? Mereu el !!! Dar ochii imenși și întrebători ai Clarei erau de nepătruns. Ba chiar păreau ușor mustrători, ca de altfel și ochii Georgianei, din portretul alăturat. — Ai un frate grozav, zău așa! îi spusese Georgiana mai de mult, când venise la ei și-l așteptau amândoi pe Edi. Trebuie să fii tare mândru de el! E plin
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un aer îmbălsamat, apăsat, familiar trecea prin noaptea cea pustie și rece a sufletului meu. De douăzeci de ori eram să mă repăd s-o strâng în brațe c-un amor copilăresc și nebun, de douazeci [de ori] zâmbetul ei mustrător și viclean, care părea că ghicește tot ce se petrece-n mine, își râdea de încercările mele. În fine ajunserăm la casă. Iute și grațioasă, ea sări nebunatec gardul și dispăru râzând prin arborii cei ninși ai grădinei, eu o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]