116 matches
-
inactivarea prin mutație a două gene supresoare de tumori: gena p53 și gena dcc. Prin mutația combinată a celor patru gene, unii dintre polipii care tapetează colonul se malignizează, declanșându-se astfel neoplazia de colon. Probabilitatea ca astfel de evenimente mutaționale multiple să se realizeze sincron este extrem de mică. Mai curând, evenimentele mutaționale se desfășoară succesiv, în timp, ceea ce explică creșterea incidenței neoplaziei de colon odată cu înaintarea în vârstă. Probabil, astfel se explică și apariția unor neoplazii numai la unele persoane
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
gena dcc. Prin mutația combinată a celor patru gene, unii dintre polipii care tapetează colonul se malignizează, declanșându-se astfel neoplazia de colon. Probabilitatea ca astfel de evenimente mutaționale multiple să se realizeze sincron este extrem de mică. Mai curând, evenimentele mutaționale se desfășoară succesiv, în timp, ceea ce explică creșterea incidenței neoplaziei de colon odată cu înaintarea în vârstă. Probabil, astfel se explică și apariția unor neoplazii numai la unele persoane care suferă diferite traumatisme (lovituri, fracturi). La persoanele la care traumatismul este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Probabil, astfel se explică și apariția unor neoplazii numai la unele persoane care suferă diferite traumatisme (lovituri, fracturi). La persoanele la care traumatismul este urmat de neoplazie, probabil că șocul traumatic a fost precedat de mutația uneia dintre protooncogene. Evenimentul mutațional este însă insuficient pentru a induce instalarea ireversibilă a transformării maligne a celulei. Traumatismul ulterior evenimentului mutațional permeabilizează lizosomii, al căror echipament enzimatic hidrolitic bogat și divers, inclusiv DN-aze acționează asupra ADN. Astfel este indusă a doua mutație (posibil, la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
fracturi). La persoanele la care traumatismul este urmat de neoplazie, probabil că șocul traumatic a fost precedat de mutația uneia dintre protooncogene. Evenimentul mutațional este însă insuficient pentru a induce instalarea ireversibilă a transformării maligne a celulei. Traumatismul ulterior evenimentului mutațional permeabilizează lizosomii, al căror echipament enzimatic hidrolitic bogat și divers, inclusiv DN-aze acționează asupra ADN. Astfel este indusă a doua mutație (posibil, la nivelul genei supresoare de tumori) în celula în care exista deja o mutație a uneia dintre genele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
hidrolitic bogat și divers, inclusiv DN-aze acționează asupra ADN. Astfel este indusă a doua mutație (posibil, la nivelul genei supresoare de tumori) în celula în care exista deja o mutație a uneia dintre genele implicate în carcinogeneză. Cele două evenimente mutaționale ale celor două gene cooperante condiționează probabil și evoluția neoplazică la pacienții HNPCC. Al doilea eveniment mutațional este necesar și suficient pentru convertirea celulei pe calea transformării maligne. La persoanele la care traumatismul nu este urmat de evoluția neoplazică, fie
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
nivelul genei supresoare de tumori) în celula în care exista deja o mutație a uneia dintre genele implicate în carcinogeneză. Cele două evenimente mutaționale ale celor două gene cooperante condiționează probabil și evoluția neoplazică la pacienții HNPCC. Al doilea eveniment mutațional este necesar și suficient pentru convertirea celulei pe calea transformării maligne. La persoanele la care traumatismul nu este urmat de evoluția neoplazică, fie că nu a existat primul eveniment mutațional, fie că traumatismul nu a fost însoțit de succesiunea de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
probabil și evoluția neoplazică la pacienții HNPCC. Al doilea eveniment mutațional este necesar și suficient pentru convertirea celulei pe calea transformării maligne. La persoanele la care traumatismul nu este urmat de evoluția neoplazică, fie că nu a existat primul eveniment mutațional, fie că traumatismul nu a fost însoțit de succesiunea de evenimente prezentată speculativ, mai sus. Metodele moleculare actuale fac posibilă testarea experimentală a ipotezei genezei posttraumatice a neoplaziei în diferite tipuri de boală canceroasă. Tumora Wilms este desemnată WT și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
fără excepție și banda 13q14, au fost decelate la mulți dintre pacienții cu retinoblastom. Observația clinică potrivit căreia celulele retinale de la pacienții cu retinoblastom ereditar nu prezintă fenotip heterozigot a permis să se postuleze că cel de al doilea eveniment mutațional pentru inițierea acestui tip de neoplazie ar conduce la inactivarea sau eliminarea alelei de tip sălbatic, din locusul pentru retinoblastom. Al doilea eveniment poate fi reprezentat de mutația somatică a alelei normale sau de pierderea regiunii din cromozom în care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
din cazurile de retinoblastom ereditar a arătat că era eliminat din tumoră cromozomul de la părintele purtător al alelei sălbatice (normale) (Cavenee și colab., 1985). Cercetările au evidențiat că atât formele ereditare cât și cele sporadice de retinoblastom implică același mecanism mutațional care anulează funcția genei normale, localizată în cromozomul 13q14 (fig. 21.8) și cel puțin în unele cazuri, mutațiile induc homozigotarea pentru o deleție a genei responsabile de retinoblastom (fig. 21.9). Gena mutantă, prin deleție, moștenită de copiii afectați
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
joacă totodată rol central în tumorile induse de virusurile tumorale ADN, în special SV40, adenovirus și papilomavirusurile umane. Proteinele oncogenice ale acestor virusuri (antigena T, E1A și E7) se leagă la proteina RB, inactivând-o, ceea ce are valoarea unei inactivări mutaționale a genei Rb1 ceea ce conduce la proliferarea celulară necontrolată și dezvoltarea tumorii. În concluzie, considerând nivelul celular, oncogeneza retinală este un eveniment extrem de rar, deoarece retinoblastele sunt precursorii pentru aproximativ 108 celule diferențiate ale retinei. Primul eveniment al genezei retinoblastomului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cazurile de retinoblastom sporadic, de unde se trage concluzia că toate cazurile de retinoblastom implică mutația la nivelul 13q14 (Knudson, 1989). Același locus în cromozomul omolog este pierdut sau suferă mutație și acesta este în fapt, cel de al doilea eveniment mutațional (double hits) în oncogeneză. Acest al doilea eveniment mutațional poate fi reprezentat de o mutație punctiformă în 13q14, deleție cromozomală, nondisjuncție cu pierdere cromozomală (asociată cu LOH) sau crossing-over mitotic inegal generator de mutație somatică, respectiv de deleție și duplicație
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
toate cazurile de retinoblastom implică mutația la nivelul 13q14 (Knudson, 1989). Același locus în cromozomul omolog este pierdut sau suferă mutație și acesta este în fapt, cel de al doilea eveniment mutațional (double hits) în oncogeneză. Acest al doilea eveniment mutațional poate fi reprezentat de o mutație punctiformă în 13q14, deleție cromozomală, nondisjuncție cu pierdere cromozomală (asociată cu LOH) sau crossing-over mitotic inegal generator de mutație somatică, respectiv de deleție și duplicație. Descoperirea genelor supresoare de tumori a condus la constatarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
genetică pentru sistemul MRS este heterozigotă, adică prezintă una dintre copiile genei MRS normală și cea de a doua în stare mutantă. Faptul dovedește încă o dată justețea modelului Knudson, care afirmă că trebuie să se realizeze un al doilea eveniment mutațional pentru a avea loc tranziția de la susceptibilitate-predispoziție la starea de fapt a condiției maligne. 22.1. SINDROAME DE INSTABILITATE GENOMICĂ Instabilitatea genomică poate fi observată la microscopul optic, fiind manifestată sub aspectul unor rupturi și rearanjamente cromozomale în celulele aflate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în definirea populațiilor umane aflate în risc mare pentru aceste somatoeredopatologii, posibilitățile de utilizare a tehnicilor citogenetice pentru măsuri de diagnostic și prognosticare, precum și pentru monitorizarea terapiei, interrelațiile situsurilor fragile, a situsurilor specifice de formare a markerilor, rolul petelor fierbinți mutaționale cromozomale asupra cărora se exercită acțiunea agenților clastogeni și efectul localizării protooncogenelor nu sunt pe deplin elucidate, astfel că citogenetica tumorală rămâne un domeniu în plină dezvoltare, fascinant și deosebit de util, pentru monitorizarea neoplaziilor. Activarea protooncogenelor se poate realiza prin
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de răspuns existent în exonul trei al genei care codifică pentru CASP-6 (MacLachlan și El-Deiry, 2002). Gena tp53 în formă mutantă se întâlnește în 40% dintre cancerele de piele. Mutațiile induse de expunerea la radiații UV sugerează existența unui hotspot mutațional cuprins între codonii 196 și 278 ai tp53. De asemenea, mutații în tp53 au fost identificate într-un procent semnificativ de probe prelevate de la pacientele cu cancer de sân. În cazul acestei patologii, codonii hotspot sunt: 175, 220, 245, 248
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cancer de sân. În cazul acestei patologii, codonii hotspot sunt: 175, 220, 245, 248 și 273. Prezența formei mutante a genei este asociată cu un răspuns scăzut la chemoterapia cu doxorubicină. Și în cazul altor tumori au fost identificate hotspot-uri mutaționale. Astfel de hotspot-uri mutaționale au fost identificate la pacienții cu cancer pulmonar (codonii 157, 158, 245, 248, 249, 273), de esofag (codonii 175, 176, 248, 273 și 282), colorectal (codonii 175, 245, 248, 273 și 282) sau de prostată (codon
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cazul acestei patologii, codonii hotspot sunt: 175, 220, 245, 248 și 273. Prezența formei mutante a genei este asociată cu un răspuns scăzut la chemoterapia cu doxorubicină. Și în cazul altor tumori au fost identificate hotspot-uri mutaționale. Astfel de hotspot-uri mutaționale au fost identificate la pacienții cu cancer pulmonar (codonii 157, 158, 245, 248, 249, 273), de esofag (codonii 175, 176, 248, 273 și 282), colorectal (codonii 175, 245, 248, 273 și 282) sau de prostată (codon 273) (Petitjean și colab
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
complementar (epistatic). Heterozisul, sau vigoarea hibridă, este deci caracteristica acelor însușiri care dau adaptabilitate și valoarea sa crește proporțional cu descreșterea valorii coeficientului de heritabilitate. 52 Heterozisul adevărat, sau euheterozisul, se poate clasifica (în funcție de genele care îl determină), în euheterozis mutațional și euheterozis echilibrat (Vintilă 1988). Ambele tipuri de euheterozis acționează asupra genelor recesive (fie prin acțiunea genelor cu dominanță completă, fie prin cea a genelor cu acțiune de supradominanță), eliminand de la reproducere indivizii homozigoți cu gene recesive. Dacă euheterozisul mutațional
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
mutațional și euheterozis echilibrat (Vintilă 1988). Ambele tipuri de euheterozis acționează asupra genelor recesive (fie prin acțiunea genelor cu dominanță completă, fie prin cea a genelor cu acțiune de supradominanță), eliminand de la reproducere indivizii homozigoți cu gene recesive. Dacă euheterozisul mutațional este un factor protector asupra presiunii de mutație, cel echilibrat este un mecanism evolutiv, asigurând în populație menținerea mai multor genotipuri, care pot fi adaptabile la diferite nișe ecologice. Pseudoheterozisul (sau luxurianța) este produsă de gene cu acțiune epistatică și
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
Calea de semnalizare Wingless/ β-Catenina Calea de semnalizare Wnt/β-catenină, înalt conservată evoluționar, are rol fundamental în embriogeneză și funcționează ca reglator cheie în procesele de proliferare, diferențiere, interacțiune celulară și apoptoză. Anomalii ale căii Wnt/β-catenină determinate de evenimente mutaționale și non-mutaționale au fost implicate în dezvoltarea multor tumori maligne umane printre care se numără și CHC. Activarea căii Wnt se realizează prin legarea liganzilor Wnt3a de complexul receptor (Fzd/LRP 5/6). Componenta intracelulară cheie este β-catenina citoplasmatică. Activarea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
ciclul celular. Identificarea în procesele tumorale a mutațiilor genelor ce codifică aceste proteine sugerează un potențial rol de gene supresoare tumorale îndeplinit de către acestea [57]. Există două familii de proteine inhibitoare CKI: familia INK4: p16 INK4A, p15 INK4B, p18 evenimente mutaționale. De asemenea, expresia p53 a fost găsită corelată cu expresia p21 atât în țesutul tumoral, cât și în parenchimul hepatic adiacent [61]. Supraexpresia p21 este considerat un eveniment tardiv în hepatocarcinogeneză. Inițial s-a considerat că în CHC inactivarea CDKN2A
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
mai multe tipuri de homozigoți recesivi (aa,a1a1,a2a2...anan) și, de asemenea, mai multe tipuri de heterozigoți (Aa,Aa1, Aa2...Aan,a1a2, a1a3... a1an,a2a3,a2a3,a2a4, ... a2an, etc.). În cazul în care gena a suferit mai multe procese mutaționale, în acești loci, se pot găsi polialele. În funcție de plasarea lor în autosomi sau heterosomi, genele pot fi autosomale sau heterosomale. În cazul plasării lor în heterosomi, genele manifestă fenomenul de sex-linkage, transmițându-se cu frecvență mai mare la unul dintre
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
E Hepatocarcinomul în stadiu avansat locoregional este una dintre neoplaziile dintre cele mai dificil de tratat, reprezentând până în prezent o provocare majoră pentru hepatologi și oncologi. Primul motiv este pentru prezența clonelor celulare înalt rezistente la chimioterapie, cu o rată mutațională mare, care prezintă numeroase mecanisme prin care celulele tumorale se sustrag acțiunii chimioterapiei, cum ar fi nivele înalte de dihidropirimidin dehidrogenază (DPD) care conferă rezistență la 5FU [1], supraexpresia genei MDR-1 (multidrug resistance gene) [2] și glicoproteina P [3]. Astfel
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Angela Părău () [Corola-publishinghouse/Science/92143_a_92638]
-
frecvente între acest tip de tumoră și modificările metaplazice și hiperplazice epiteliale, fără a ști cu certitudine dacă aceste modificări reprezintă o etapă obligatorie în adenocarcinogeneza pancreatică [2]. Un studiu genetic extins a permis identificarea unui spectru larg de evenimente mutaționale pe baza cărora se consideră că ADP este o boală extrem de complexă, heterogenă și instabilă genetic. S-a sugerat că această tumoră este alcătuită din câteva elemente distincte reprezentate de celulele tumorale, celulele stem canceroase (cancer stem cells sau CSC
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
fost identificate și raportate pentru prima dată în literatura de specialitate mutații somatice recurente în genele BAP1 și ARID1A. Prin compararea datelor provenite de la cele două tipuri de CCA analizate, au fost raportate diferențe cu semnificație statistică între pattern-urile mutaționale ale genelor BAP1, IDH1 și IDH2, care sunt mai frecvent implicate în patogeneza CCA nonparazitare, demonstrând că etiologiile diferite pot induce mutații somatice distincte pentru același tip de tumoră, ceea ce reprezintă o oportunitate pentru terapia personalizată în acest tip de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Șuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92151_a_92646]