6 matches
-
minune mai are poporul. Ce frumos mai torcea motorul și cu ce pasiune mai freca șoferul tabla frumos vopsită! Băi, mi se adresează acesta. Mă remarcase că eram cel mai deștept dintre drăcăraia satului. Da, nene, răspund supus. Dă-mi mutelca aceea de pe capotă! Mă reped servil să execut comanda. Cînd să apuc mutelca șoferul apasă pe claxon. Bi-bi! Biii! Oah! țip cît mă țin bojocii, total surprins, scăpînd mutelca jos. Aveam impresia că m-a fript, suflam spre degete și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai freca șoferul tabla frumos vopsită! Băi, mi se adresează acesta. Mă remarcase că eram cel mai deștept dintre drăcăraia satului. Da, nene, răspund supus. Dă-mi mutelca aceea de pe capotă! Mă reped servil să execut comanda. Cînd să apuc mutelca șoferul apasă pe claxon. Bi-bi! Biii! Oah! țip cît mă țin bojocii, total surprins, scăpînd mutelca jos. Aveam impresia că m-a fript, suflam spre degete și țopăiam prostește. Șoferul rîde în hohote. Copiii, tîmpiți ca și el, rîd slugarnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai deștept dintre drăcăraia satului. Da, nene, răspund supus. Dă-mi mutelca aceea de pe capotă! Mă reped servil să execut comanda. Cînd să apuc mutelca șoferul apasă pe claxon. Bi-bi! Biii! Oah! țip cît mă țin bojocii, total surprins, scăpînd mutelca jos. Aveam impresia că m-a fript, suflam spre degete și țopăiam prostește. Șoferul rîde în hohote. Copiii, tîmpiți ca și el, rîd slugarnic. Crezînd că și-au cîștigat un loc lîngă șofer, copiii se apropie și încearcă să pipăie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-se marea sa dragoste și admirație pentru „geniul popoarelor democrate din Întreaga lume”: „Măi, tovarăși, nu se poate ca fabrica asta să-mi poarte numele! Numai numele Marelui Stalin, În viață fiind, poate fi dat fabricilor, uzinelor, orașelor, tractoarelor, șuruburilor, mutelcilor, șaibelor, cheilor de 14-17, etc.! Eu sunt un pitic În comparație cu el așa că schimbați-i numele!”. În anii ’60 ai secolului trecut, am regăsit-o În presa vremii cu numele de „Proletarul roșu” și nu știm de ce deoarece proletar verde sau
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Mânios, Mehală luă bastonul și, fără să-l simtă hoțomanul, se furișă pe lângă stâlp. Tâlharul băgase adânc mâna în una din ferestrele hulubăriei și îl scotea, dibaci, chiar pe rotat. Mehală văzu vânăt în fața ochilor. Cumpănind în pumn bățul cu mutelcă, îl azvârli dintr-o dată sfârlează către hoț. Surprins, copilul se feri, dar piciorul îi alunecă pe tablă ; de pe acoperiș el căzu de-a rostogolul și se prăbuși în curte. Plin de furie, Mehală privea de sus la vinovatul care, chircit
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și el erau totuna, mai mult decât proteza sprijinită într-un ciot de scândură în spatele barului și pe care o vedea sau o auzea destul de rar, când gazetele încetau să mai foșnească, iar Invalidul se ridica cu greu, proptindu-și mutelca de la capătul piciorului de lemn în podea, și-ncepea să șontâcăie prin locantă. I se păru ciudat că încă nu venise. Ridică fața și ascultă. Nu auzi nimic, nici măcar un foșnet de hârtie, dar și-l imagină stând cuminte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]