26 matches
-
-i se accumba... Se apropie împiedicat, dar cumva sigur, Pare că știe ca-i doar o ploicică, desigur, Jubilând mai face oricum cate-o piruetă, Bucurând, dar slab îi el cât o eprubetă... Acum chiar langa mine-i, aud și muzichie, Mă întorc, mă uit unde/ce poate să ‘învie', Doar nu poate să cânte ploaia vreo vină, Sau ce îngerii ploilor ar putea să parvină!? Ma uit iar la batrânel, cam de la el venea, Dar nu era vreun radio ceea ce
OAMENI BUNI.. ÎN UMBRĂ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 by http://confluente.ro/Valerian_mihoc_1401978468.html [Corola-blog/BlogPost/360956_a_362285]
-
e 10. Ăștia nu știu că unii se mai și odihnesc, după o noapte de zbenguială cu parfumuri de tâțoaie? Întind mâna cu greu (îmi amorțise cât am ținut-o sub același cap deștept), dar taman atunci s-a oprit muzichia. La dracu!, zic, bine că s-a răzgândit și mă întorc pe partea cealaltă, nu fără ceva opinteală și un soi nedefinit de greață; greață de viață, greață de telefoanele care îți strică somnul și-ți spulberă visele, greață și
BANII, ĂŞTIA..., LUA-I-AR DRACU ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 by http://confluente.ro/Banii_astia_lua_i_ar_dracu_george_safir_1341883878.html [Corola-blog/BlogPost/341940_a_343269]
-
prezintă „fonomenul” Costești cu dansuri din buric. În tradiția romilor dânsul din buric nu există...poate doar la turci da unde or venit și manelele. Anton Pann îi dă vina. Cine dreacu l-o pus pa ast popa să aducă muzichie de la Ista în Bul? (b). În 2011, alt fetișval cu reținerea unui pistolar, celebrul necunoscut „Gypsy the Kid”, cu pistol cu bile de caucuc, ca Cucu i-o cântat manelizatului la cap. Ce-i drept, e drept. Băsescu s-o
MANELELE, RROM-UL MIHAI NEACȘU ȘI R?OMÂNUL MUGUR VĂRZARIU de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_nutu_carpaci_1473248161.html [Corola-blog/BlogPost/375878_a_377207]
-
țării... La Alba Iulia în Cetate, la 1 Decembrie 1918, Marea Adunare Națională a proclamat Unirea Transilvaniei cu România. Și tot aici, s-a cântat atunci „Deșteaptă-te, române!”, devenit astăzi imnul de stat al României. Muzica aparține „profesoului de muzichie”, și folcloristului român Anton Pann, care prin opera sa a contribuit la dezvoltarea limbii noastre literare, iar versurile îi aparțin poetului român Andrei Mureșanu, născut la Bistrița, în Transilvania, care a participat la revoluție și a cărui poezie "Un răsunet
INIMA STRĂVECHE A ŢĂRII de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Inima_straveche_a_tarii.html [Corola-blog/BlogPost/350930_a_352259]
-
în plămâni și numai îi aud intonând ” Cu noi este Dumnezeu!", cu ajutorul celor din sală, ce murmură și ei, la unison. Un cuvânt la sfârșitul concertului ne aduce aminte că în această seară ni s-au prezentat piese rare de muzichie compuse de compozitori monahali români, la care s-a adăugat forța rugăciunii. Seara devine astfel completă și din punct de vedere duhovnicesc, dar și cultural, mai ales că simțurile ne-au fost desfătate. În sală erau prezente și piese de
CÂNT DIVIN de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 by http://confluente.ro/milena_munteanu_1462175367.html [Corola-blog/BlogPost/375290_a_376619]
-
ocupațiile. Astfel în lada sa personală aduna cu sârguință manuscrise de muzică bisericească, fiind în același timp cântăreț de strană și profesor la școala de muzică bisericească de pe podul Mogoșoaiei. În martie 1827 a fost numit profesor la Școala de Muzichie de pe lângă Episcopia Râmnicului și cântăreț la Biserica Maica Domnului primind și propunerea - acceptată, de altfel - de a preda lecții de cântare bisericească maicilor de la Mânăstirea dintr-un lemn în apropiere de Govora. În primăvara anului 1829 se întoarce în București
ANTON PANN (SCURT REMEMBER SENTIMENTAL) de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 by http://confluente.ro/liliana_boian_terziu_1471769706.html [Corola-blog/BlogPost/371099_a_372428]
-
II (defteriu) la biserica „Cu Sfinți” de pe Calea Moșilor. Tot acum, Antonache (cum era alintat de mamă în copilărie), devine și ucenic al dascălului grec Dionisie Fotino. Astfel, dornic să-și îmbogățească cunoștințele, se înscrie „ca auditor” la „școala de muzichie” deschisă de Fotino, „scriitor erudit și compozitor muzical”, cunoscător perfect al muzicii orientale (1769-1821). În 1816 părăsește această școală și se înscrie la școala deschisă de dascălul Petru Efesiul, unul din grecii pricepuți în muzica eclesiastică, care i-a transmis
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
bisericești în limba română: "Teoreticonul", "Anastasimatarul" și "Irmologhionul", în tipografia călugărilor mechitariști (armeni). În anul 1823 ajunge profesor de psaltichie la școala de cântări bisericești de pe Podul Mogoșoaia (astăzi Calea Victoriei). În anii 1826-1827 își va desfășura activitatea ca „dascăl de muzichie” la școala de pe lângă Episcopia Râmnicului și cântăreț la biserica „Buna Vestire” din Râmnicu Vâlcea. Nu se cunoaște în ce împrejurări a ajuns în acest oraș; este foarte probabil să fi fost transferat aici disciplinar din pricina divorțului de prima soție sau
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
lingvistic marcat, aparținînd altor registre (arhaisme, regionalisme, neologisme de ultimă oră), ca și prin apelul intertextual continuu la citate, aluzii și parafraze. La nivel lexical, rezultatul acestei tendințe e specializarea ironică a unor cuvinte - plod, odraslă, june, amor, amic, politichie, muzichie etc. - , prin fixarea conotațiilor lor mai mult sau mai puțin depreciative. Preferința pentru termenul (ușor) învechit sau popular e foarte puternică în anumite zone semantico-pragmatice: în exprimarea indefinitului, a impreciziei (oarece, niscai, niscaiva) ori a temporalității (deunăzi, mai an, anțărț
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
de Internet dovedesc că o parte din formele în -țiune nu sînt pur și simplu eliminate din limbă. Ele continuă să existe, tocmai pentru că variația terminațiilor are o încărcătură stilistică - ecou al istoriei lor culturale. Ca și alte forme arhaice (muzichie) sau populare (odraslă), variantele în -țiune alimentează în româna de azi un anume „registru ironic”. Un exemplu interesant este propozițiune : forma învechită a cuvîntului (în DEX: variantă literară, fără indicații stilistice) devine semnal suplimentar într-o expresie ironică - despre ce
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
Pagină realizată de Zoltan Varga Amintiri din Piața de discuri din Parcul Botanic În vremurile în care MP3-ul era inexistent, aprovizionarea cu muzichie se făcea pe diverse căi, iar discurile valorau o avere A fost o vreme în care MP3-ul nu a existat. Vremuri în care oamenii își astâmpărau setea de cultură muzicală prin discuri vinil, benzi de magnetofon sau casete audio. Vremurile
Agenda2004-27-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282599_a_283928]
-
benzi de magnetofon sau casete audio. Vremurile anilor 1980. Ani în care deși informațiile de orice fel și, implicit, și titlurile muzicale străine ajungeau pe o filieră mult mai complicată în urbe, melomanii erau la curent cu tot ceea ce însemna muzichie. Pe la începutul anilor 1980, în Parcul Botanic a luat ființă o interesantă piață. Unde nu se vindea țipiripi, Eurocrem, țigări Vikend sau Otteri, ci discuri. Viniluri. Încet - încet, piața a prins curaj și din vorbă-n vorbă a crescut văzând
Agenda2004-27-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282599_a_283928]
-
nu a fost urmat - așa cum era de așteptat - de alte apariții ale oamenilor care dețin microbul muzicii bune în sânge. Sărăcia lucie ce se manifestă în rândul aparițiilor de carte cu această temă are un corespondent direct în (in)cultura muzichiei autohtone actuale, iar lipsa de verigi care să disece fenomenul (rău sau bun, cum o fi!) riscă să arunce această artă într-un perimetru exclusiv comercial, în care nonvalorile sunt ridicate la statut de vedetă, iar cei care ar merita
Agenda2004-39-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282909_a_284238]
-
etc.) Dicționarele noastre nu indică decît rareori "registrul ironic", deși în limba actuală sînt multe cuvinte care au o conotație ironică și depreciativă fixă. Cîteva exemple de cuvinte ironice provenite din fondul mai vechi și popular sînt substantivele diriguitor, jună, muzichie, odraslă, ogradă, patalama, plod, politichie, tagmă, unele adjective (vârtos), adjective substantivizate (mai mari), nehotărîte (niscaiva), verbe ca a cadorisi, a se pricopsi etc. Aceste cuvinte se află în sinonimie cu formele standard, nemarcate, singura lor trăsătură distinctivă fiind tocmai distanța
Ironii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12583_a_13908]
-
patalama, dar nu găsește slujbă" (EZ 2522, 2000); categoria exclusiv negativă e o tagmă: "un simplu act de bravură din partea vreunui teribilist proaspăt intrat în tagma "secretoșilor" finanțați de la Buget" (Cotidianul 27.04.2002); muzica adevărată e dublată ironic de muzichie ("Muzică & muzichie", LA&I 10, 2004), iar politica de politichie ("Biserica vrea politichie", EZ 1763, 1998). Administrația are diriguitori ("Diriguitorii macroeconomiei și finanțelor României", RL 809, 1992), mai mari ("mai marilor SNCFR le-a venit măreața idee...", Expres magazin = EM
Ironii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12583_a_13908]
-
nu găsește slujbă" (EZ 2522, 2000); categoria exclusiv negativă e o tagmă: "un simplu act de bravură din partea vreunui teribilist proaspăt intrat în tagma "secretoșilor" finanțați de la Buget" (Cotidianul 27.04.2002); muzica adevărată e dublată ironic de muzichie ("Muzică & muzichie", LA&I 10, 2004), iar politica de politichie ("Biserica vrea politichie", EZ 1763, 1998). Administrația are diriguitori ("Diriguitorii macroeconomiei și finanțelor României", RL 809, 1992), mai mari ("mai marilor SNCFR le-a venit măreața idee...", Expres magazin = EM 40, 1994
Ironii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12583_a_13908]
-
stare de claustrofobie inversă Stabilit din 1985 în Suedia, muzicianul timișorean Doru Apreotesei, care a activat în formații precum Pro Musica, Gramofon, Post Scriptum și Sfinx, a evoluat pe o scenă „acasă“ după 11 ani, oferind o seară burdușită cu muzichie bună. Doru a editat în anii trecuți două materiale de muzică new age, discuri care sunt apreciate atât în țările nordice ale continentului nostru, cât și în America sau Asia. Un concert de excepție, într-o companie așijderea Ce poate
Agenda2004-28-04-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/282638_a_283967]
-
care vroia să combine repertoriul personal cu cel al diverșilor soliști pe care îi acompaniam“. Deși băieții rămași au continuat pentru scurt timp Post Scriptum, după plecarea lui Doru la Sfinx, trupa nu și-a mai găsit locul pe scena muzichiei din acea perioadă. „În vara anului 1982, am cântat la Eforie Sud cu Post Scriptum și am făcut un film numit «Melodie la Costinești», unde a apărut și formația Sfinx. Atunci m-am întâlnit cu băieții, am avut o discuție
Agenda2004-28-04-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/282638_a_283967]
-
ai pus-o! Cum primăvara mângâie acoperișurile cu degete catifelate și calde, cârciumarul a scos mese pe terasă, sub umbrar, iar mușterii - gâdilați plăcut de razele soarelui - Își ung gâtlejurile cu beuturile care fac viața dulce și capul greu dimineața. Muzichia de pahar și de inimă albastră, filozofează Gicu, aduce sete și mai mare pe șoseaua gâtului. După care cântă, spre amuzamentul celor doi, fiindcă n-are voce nici cât măgarul. Păcătos ești, cârciumare, dai să bea la orișicare, pe bani
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
prețioasă, ruptă-n figuri, care nu vrea să aibă broboane de transpirație pe nas... Te-ai prostit la bătrânețe. De cum l-au văzut pe Șpriț, Gore și Gicu s-au repezit amândoi, mai să se calce În picioare, ca să dea muzichia mai tare, fiindcă au sesizat o oarecare doză de Încruntare pe fruntea lui. Ce-i, Sandule, care-i baiul? Supărat pe viață? Oi fi supărat pe tine Însuți, fiindcă nu te-ai dus la vot... Nu te mustră conștiința de la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
casă și bate cu pumnul În masă. Gicu Îi dă dreptate: Sandule, trebuie să recunoști că le zice și Gore. Are momentele lui de grație. Mai merge o bere, Gore? Dacă pui și-un rom În ea, Gicule! Și-o muzichie mai veselă! Să uit de fondul monetar și de ținutul secuiesc... Din boxe răsună melodia of, ce dor, ce chin, ce jale, pe la poarta dumitale... Iar Gore se Întristează din nou: O să mergem cu căciulile În mâini pe la porțile europene
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
doi, reprezentând toate nivelurile, ca să ne luăm zborul... Odată ajunși în incinta avionului; o altă sală de așteptare, ne-am așezat pe rânduri, ca niște spectatori, pentru a ne bucura de terapeutica pe bază de artă care ne era servită: muzichia durerilor de dinți și imaginea unui port care împodobea cortina ecranului pentru proiecția de filme, opera unui pictor complet lipsit de talent. A urmat actul plin de curaj al stewardeselor, fetele alea sfioase cu mina lor proaspătă. Dar schimbările bruște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
laudă magistrul, el era chiar cel mai nebun. O lume de șarlatani, de balamuc și de ocnă grea. În Epistola lui Pavel către galateni la 1,6-7 apostolul este uimit că prin sinagogile colindate de el, alți apostoli cîntă altă muzichie și rău îl supără la auz: ,,Mă mir că treceți așa de repede de la cel ce v-a chemat prin harul lui Cristos la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sînt unii oameni care vă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
în Iisus Cristos prin Evanghelia aceea al cărei slujitor am fost făcut eu.” Propovăduirile Evangheliei lui au fost ascultate doar de mozaicii, iar el a bătut nu-mai la porțile sinagogilor și nimeni dintre Neamuri nu i-a ținut hangul la muzichia de balamuc pe care o cînta printre cei tăiați împrejur la abajur. În Epistola lui Pavel către coloseni, vajnicul plăsmuitor ne mai scrie o trăsnaie la 3,9-11 care i-a ținut în ceață pe goimii cap de lut pînă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
improvizase în onoarea noastră într-o marmoreană logie turcoaz era acum plină cu de toate. Trebuia doar atacată cu distincția impusă de nababul meu. După o jumătate de oră, vivacele Georgel își convocă prin două bătăi din palme partenerii de muzichie și ne propuse: Dați-ne voie să vă cîntăm ce i-am cîntat, anul trecut, lui Bregovici. De-acord, îl împunse moale nababul cu bulbul de argint. Cînd trecuseră două ore? Îl tot așteptam pe cel ce mă îngrijorase cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]