28 matches
-
el, colo la stână, O femeie vrăjitoare Ce luase chip de zână. Și îi dete ea să beie O licoare fermecată Și, cum o bău, feciorul Căzu jos dormind pe dată. Și-ncepu ca să viseze Că la stâna lui frumoasă Năboia degrab’ să intre O jivină fioroasă. Ba chiar două se iviră Și-l făcură ca pe-o fiară, Că luă de-a dreapta bâta Și se repezi afară, Unde-nghesui pe fiare Drept la poarta de ocol Și le ciomăgi cu
POVESTE DE SÂNTILIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 by http://confluente.ro/Poveste_de_santilie_leonid_iacob_1374423875.html [Corola-blog/BlogPost/365259_a_366588]
-
prompt și cu Majestuoasă Tăcere - și până când nu văd cum ochii ei devin cer înstelat și liniște a Grădinii - n-o slăbesc nu faci conversație cu un asasin: îi scoți pumnalul Cuvântului din piept - și vezi vezi cu ochii tăi năboind (prin monstruoasa - cosmica ei rană deschisă) - florile în grădini *** PLÂNS DE MÂL nu mai aveam casă stăteam între tufe de iriși ...urăsc cumplit - dezlănțuit irișii - îi măcelăream cu infimele mele degete - microscopici păianjeni dezmorțiți fojgăiți - de lacome promisiuni... ...fiori se
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 by http://confluente.ro/Solutia.html [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
care se păstrează toată iarna. Ca rezultat al moinelor, râul deseori se descătușează de gheață, fenomen însoțit de scurgerea sloiurilor de gheață și curățarea completă a albiei. În cazul răcirii timpului, în apa râului iarăși se formează gheață la mal, năboi și sloiuri de gheață, apoi podul de gheață. Succesiunea acestor fenomene poate fi observată de câteva ori pe an. Durata podului stabil de gheață este cca 35 de zile, în iernile grele (1963-1964) - până la 112 zile, iar în iernile foarte
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
din Varvara... Și, într-adevăr, profețiile ce se refereau la viitorul său, prind a se înfăptui. După câteva încercări neizbutite de a obține ceaiul de crospec și de a pătrunde prin oglinda neagră (din casa lui Rebega) în Labirint, necazurile năboiesc asupra lui Dimitrie Cristea fără a-și da rând: printre varvarieni prind a circula zvonuri că este afectat de o sminteală ciudată, apoi îl găsește o boală de rinichi, ajunge și la spital, riscă să fie destituit din postul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Băi, să fiți atenți la mine! le comandă Dănuț. Acu', or never! Ne răsfirăm, pe extreme, ca la fotbal, cu Bossul pe centru! Ideea este să atingă, măcar el, con brio, marginea faliei. Și s-o atingă repede, până să năboiască pe-afară, nămeteniile dinăuntru! adaugă Îngerul, surescitat la culme. Și să arunce Cupa Mielului, prin rift! Și să spună Cuvintele! Așa să ne-ajute Dumnezeu, pe toți! Pe toți! Amin! Ce este sub pământ, acolo să rămână! Floare la ureche
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
universitate, pe hudița care își luase numele de la biserica ctitorită de boierul Toma Cozma. Din bulevard până la locul nostru, scăpaseră doar câteva clădiri, dar până în Păcurari se înșirau doar ruine și gropi rămase de la bombe, cu râpi săpate de apa năboită prin canalizare. Din pricina asta, maidanul era poreclit „Coreea”. Strada purta acum numele luptătorului comunist Nicolae Mohănescu. Cum tot acolo se aflau mai multe școli și institute de învățământ, peste puțin avea să fie rebotezată strada Culturii. După revoluție reveni la
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
a dreptul peste câmpul presărat cu movile de cârtiță care susțineau piciorul mai bine decât ciorba din șosea. Toate bune până ce, în câmpul monoton, fără de tufe ori copaci, ne-au tăiat calea meandrele unui râuleț: Miletinul. Tulbure și groasă, apa năboia pe deasupra gheții care încă se mai ținea de malul dinspre noi. Am luat-o pe fir, sperând să găsim un loc de trecere, fie o gheață mai trainică, fie un cot mai strâmt. Pierzând răbdarea, Labiș s-a avântat pe
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cercetare onestă, ce pune la contribuție sursele cele mai varii, scrisă cu echilibru și fără (prea multă) patimă. Una dintre concluzii: ascensiunea lui Ceaușescu ilustrează tarele unui sistem în care "numai cine se târăște nu se împiedică". * N outăți culturale năboiesc dinspre Pașcani de această dată, este vorba de ditamai cărțoiul. Nu-i cât o cărămidă, ci aproape cât un bloc de BCA: 564 de pagini în format mare, culese cu litere mărunte (corp 10). Dacă mai adăugăm că-i un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
energii s-au irosit în gol, câte destine maculate! Imposibil să nu se fi știut, atunci, despre steagul al doilea dar nu conta decât compromiterea liberalilor. Ferește-ne, Doamne, de alegeri, că, în fierbințeala electorală, prea se-ntunecă mințile și năboiesc patimile... O fantomă bântuie istoria recentă a Iașului: aceea a Academiei Mihăilene. (Aflăm amănunte dintr-o carte care "stă să apară": Dan Bădărău, "Monografia Iașilor".) Mulți vorbesc, puțini cunosc. Oricum, rămâne cea mai cretină demolare din perioada dejistă. Întâi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
adevărată iese la luptă după suferință; sabia cu două tăiușuri a cuvântului lui Dumnezeu va sta asupra neamurilor. Un pahar de vin dă putere; eu am băut patruzeci și nu mă pot ține pe picioare. I. Armia lui Mahomet II năboiește ca o apă întăi asupra Țării de Jos, după aceea în sus spre Moldova. II. Ștefan Meșter și Jderul cel mezin, căruia acuma îi spune Onu Păr-Negru, fac parte din detașamentele de recunoaștere în calea Ismailitenilor și se leagă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
E vreme de ploaie; ne oprim la niște izvoare de ape minerale plăcute la gust, în felul Narzanului. Aceste izvoare le găsim într-o poiană mai largă. Piscurile ninse sunt aproape. De pretutindeni, aici, ca și în tot lungul drumului, năboiesc torente înspumate; sunt mai curând cascade, sar din treaptă în treaptă. Pe alocuri cascade adevărate, cu pânze de apă căzând în perdele de la mari înălțimi. La fiecare cotitură a drumului aveam priveliștea pâraielor viforoase, ce se eliberează spre văi din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sinistrate”. Am stat seară de seară în fața televizorului așteptînd comunicatele și imaginile. În centrul tuturor reportajelor e șeful statului. Ceea ce m-a impresionat însă în ultimul a fost chipul unei țărănci care continua să lucreze pe un lan de porumb năboit de ape: numai durere, tristețe și resemnare! Portret sugestiv, figura ei estompa gesticulația hortativă a președintelui. Probabil, mîine-poimîine năvala apelor va înceta. Treptat, urmele calamității vor dispărea. Ar trebui, totuși, ca din această întîmplare teribilă să se extragă concluziile cele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pârâu care se vărsa în Olt având în jur locul natural în care ne puteam camufla la apariția avioanelor. și iarăși, cercul de coroană de spini cu rare înfloriri de speranță își recuperează întregul. La Câșlița, într-una din zile, năboi de lume și mișcare de căruțe. Erau aduși răniții de pe nu știu care vapor de pasageri, victimă și el a războiului. Lovit de câteva mine își aruncase pasagerii în afară. Feșe, spatule, trusele medicale, totul transformase în doar câteva minute școala, draga
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
fericita proximitate cu codrul (frate cu românul). Era un fel de scenariu, unanim acceptat, am zice axiomatic: prin secoli de apăsare și jaf, mediul, ca să folosim termenul științific, ne fusese favorabil, ni se deschisese iubitor, pe cât de ostil străinului, invadatorului. Năboia sumbrul got, crăcănatul hun, rău mirositorul tătar, turcul, în fine, nimicea totul în cale, dar se oprea fulgerat la poalele codrului de nepătruns, îndreptățind cele mai rele presimțiri. Repede hoarda își lua tălpășița, localnicii ieșeau din umbrare, care cântând din
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
într-o carte deschisă, toată viața senină și liniștită pe care o duceau odinioară neamurile vechi de boieri, bogați dar curați la suflet, și atît de deosebiți de acei maloruși josnici, ieșiți din rîndul păcurarilor sau al unor precupeți, care năboiesc ca lăcustele în cancelarii, despoaie de ultimul bănuț chiar pe consătenii lor, împînzesc Petersburgul cu pîrîtori, pînă la urmă-și umplu buzunarele și se leapădă de neamul lor malorus, adăugîndu-și cu pompă un "v" la coada numelui lor, care se
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
aspru, vântul ridica în orizont turnuri de negreață. La noapte iar avea să se stârnească viscol. APE MARI După viscolele iernii care au astupat casele în nămeți, vara a plouat câteva săptămâni în șir. Când a stat puhoiul, pe pământ năboiră pâraiele. Ca un fluviu, din zare în zare, gârlele împânzeau șesul cu valuri mâloase. Abia ghicită în mijlocul noianului, vâltoarea era departe, purtând ca într- un exod apocaliptic poduri din lemn, copaci smulși, vite înecate, acoperișuri de paie ori căpițe. După ce
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
o tuse răgușită. - Mai ai ceva din lefuri ? Morarul nu răspunse. Ghebosul tăcu și veni la locul lui de lângă fată. Aceasta se strânse, adunându-și poalele peste picioarele desculțe. încruntată, i se încrețise pielea pe frunte. SFATUL MORII Când apa năboia pe lăptoc, hardughiei îi cântau toate mădularele. Oblonul se crăpa, valul de apă umplea cupele și, mirată, roata se zmuncea cu stropi. Urnită, hurduca întreaga șandrama. Ca să ghicească metehnele morii, morarul asculta cu urechea aplecată viersul acesta al pornirii. Trimisese
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
din nou puse pe măsele și, în sporul vorbelor cu tâlc, moara uruia iar. Când prăbușiri de trăsnet tunau adânc și fulgerele spintecau cerul cu zarea luminată, porneau ploi ce umflau gârla. Apa firavă creștea prăpăstios, prăvălind creste tulburi și năboind din matcă. De sus se prăbușea potopul. Pe mal arborii erau luați în vârteje. Bulboana îi răsucea, rotindu-i cu rădăcinile către cer. Puhoiul năzuia la opust, așezătura se clătina iar apele făceau vârteje cu spumă. Grinzile de stejar ale
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
tare rău când s-a terminat, n-ar fi stricat să mai facem vreo trei-patru, că doar peștele-i lucru bun de mâncat... L-am făcut noi din nou, dar uite, s-a rupt iar. N-a ținut când a năboit viitura de la ruptura călugărilor - dar care? La Curchi, la mănăstire, au cinci iazuri, patru unu-n altul, al cincilea mai la o parte, pe alt pârâu. Lipa-lipa, lipa-lipa, picioare goale prin glodul drumului; zăngănit de căldări goale, clinchetul câte unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să plecăm În refugiu cu doar două baloturi și trei geamantane - ce, ea, mama nu vede că toți ceilalți din tren și-au luat și mobila? Mă-ntorc să iau mobila! Mama zice că dă-o dracului de mobilă, dacă năboiesc Rușii peste Nistru și pun iar mâna pe ei? Doamne-ferește, de data asta nu-l mai deportează, Îl Împușcă pe loc! Ai văzut tu drac Împușcat?, glumește tata și dă s-o sărute pe mama, ea nu se prea lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fie, are nevoie de aer Trimite-i acum, cât mai îngăduie clipa, respirația ta ARCA DIES (VIZIUNEA RÂULUI ROȘU) Sub solzii de tablă ai Casei s-a zbătut o reptilă Și o apă roșie, lutoasă s-a scurs din icoane năboind pe sub ușă afară M-am uitat în oglindă și am avut viziunea Râului roșu pe apa lui eram o corabie de vorbe și amintiri ieșind din numele Arcadie ca dintr-o carieră de piatră în apele prevestirii Arca dies, frenetica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
se prăbuși asupra copilei. Începu s-o trântească cu capul de părete, o dată, de două ori; apoi o izbea cu palma peste obraji și peste ochi urlând. Fata dădu drumul la trei țipete prelungi, sfâșietoare, apoi amuți, pe când sângele îi năboia pe ochi și pe gură. Glasuri și tropote porniră dintrodată pe afară, capete de femei se arătară la geamuri, cineva zgâlțâi clampa ușii. Rusu întrebă: Cine-i acela? Știe el de copil? Spune-mi cine-i?... Dar copila nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pârâu care se vărsa în Olt având în jur locul natural în care ne puteam camufla la apariția avioanelor. Și iarăși, cercul de coroană de spini cu rare înfloriri de speranță își recuperează întregul. La Câșlița, într-una din zile, năboi de lume și mișcare de căruțe. Erau aduși răniții de pe nu știu care vapor de pasageri, victimă și el a războiului. Lovit de câteva mine își aruncase pasagerii în afară. Feșe, spatule, trusele medicale, totul transformase în doar câteva minute școala, draga
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
atât de concentrată, de parcă pentru asta ar fi venit acolo la pârleaz, să tragă un tutun, în fundul grădinii lui Nicanor. Suflând un nour prelung, începu, înecându-se de fum: Au dat caii în bostănărie... Toată noaptea i-am alungat... Dar năboiau din toate părțile... Sunt turbați de sete, săracii... Au mușcat mulțime de pepeni, cu dinții lor mari... Prăpăd au făcut, nu alta! Pepenii vătămați cu dinții, ori pe cei zdrobiți de copite, i-am scos grămadă, la marginea bostănăriei. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se întrerupe lumina la rețeaua electrică, încât eu am luat lampa de miner, lăsându-i pe ei la sondă, iar eu am mers să văd care e cauza de s-a defectat curentul Iar când am ajuns aproape de nișa de unde năboia apa, am băgat de seamă, tulburându-mă, că unda creștea spre noi, vălurindu-se și sporind din vale în deal, dacă s-a mai văzut așa ceva Deci, prima dată, puhoiul făcuse cum face normal apa, luând-o spre ieșire, dar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]