38 matches
-
de ani și încă unul... N-aș vrea niciunul să i-l dau minciunii...” (N. Labiș, 3 dec. 1956) La 70 de ani și încă unul potcoava coaptă-ncepe-ncet să cadă iar vinul putrezește trist în cadă pe când mă-năbușă fierbând destinul măselăria s-a carbonizat am ochii goi ca două stinse parce pruncul plângând în mine se întoarce și mă descoperă canonizat... Tu pui răsadurile morții-n spini răsare-n urmă gheară-n altă gheară tu luptă-te-n
La 70 de ani și încă unul... by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/5445_a_6770]
-
sos de smîntînă garnit cu mazăre boabe și cu cartofi", ori "Vinu nigru de Burdigalia (Sanctu Julianu)", un "Vin negru de Bordeaux" atît de potrivit la "coturnici cu pulte venatorica abstrudi in placenta foliacea" ("prepelițe gătite cu sos de vînat, năbușite în foi de plăcintă"). Omul care a reușit sa fie deopotrivă sibarit și ascet, dandy și clasic, un boem cu un înalt simț al ordinii nu putea să imprime scrisului său nimic altceva decît paradoxul celor mai proteice rigori.
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
și Celălalt din care pricină cînd El îl imită plin de rîvnă pe Celălalt cînd viceversa pînă-n veacul veacurilor. Bilanț Apă umplută cu apă umplută ochi devii sincer abia în lumea imaginii mai înfricoșătoare ca Lumea de-apoi ți se-năbușă chipul în oglindă ca-ntr-un cer lipsit de văzduh. Prudență Scrînciobul șesului galben necontenit rotindu-se gol pînă la exasperare în străfundul privirii tale o rezervă de aer montan. Scufița Roșie în spațiul care curge aidoma unui rîu prin
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
cu dimensiuni montane sau marine. Imaginile sunt atât de elegant stilizate, încât capătă ceva clasic: Când prin grădini părăginite e prezis Aprilie, / Ridici o frunză, se sfărâmă - îți lasă în palmă frig timpuriu, merele putrede-n crengi, păianjeni. Raza se-năbușă de fum, făptura ta se dezmorțește risipind pe jos / furnici uscate - și te soarbe blând pământul veșnic lăsând afară, un sloi de ramuri albe." (Pământul veșnic, 1977). La un moment dat, tot vag și depărtat, parcă Bacovia: "Prin târguri cu
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
transmite: Cele mai apropiate regiuni ale frontului de est vizate de sovietici sunt acum..." Nu te interesează, dar sunt lângă noi. S-au apropiat. În urma grelelor eșecuri întâmpinate, în nordul Bucovinei domnește liniștea." Numai nu stârni atâta colbul, că mă-năbuș! Dau cu bradolină, domnu, trebuie să iau grosu înainte. Dă cu bradolină, cu ce-i ști, numai nu... După evacuare, din interese strategice, orașul a fost în întregime aruncat în aer. Mișcările de desprindere germane au continuat." Așa s-aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Sunt după gard, șopti cu gura iască un tânăr cu capul gol, trecând, în fugă, pe lângă ei. Vin! Ce facem? Fugi! strigă meșterul și păru că se gândește adânc la ceva. Nu pe acolo. Dumnezeule! Dar vin! aproape că se-năbuși el. Fugi! Și dumneata?! Eu rămân să-i țin pe loc. Fugi la Irina. Ia-o prin canal. Era o nebunie tot ce se-ntâmpla, nu se mai întâmplase și n-avea să se mai întâmple niciodată. Îl trecură fiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și Domnilor, v-am mai spus eu că trebuie să pui boii înaintea carului" proclamă el în discursul triumfal; cîștigă o bătălie dar nu cîștigă războiul; pînă la urmă este închis într-un cufăr ("Dar deschideți lada, vreți să mă-năbuș? Asta e o lovitură de stat!"; tirania e înlăturată, imperiul e salvat (și i se va spune republică); se adoptă limba vulgară (Gagaț, găozium, tipicu, bășidum. Jos limba aristocrației!" strigă toți, "Limba noastră-i o comoară! Pentru filologi însă. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și mai ales Din orașele astea Toate Pe care le pomenesc în fiecare zi Și mă tot plâng Când sunt Într-unul Că vreau să fiu într-altul... Până atunci mă joc Cu durerea Ce mă macină Mă mângâie Mă-năbușă Mă răsfață Și mă motivează Să-mi continui dansul Alături de restul stolului În care augurul citește conștiincios viitorul. Mâine Te aștept ca pe o amforă Plină cu apă când sunt însetată Mă gândesc la tine cu jind Și-ți zâmbesc
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ioana German () [Corola-journal/-/93_a_119]
-
în apele unui râu când rece, când cald. Dar și oglinzi în care nu mai intră nimic. Nici măcar „Iarna ostenită după ce s-a străduit/ să intre-n oglindă/ ziua trecută/ cât a putut de bine”. Când însuși poetul constată, „Se-năbușă chipul în oglindă/ ca-ntr-un cer lipsit de văzduh“. Sunt, toate acestea, modulii a ceea ce poetul își face și propune, o poezie fără viscere, ocazii, subiecte, eschive - dar cu mistere străvezii? Într-o poezie ce va figura, cumva, într-
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
până când vor deveni un abur de droguri fierte o noapte întreagă în cazanul cu smoală dimineața începe promițător îmi urcă în trup ca mercurul se cațără pe mine ca iedera pe un zid cu fața întoarsă de la mare și mă-năbușă cu perfecțiunea spațiului pe care eu l-am inventat dimineața orice monolog e fatal dacă nu se află cine să-i dirijeze harul către o ploaie din adolescență când îmi imaginam că aud strigându-mă o voce de femeie care
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
cu dimensiuni montane sau marine. Imaginile sunt atat de elegant stilizate, încât capătă ceva clasic: Când prin grădini părăginite e prezis Aprilie, / Ridici o frunză, se sfărâmă - îți lasă în palmă frig timpuriu, merele putrede-n crengi, paianjeni. / Rază se-năbușă de fum, făptura ta se dezmorțește risipind pe jos / furnici uscate - și te soarbe blând pământul veșnic lăsând afară, un sloi de ramuri albe."(Pământul veșnic, 1977). La un moment dat, tot vag și depărtat, parcă Bacovia: "Prin târguri cu
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
fără direcție. Viața ne-nvăluie în amăgiri, Dar nu-nvățăm o nouă lecție. Îngeri plăpânzi nu mai pot apăra Ființa noastră rătăcitoare, Ne-a mai rămas numai vag a spera Într-o minune, acum, salvatoare. Refugiați în furtuna din noi, Ne-năbușim răzvrătirea din urmă, Nemulțumirile curg în șuvoi, Noi trăim tot în spirit de turmă. Ne vom trezi din apaticul somn Sau vom pluti în vise deșarte? Biet cerșetor sau veneticul domn, Cu toții pășim pe drumul spre moarte. Rar ne rugăm
AMĂGIRI HILARE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352990_a_354319]
-
infinit, scăldat în nestemate... Îmi plac dantelele. Sub orice formă și, mai ales, pe orice forme! Ele fac ca totul să fie mai frumos și tainic, trezindu-te la viață. Prin ele înțelegi cum sentimente se amplifica și simțuri te-năbușă. Prin ele poți descoperi de ce femeia preferă tot mai mult să-și cumpere dantelă, să se-mpodobească cu dantelă și să se-mbrace, pur și simplu, în dantelă și chiar să te primească pe tine, soț și, mai ales, amant
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354666_a_355995]
-
pentru ziua de mâine. Îți spui că mâine vei avea timp pentru tot și toate, grăbind parcă ziua de azi de care nu mai reușești să te bucuri din plin. Ți se scurg multe clipe printre degetele amânărilor, cuvinte se-năbușă la gândul că mâine pot fi rostite mai bine, emoții se pierd și se frâng cu putere tot de malul lui mâine... Mâine nu este o zi ca oricare alta, ea va avea o grămadă de buzunare goale ce așteaptă
ZIUA DE MÂINE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354754_a_356083]
-
pregătește să pornească spre o altă lume, a infinitului. O altă viață în care viul se detașează de fiind, eul cosmic se rupe de egoul teluric. Singurătatea domină peste tot ceea ce este lumesc, iar ploaia „țârârie”: „Pe-afară de stai / Te-năbuși de fum” (Pastel, 1965:38), fumul devenind gazul toxic al distrugerii eului, pentru că sufletul este un abur viu, o purificare a eului pregătit pentru călătoria în Univers, cu totul diferit de fumul înecăcios pierzător de viață. Clipele egoului sunt un
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
22 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului La un metru, în văzduh, Ne păzea ciudatul Duh, Tu, iubito din Vitan, Eu fiind khazar Kagan, Nu-i idee, e cetate, Construim,maximizate Sentimente, le opresc? Ești din neamul boieresc. Domniță, dorința mea, Năbușind-o, sting o stea. Am parcurs o zi, un an, Până la City Roman. Timpul, un ritual special, Tot ce scriu e personal, Strict privat și nevisat, Mă lovesc de-un zid abstract. În castelul adormit Se-ascundea un fost bandit
LA UN METRU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341137_a_342466]
-
obosiți pe genele timpului și ard amintiri ce-mi cîntăresc viețile trecute pustiite prin veacuri adunate acum în prima zăpadă! Și, ninge! Ninge duios pe sufletul primei zăpezi! ANOTIMPUL LACRIMILOR Anotimp al lacrimior încrustate pe palmele plînse ale sufletului mă-năbuși cu iluzia veșniciei cu flacăra nevăzută ce-mi devorează în liniște timpul. ANOTIMPURI ÎNGROPATE Anotimpuri îngropate revin în memoria timpului meu unduindu-și pletele peste anii mei netrăiți. Mă strecor, printre clopote, cu dangăt mut în toate ungherele inimii tale
ANOTIMPURI OSTILE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344345_a_345674]
-
-n petele speranței, Din negura argilă-n negura neființă, Din pustia coastă tulbure-n pustiul sinapsei cenușii. Tac... tac și tot tac; Mă supun negrăit verdictului cosmic Dat încă din pântece - Încătușare meschină a propriului ciolan: Otravă puturoasă ce mă-năbușă Și mă veștejește fără oprire. Legea și Datina mereu sunt treze, Gata să-mi mănânce rărunchii... În loc să-mpuște brazi găunoși, Nimeresc fără teamă tot un biet meteor luminos, Care stă-mpietrificat în scaunul predestinării, Consternat de plumbul ce găurește neîncetat. Stelele
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
CĂLIMARA PONTICA, ALBASTRĂ... Sub piatră asta zace un poet: Publius Ovidius; astăzi mă cheamă, Ca un patrician și om de seamă, Și-mi poruncește ca să scriu... sonet! Vechi amintiri întind pe șevalet Să zugrăvesc a Mării panoramă.. „Carmen et error”, ’năbușit exclama- Inima lui e-al dragostei sipet. În pontica și trista-i călimara Eu mă scufund că după zăcământ, În metru antic pescărușii zboară, Țesând statuii sale alt veșmânt: Mă-ntorc spre țărmu-ncins că spre o moară Să-mi macine
SONETELE MĂRII NEGRE (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343187_a_344516]
-
infinit, scăldat în nestemate... Îmi plac dantelele. Sub orice formă și, mai ales, pe orice forme! Ele fac ca totul să fie mai frumos și tainic, trezindu-te la viață. Prin ele înțelegi cum sentimente se amplifica și simțuri te-năbușă. Prin ele poți descoperi de ce femeia preferă tot mai mult să-și cumpere dantelă, să se-mpodobească cu dantelă și să se-mbrace, pur și simplu, în dantelă și chiar să te primească pe tine, soț și, mai ales, amant
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346493_a_347822]
-
două răsuflători, ceea ce nu posedă decît o singură specie de leviatan - balena normală și balenele înrudite cu ea - specie despre care vînătorii spun că are o înghițitoare atît de strîmtă, încît „pînă și-o chiflă ar face-o să se-năbușe“. Dar episcopul Jebb a răspuns, cu anticipație, la acest argument: nu e nevoie, zicea el, să presupunem că Iona a fost înmormîntat de viu în pîntecul balenei - ajunge să spunem c-a fost cazat provizoriu într-un ungher al botului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
început să-l strig - Stam singur lângă mort... și era frig... Și-i atârnau aripile de plumb. Pastel Buciumă toamna Agonic - din fund - Trec păsărele, Și tainic s-ascund. Țârâie ploaia... Nu-i nimeni pe drum; Pe-afară de stai Te-năbuși de fum. Departe, pe câmp, Cad corbii, domol; Și răgete lungi Pornesc din ocol. Tălăngile, trist, Tot sună dogit... Și tare-i târziu, Și n-am mai murit... Decor Copacii albi, copacii negri Stau goi în parcul solitar: Decor de
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
casă, și‐ n casă, într‐ un colț întunecat, Văd un copil, de mama lui certat ... El mâinile și‐ ntinde spre iertare - Dar ea‐i tăcută și ne‐ ndurătoare. Din toți câți trec, nu‐ i nimeni să‐l aline ! și plânge ‐ năbușit copilul - ș‐adoarme în suspine ... Dar peste noapte‐o biruiește dorul - Din somnu‐i sare mama, și spre ungherul unde‐ i doarme‐ odorul Pășește‐n vârful degetelor numa ... Pe somnul lui cel lin Duioasă se ‐nclină; De‐al vieții sale
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
negurile triste și pustii; De când te‐ aștept, la pieptul meu să vii! De când te‐ aștept, visând mereu în prag! De voi cădea cu fruntea la pământ Stejar bătut de brumă și de vânt, De‐ oi adormi și negurile reci Vor‐ năbuși o inimă pe veci, Deasupra‐ mi visul tău va fi cunună! 161 Putea‐vor vânturi să răstoarne stânci, Să năvălească mările adânci. Alunecând șuvoaie pe podmol, De‐a pururi n‐ or putea din lutu‐mi gol Să‐mi smulgă chipu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de cum s-a lăsat toamna zac și mă perpelesc și mă rog lui Dumnezeu să aibă milă de bieții copilași, că mi se rupe inima cât sunt ei sărăcuții de golași și de flămânzi... Aoleo, aoleu... nu mai pot, mă năbuș... Uite cum mi s-au răcit mîinile!... Aoleu, Maică Precistă! În cocioabă era un aer greu de sudori și de suspinuri. Pe geamurile murdare de-abia pătrundeau câteva raze de soare. În vatră fâșâia un ciot verde bolbocind șomoioage de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]