18 matches
-
punct comun, ne-a luat valul și ne-a aruncat pe tărâmul acesta minunat al scrisului, în același an 2009. Îți urez sănătate, în primul rând, spor în condei, vezi să nu-l lași nicio clipă să adoarmă că-l năcăjești, ascultă-mă pe mine și la cât mai multe și mai frumoase scrieri! Dumnezeu să-ți lumineze mereu calea și să-ți dăruiască pace și liniște mereu, dragă prietene, pescar din undița căruia se nasc mereu cuvinte! Referință Bibliografică: Stan
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 by http://confluente.ro/Stan_Virgil.html [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
punct comun, ne-a luat valul și ne-a aruncat pe tărâmul acesta minunat al scrisului, în același an 2009. Îți urez sănătate, în primul rând, spor în condei, vezi să nu-l lași nicio clipă să adoarmă că-l năcăjești, ascultă-mă pe mine și la cât mai multe și mai frumoase scrieri! Dumnezeu să-ți lumineze mereu calea și să-ți dăruiască pace și liniște mereu, dragă prietene, pescar din undița căruia se nasc mereu cuvinte! Prietena ta, Georgeta
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 by http://confluente.ro/Virgil_stan_un_scriitor_al_t_stan_virgil_1360693204.html [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
damă, care se afla în adevăr periculos bolnavă din cauza unei emoragii însemnate; pe lângă bolnavă am găsit pe onor d. dr. Ratcu, care scosese un făt avortat dintr-însa, la care ocazie s-a rupt funia buricului și d-sa să năcăja deja de trei oare spre a scoate și locul rămas înăuntrul și a opri emoragia. După ce am dat ajutorul necesar și am parvenit a opri scurgerea de sânge, am discutat cu d. dr. despre etatea fătului, care pretindea d. dr.
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
dialog Ana-Lică după părăsirea acesteia de către Ghiță) descoperim brusc cel de-al doilea pas. Fară urmă de echivoc nuvela aduce în fața cititorului două... Ana. Nici una nu mai amintește prin nimic de cealaltă. Ana cea dintâi e o femeie care se năcăjea și se temea văzându-și copilul pus de Ghiță în spatele câinelui, țipă înspăimântată, grăi jăluindu-se, strigă speriată, apoi pentru a readuce zâmbetul pe fața soțului își purtă (copilul) fricoasă pe Cula. Această femeie își depășeste propriile temeri, nu fără urmă
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Janeta și Ion Ionescu de care s-a simțit legat toată viața. Energia etnosului răzășesc îl făcea să fie inepuizabil. Fin observator al oamenilor, a vieții lor de zi cu zi, Victor Ion Popa se bucura de bucuriile lor, se năcăjea de necazurile lor. Ținea sfat cu ei, era receptiv la sugestiile lor, populariza în cadrul orei satului de duminica la radio, prin genericul de vorbă cu moș Ion, realizările obștei dodeștene prin sfaturi pline de tâlc. N-avea răgaz și nici
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93468]
-
cunoaște cu greu sau deloc, vecina sfădăreață rămîne totă Primăvara, cînd vei vedea întîia oară ouă de broască, să iei ouă de acelea și să te freci peste tot trupul - și anul acela să n-ai grijă că te-or năcăji frigurile. Cine vrea să nu aibă friguri niciodată să facă așa în toată primăvara. în fîntîna unde nu-i broască, apa nu-i bună. E mare păcat să omori broaște de fîntînă. Se crede că, dacă are cineva vreun buboi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
spicul păpușoilor ar fi împrumutul stăpînului care, împrumutînd păpușoii, a dat mai mulți înapoi, din care cauză prisosesc păpușoii. Dacă la cules găsești știuleți roșii e semn de mare rușine. Păpușoiul roșu e bun de dat la vacile ce se năcăjesc să fete și nu pot, că fată degrabă. Se crede că, uscînd cineva păpușoi în cuptor și scoțîndu-i, nu e bine a lăsa cîțiva ciucălăi acolo și că, dacă iarăși se face foc în cuptor, apoi Maica Domnului vîră mîna
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
poate umbla la vânat. Isprăvile vânătorești ale lui Boboc: cum a împușcat ursul Țiganului; cum a împușcat un urs în care a dat întăiu cu ploae de găinuși și cum tot fugea făcând ocoale și încărcând pușca, și cânii îl năcăjeau pe urs... Cum pe urmă l-a împușcat. Cum cânii lui au purtat un cerb prin târgul Neamțului și după o zi ș-o noapte l-au dus de unde l-au sculat. [Boboc " Când a căzut Moș Calistru pe Deleleu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de la Socola (natura) Ghete cu potcoava cât francu. Ferdinand și cu femeia lui când au trecut spre Broșteni... Feciorul lui a fost în Vlașca: acolo oamenii ziceau că vreau să moară, nimic nu vreau decât să moară decât să se năcăjească (ei zic: caznească) Doctorul Davila, cu copiii... cu florile toți îi ziceau tată, și povestea lui când a vorbit pe vremea Războiului... Țara noastră-i ca o grădină înflorită, da acu s-au scuturat florile și au rămas numai tiuleele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mine mi se rupe inima. Făgăduieli am o ladă îndesată cu genunchile. Se învață ca viermele în hrean. Se deprinde ca țiganul cu scânteia. Omu-i tare ca fierul și slab ca oul. Toată paserea pe limba ei piere. Se năcăjește să sfredelească năsipul. Învață bărbieri la capul meu. Un nebun zvârle o piatră în baltă și zece învățați nu pot s-o scoată. Din coadă de mâță sâtă de matasă nu se face. Surdului degeaba-i cânți de jele. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1997). (180) a. Iar tătarâi și cu o samă de turci călărime le-au ieșit înainte și-i tot ceheiea prenpregiur, de le lua oamenii di pre la iarbă, iar să le stea împrotivănu putea. (NL.~1750−66: 363) b. Năcăji-i-vor și a sta / N-or putea, nice sălta (CPV.~1705: 37r) (181) a. Să cânt, vreau; să citesc, nu vreau. b. Să citesc romane cavalești, mai pot; să mai urc pe munți, nu. Dacă analizăm însă exemplele din
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
se mai simțea nașpa, mititica, nu atât din cauza dă motiv a tempelaturii, care să dase jos, cât c-o băgase pă mânecă. Da Într-un târziu, când cafetu o-ntărise, i-am pus Întrebarea că care iera baiu d-o năcăjea. Mi-a zis că În ajun zărise În beci o chestie-trestie, un șoz ciudat care nu putea zice cum iera, decât că avea tuiuri. Mie mi-a fluturat În scăfârlie că nu dân năzăreala cu bărbi avea călduri, care orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nouă, o bluză, ori o pălărie de paie. Ion Rusu zicea: —Eu pe Tudorița mea o port modest... Nu-mi place luxul. Chiar să am avere, tot așa aș purta-o... Și el colinda pe drumurile lui, iar fata se năcăjea singură să se îmbrace. Singură își plivea și-și prășea o grădiniță de zarzavat din dosul casei, și hrănea vreo cincisprezece găini care-i dădeau ouă. Avea o odăiță curățică, cu lăvicere de petici colorate pe jos, cu „tablouri“ pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să treacă cineva. Dar tăcerea uliții se prelungea. Se strecură într-un târziu în casă. Frații mai mici veniseră de la lucru și dormeau; Sanis încă nu-și părăsise pe prietinul său din colț, iar maică-sa tot cu penele se năcăjea în mijlocul odăii, clipocind de somn. O întrebă cu glas obosit: Unde-ai fost, Haie? Da’ ce, azi e zi de sărbătoare?... Haia nu răspunse; începu să se dezbrace încet; apoi se ghemui într-un colț. IIItc "III" Ștefan Bucșan, băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gând apoi; își smunci pușca din spate și slobozi de două ori. Detunăturile se amestecară cu clocotul viforniții. Iar se plecă, scurmând cu mânile, până ce, gâfâind cu desnădejde, simți tohoarca, și subt ea trupul cald al lui Lepădatu. - Singur se năcăji și-l trase la o parte; îl acoperi cu cojocul, după aceea se năpusti la Alba, și călare, alergând printre bordeie, începu a chema cu vocea-i grozavă. În noaptea aceea de cumpănă, Niță era să treacă pragul morții. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Lucrând o scapă jos și bilele s-au împrăștiat. După căutare au lipsit câteva biluțe, iar învățătoarea îi poruncește ”să le cauți și-n gaură de șoarece! Motănaș să te faci și să le găsești!” în pauză toți școlarii l năcăjau strigând ”motănaș, motănaș!..” și așa i-a rămas drept nume cu care el își făcuse un renume cu ajutorul viorii pe care o stăpânea foarte bine. Pe data de 1 decembrie, 1946, regele deschide lucrările Parlamentului, la care au lipsit reprezentanții
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Lucrând o scapă jos și bilele s-au împrăștiat. După căutare au lipsit câteva biluțe, iar învățătoarea îi poruncește ”să le cauți și-n gaură de șoarece! Motănaș să te faci și să le găsești!” în pauză toți școlarii l năcăjau strigând ”motănaș, motănaș!..” și așa i-a rămas drept nume cu care el își făcuse un renume cu ajutorul viorii pe care o stăpânea foarte bine. Pe data de 1 decembrie, 1946, regele deschide lucrările Parlamentului, la care au lipsit reprezentanții
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
trepideze nu numai geamurile, ci și candelabrul și icoanele, stingând dintr-o răsuflare toate lumânările din jur. În ciuda Înfățișării sale sobre, tatăl Mașei era un om cu inima deschisă, pus mereu pe șotii, care, printre altele, avea obiceiul s-o năcăjească mereu pe mama ei, făcându-i tot felul de șicane. Astfel, câteodată, sculându-se pe la miezul nopții ca să bea apă, strecura sub perna consoartei sale câte un topor mânjit cu sânge și o mulțime de pene lipite de ascuțișul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]