108 matches
-
cucoană, Pășind țanțoș, fără trac, Mândră ca o campioană. Deși slabă, jigărită, Se fâțâia sclifosită, Cu alura ei de drac. Se știa ea cum arată: Ochii mari, goi, bulbucați, De credeai că-i spânzurată, Buze și urechi blegite, Barba, blana năclăite... Mai bine să n-o visați! „Frumusețea mea-i perfectă,” Își zicea pășind agale, „De-asta cu toți mă respectă; Când mă văd ieșind pe stradă, Se retrag cu toți, grămadă, N-au tupeu, să-mi iasă-n cale. Toți
CAPRA RÂIOASĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1440786052.html [Corola-blog/BlogPost/340134_a_341463]
-
Acasa > Strofe > Creatie > DANSAȚI Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 656 din 17 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului dansați pe frunzele de aur din toamna asta năclăită, pe soarele din dimineți, dansați pe crinii morți, băieți, dansați pe spasmele din voi, pe rătăciri și pe nevoi, dansați pe groapa ce se cască, pe vânt, pe pronia cerească, dansați pe semnele mirării și pe albastrul disperării. ca saltimbancii
DANSAŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Dansati_ion_ionescu_bucovu_1350456115.html [Corola-blog/BlogPost/358086_a_359415]
-
dragă, vedeți, la asta spunem noi „ouă” la celelalte, la care vă gândiți dumneavoastră , noi le spunem „c..aie” sau „ boașe”. Ați înțeles? Dar nu apucă să mai răspundă că o bufni plânsul. Gălbenușul și albușul oului, scăpate din părul năclăit din frunte, o luară la vale pe fața cucoanei, cu tot cu farduri, și acum arăta ca dracu. Ăștia din tramvai începură și mai rău să râdă iar eu mă coborâi la stația mea și plecai către gară. Pui de găină indiană
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1445845505.html [Corola-blog/BlogPost/384638_a_385967]
-
adânc: ploua mărunt și fără oprire - cu noroaie și nefericire nu era - pretutindeni - decât exasperarea - apoi nepăsarea posacă - a unei mocirle fără sfârșit am trecut printr-un crâng - și nici azi n-am ieșit dintre coșmarurile întrezărite - între două pășiri năclăite - și un gând de îngenunchere cu totul - între noroaiele fără fund ale apei *** TEATRUL LUI DUMNEZEU soarele-aprinzi - zilnic - conștiincios dar miasma sălii la fel de rea-i - mereu - și-l stingi - pe seară - economicos: a mai trecut o zi - în țeapănul muzeu
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 by http://confluente.ro/Contradictii_de_primavara.html [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
cu o putere uluitoare foalele măruntaielor proprii, măruntaie umplute până la refuz (tot pe bani publici) cu grăunțele cele mai scumpe și mai apetisante ale artei culinare diversificate a prezentului. Căci flegme retorice scuipate emfatic peste destine umane pierdute în mâlul năclăit al deznădejdii și amestecate cu minciuni prezentate, culmea, drept adevăruri fundamentale, izuri demagogice „traduse de pe texte străine, supte din deget” (Mihai Eminescu), maimuțăreli cu aer „sexy-balamuc” interpretate trivial în fața mulțimilor de către fanfaronii politici deposedați de orice urmă subțire de demnitate
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_lumea_politica_si_it_magdalena_albu_1354692841.html [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > SEPTEMBRIE Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1731 din 27 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Peste oraș se-așează prima brumă... Anii trecuți îmi răscolesc prin oase, Orașul pare năclăit cu humă De ploile prodige, reci și groase. De-o săptămână supărat e cerul, Întunecându-mi inima și gândul, Mă simt bătrân și coroziv ca fierul, Stă optimismul așteptându-și rândul. E prima brumă... Uit ușor de ploaie, Pădurea îmbrăcată
SEPTEMBRIE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1443378132.html [Corola-blog/BlogPost/377535_a_378864]
-
în profan! Tabloul treisprezece Și recunoște că-ți place demnitatea-i semeață ce ostentativ tace zâmbind cu fața-i de lut în viață. Tabloul paisprezece Cele trei trupuri nude în alb s-au regăsit cu organele ude de lut însângerat, năclăit. Tabloul cinsprezece Ombilicul toți trei și-l taie fără teamă, sau mari remușcări, apoi se îneacă făcând baie în multiplele interpretări. Tabloul șaisprezece Femeile se ridică barbatu-i în vână, totul se strică nimic nu se-nfrână. Tabloul șaptesprezece Ispitit
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/emil_sauciuc_1473834943.html [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
putea să aibă fiecare dintre ele de dat, ca să-i cheme instanță fără timp și apărare, atât de curând și atât de chinuitor?! Niciuna! Toți trei au fost strigați nu la pedeapsa, ci într-o lume mai bună decât aceasta năclăita în propria putrezime, ca un culcuș de lut umed, pentru furnici. O lume în care Lăură Stoica exclama față de o prietenă a sa: „eu nu mai știu ce muzică vrea publicul românesc!”. Cei trei au plecat din lumea spre care
LAURA STOICA. TRIST ŞI NUMAI TRIST...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1398320117.html [Corola-blog/BlogPost/347938_a_349267]
-
Dina Publicat în: Ediția nr. 1822 din 27 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Bună dimineața, Soare! Bună dimineața, Viață! îi veni Mirei să strige, trăgând tinerește după sine ușa grea de acces în bloc. Se simțea bine, scăpase, dormind, de năclăitele gânduri din ajun. Adevărat Berbec! Acum îs îngenuncheată, acum am aripi de Pegas! În timp ce mergea spre tramvai, străbătând aleile înguste ca de labirint, Mira reveni la gândurile din ajun. Reveni, dar cu detașare. Parcă vedea cum o conduceau spre tramvai
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1451204037.html [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
Mărțișor erau neiertătoare. Căpățânile celor doi sunau ca un butoi gol,după fiecare lovitură. Atât mai apucară să zică: - Nu da! Nu mai da! După bumbăceala care-i transformă în două cârpe muiate în sânge, Mărțișor îi apucă de lațele năclăite și le zise: - Hai, spuneți codul și mergeți la Soare-Împărat! Ziceți-i voi cum m-ați omorât! Și îi izbi cu căpățânele de butoanele ușii. După ce deschiseră ușa, cei doi se târâră pe coate și genunchi până în sala tronului. Mărțișor
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1423776427.html [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
Uf! Iată un cerșetor. De unde a mai răsărit și ăsta, căci n-am mai văzut de nu știu când unul pe aici? Ceea ce-i atrăsese atenția negustorului fusese, în primul rând, chipul ars de soare al lui Tragodas, barba sa năclăită și, mai ales, ochii sticloși din adâncul orbitelor. Tragodas, prinzând lacom fărâma de clipă care i se păru favorabilă, sări în urma negustorului, strigându-i: - Cucoane, fie-ți milă de mine! Fii bun și dă-mi o coajă de pâine! Cucoane
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392524178.html [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
care aleargă valuri, valuri încoace și încolo, amețindu-te. Dimineața de acasă spre arena în care se luptă din greu pentru traiul cotidian și, seara, în sens contrar, pentru ca după un simulacru de odihnă și aparentă recuperare fizică, de iluzii năclăite și vise confuze, a doua zi dimineața să o ia de la capăt. Un flux și un reflux social, de genul mișcării browniene și mă întreb câți dintre ei își mai pun seara problema dacă au câștigat măcar un centimetru, nu
PUSTNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 by http://confluente.ro/Pustnicul_ion_untaru_1332587240.html [Corola-blog/BlogPost/354695_a_356024]
-
afară și se înfige fix în labă Potăii cu dinții. Potaia se uită o clipă la el și-l linge energic pe cap. Carolica își întețește eforturile și o muscă de ureche. Potaia îl linge zdravăn pe tot corpul. Carolica, năclăit, cedează și o șterge val-vârtej afară. Cel mai blând învinge... (...sau poate cel mai mare, încă nu m-am decis ) Mi-am luat ieri câțiva brăduți pe care am să-i plantez că și gard viu - abia aștept, așa că mă
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
se întoarce cu zgomot mare, ducînd în rînd de cîte doi balia, ciubărul, tineta și un "rezervor" cu apă, părintele Mina, fără a-și scoate mantaua, dă buzna la singura căniță din cameră e o căniță roșie, cu smalțul sărit, năclăită și respingătoare și o umple cu apă viermănoasă proaspăt adusă în "rezervorul" purtat de el și de un alt deținut. Vin la patul meu și cei doi preoți greco-catolici și nașul. Naș mi l-am ales cu vreo cîteva zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Kelley, o să scrii pentru William ceva... ceva diabolic de insinuant despre ei. Pe rânza diavolului, am făcut-o, și pe urmă William a infectat textul și a mutat totul de la Praga la Veneția. Dee era negru de furie. Dar palidul, năclăitul William se simțea protejat de regala lui concubină. Și nici asta nu-i ajungea. De cum eu Îi dădeam, rând pe rând, cele mai bune sonete ale lui, mă Întreba, printr-o privire sfruntată de Ea, de Tine, my Dark Lady
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
părut dintr-odată că este scăldată într-o ciudată aureolă, aureola care învăluie până și cel mai neînsemnat dintre obiecte, după spusele celor care susțin că descifrează dovada existenței lui Dumnezeu e contingentia mundi. Precum maimuțele lui Köhler, mintea mea năclăită încerca să lege lucrurile între ele. De foarte departe, într-un mod foarte neclar, dar cu multă forță, a început să-și facă loc în mintea mea explicația suferinței mele. Era ceva nou și în același timp, fapt pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Nu plângea. Respira zgomotos de parcă se sufoca și trăgea cu ambele mâini de gulerul rochiei. După ce repuse telefonul în furcă, John Robert se uită, posomorât, la ea și începu să-și muște încheieturile degetelor. Apoi întrebă pe o voce răgușită, năclăită: — Mai ești virgină, nu-i așa? Hattie se uită o clipă la el cu ochii dilatați; apoi se ridică de pe fotoliu și scoase un țipăt. Alex, la Belmont, îi auzi țipătul. Pearl alergă din hol și deschise ușa. Hattie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
parte sau, cel puțin, glandul încă erect, se găsește în palma murdară a lui Coco. Așaa...! Sex oral ai vrut, sex oral ți-am făcut! Împuțitule! Snagă-acră! țipă ea, trecându-și dosul celeilalte palme, peste fălci și peste gura știrbă, năclăită scârnav de sânge și scuipat. Fiți atenți, a intrat în șoc! În colaps! Se duce...! strigă Dănuț și se apleacă deasupra rănitului, smulgându-și fără ezitare cămașa de pe el, sfâșâind-o pe lungime și improvizându-i lui Nae un bandaj încrucișat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aplecase asupra lui Biberu, Îl frecase cu zăpadă pe față, Îi desfăcuse gulerele mantalei și vestonului, Îi răsese câteva palme și se străduia, cu deznădejde, să-i descleșteze fălcile când Înțepenitul se trezise și aruncase de jur-Împrejur priviri rătăcite și năclăite Încă de adâncul leșinului. Monstrulică se Întrebase destulă vreme după aceea dacă Într-adevăr despiedicase arma, dar oricât de adânc scotocise prin memorie, nu găsise nimic despre acel presupus gest. Tot ce știa era că la un moment dat zgomotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
potrivească mortul În coșciug: lui nea Mitu Îi crescuse o aripă, una singură, și aceea cam necăjită și ciufulită. Bărbații care se chinuiseră să Îndese cât mai bine trupul mort Între scândurile de brad povestiră apoi că aripa era cam năclăită și mirosea a fulgi de pasăre opărită. Când auzi acestea, bocitoarea se opri iarăși din tocat, jeli, scoțând sunete lungi, cu fața către cer și-l rugă pe Soare să iasă dintre nori și să mângâie pentru ultima oară fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
toate asepticele societății [...]. La capătul Căii Văcărești, o femeie bătrână, cu fața stafidită, brăzdată de dungi adânci, învelită în șaluri vechi, stă rezemată de zidul unei cârciumi. În mâinile uscate, scheletice, ține o cutie cu câteva bucăți de săpun vechi, năclăit; același de luni de zile. E sigură că nimeni nu le va cumpăra. (Geo Bogza, 1968, p. 22) Narativizarea informației. Scriind despre sătenii din Drăguș care au plecat la începutul secolului în America, riscăm să ne pierdem în cifre, statistici
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Redactor șef la ziarul « Adevărul » de Vaslui (Adevărul-Vs) Reproducem și "colțul inamicului", chiar dintr-un ziar inamic: Colțul inamicului: Praf și pulbere Mă enervează televiziunea asta de Vaslui. Contest totul: imaginea slabă, calitatea comentariilor, orele de transmisie ale emisiunilor lor năclăite, fețele de morcovi murați ale prezentatorilor, numele abonate la genericul de final, scurtimea programului... îi înjur pe unde aud de ei. Dați dracului, au făcut ce au făcut și au trecut puntea de fiecare dată; cine-i sprijină oare ? într-
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Nici primul-ministru Vasile Tarlev nu poate fi citat, pentru că, de un an de zile de când se pronunță în calitatea sa de șef al executivului, nu cred că există cineva care să fi înțeles ce încearcă să ne spună - atât de năclăită, obscur-întortocheată îi este gândirea și sintaxa frazelor. Președintele Voronin trece drept un adept consecvent al stilului popular-bolovănos, expresiv și memorabil prin faptul că oferă un exemplu concludent de frazeologie moldo-rusească, cu oarecare răspândire în „norodul moldov’nesc”. Aprecieri precum: „Suntem
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
nemeritată a sărăciei trăite de veacuri, care sporea sub nesațul arendașilor. Mergând mai departe, la marginea târgurilor, străinul vedea înălțându-se în soare cadavre spânzurate în ștreang. Un nor de bâzdâganii hidoase, înnebunite de duhoarea cărnii putregăite și al sângelui năclăit, s-a așternut peste ele. PARTEA A II-A DESPRE NEAMUL NOSTRU 1. PE CĂI RĂTĂCITE a. Imagini deformate Înainte de a ne ocupa concret de modul cum a apărut și evoluat identitatea noastră, suntem nevoiți să facem o scurtă introducere
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de cuvinte care nu erau de natură să provoace efluvii de efuziune față de persoana care le formulase. De aceea, o evitam tot timpul. În definitiv, pentru mine, femeia asta bătrână, cu părul alb-suriu ieșit de sub basma în fire ațoase și năclăite, cu privirea piezișă, era de fapt o străină. M-am tot întrebat, de-a lungul anilor care s-au scurs de atunci și până acum, care să fi fost cauza acestei răceli, a unui comportament distant și cazon față de mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]