5,816 matches
-
se piardă, ci prin încercări și suferințe îl ajută să se întoarcă la adevăratul sens al vieții, la adevărata lui misiune divină pe pământ. Dar de ce ne trebuie neapărat încercarea, suferința? Pentru că în suferință, primim răbdare, smerenie, compasiune, credință, dragoste, nădejde și toate celelalte daruri ale Duhului Sfânt. „Până nu se va smeri inima, nu se poate opri din împrăștiere“ ne spune Sf. Isaac Sirul. Însă „fără încercare nu cunoaște smerenia“. În afara suferinței orice abandonare a situării dependente nu este decât
NU EXISTĂ DESĂVÂRŞIRE, FĂRĂ SUFERINŢĂ! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/stefan_popa_1465917209.html [Corola-blog/BlogPost/378859_a_380188]
-
Paisie Olaru de la Sihla, care în ultimii cinci ani din viață a primit suferința orbirii, adică el care susținea faptul că omul nu poate ajunge la viața veșnică, decât prin suferință. A primit această neputință cu demnitate, cu dragoste, cu nădejdea dobândirii vieții veșnice. Și noi credem nu numai că a dobândit-o, ci a aterizat în direct în brațele Mântuitorului, așa cum îi plăcea să spună regretatului Părinte duhovnic Teofil Părăianu, el fiind orb din naștere. Preacuvioase Părinte Paisie, de acolo
NU EXISTĂ DESĂVÂRŞIRE, FĂRĂ SUFERINŢĂ! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/stefan_popa_1465917209.html [Corola-blog/BlogPost/378859_a_380188]
-
Articolele Autorului Am oftat adânc atunci Când mânjit era pământul Și în cute de durere Se strivea ușor cuvântul. Am pus liniștea să doarmă În cămara cea gătită, Primenită-mi este casa Și cu flori împodobită. Am aprins și lumânarea Cu nădejdea de mai bine Toate vin și trec prin lume Cu un scop și rost anume! Am ținut în palme fruntea Când cărunta așteptare Își făcuse drum la poarta Cea zidită din visare. Și-am spus pietrelor să tacă Că strigau
AZI ȘI MÂINE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1420954434.html [Corola-blog/BlogPost/372828_a_374157]
-
gânduri de cele auzite, a ascultat cu înțelepciune. Primul pe care l-a auzit glăsuind a fost un înger. - Doamne, zise el, cer ascultare să merg la copii. Vreau să văd ce poartă pe uneri și de au în suflet nădejdea mântuirii. Atunci Dumnezeu a încuviințat și îngerul a venit înaintea sa. - Doamne, zise un alt glas; sunt și bătrâni singuri și bolnavi sau poate oameni în floarea vârstei, care le-au secătuit puterile și încrederea în semenii lor. Dumnezeu, i-
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1415787563.html [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
conștiința credinței dumnezeiești. Cu aceasta, așa cum arată lucrurile, cunosc preasfânta religie ca un dascăl al cunoașterii preasfântului Dumnezeu. Acest cult îl mărturisesc. Această putere a lui Dumnezeu având-o alături, am început de la marginile oceanului și am înconjurat lumea cu nădejdi, că, după ce toate dispăruseră înrobite de atâția și căzute în necazurile zilnice, acestea și-au primit răzbunarea și au reînviat exact așa cum se întâmplă după o oarecare vindecare. (Teodoret, Istoria bisericească, cartea 1, cap. 24). Referință Bibliografică: ÎMPĂRATUL CONSTANTIN - CEL
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
armonie cosmică. Cu porfira Prieteniei sufletul se îmbracă în har, iar trupul se înmiresmează permanent. În inima Prieteniei sufletul se îmbracă cu Lumina dumnezeirii. Credința în Prietenia sfântă te apropie tot mai mult și mai repede de Dumnezeu, înfiindu-te. Nădejdea este bucuria cea mare a Prieteniei. Prin urmare: Credința, Nădejdea și Iubirea sunt chemările Prieteniei mântuitoare ale creștinului ortodox. Prietenia este starea de foc a rugăciunii, a meditației, a iubirii, a mărturisirii. Prietenia este Sacerdotul credinței care oficiază Iubirea în
PRIETENIA INTRU HRISTOS de MIRON IOAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/miron_ioan_1446651108.html [Corola-blog/BlogPost/381112_a_382441]
-
iar trupul se înmiresmează permanent. În inima Prieteniei sufletul se îmbracă cu Lumina dumnezeirii. Credința în Prietenia sfântă te apropie tot mai mult și mai repede de Dumnezeu, înfiindu-te. Nădejdea este bucuria cea mare a Prieteniei. Prin urmare: Credința, Nădejdea și Iubirea sunt chemările Prieteniei mântuitoare ale creștinului ortodox. Prietenia este starea de foc a rugăciunii, a meditației, a iubirii, a mărturisirii. Prietenia este Sacerdotul credinței care oficiază Iubirea în altarul Adevărului dumnezeiesc. Numai Prietenia adevărată trăiește comuniunea și mărturisirea
PRIETENIA INTRU HRISTOS de MIRON IOAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/miron_ioan_1446651108.html [Corola-blog/BlogPost/381112_a_382441]
-
străpungând bezna nopții, o luase prin surprindere. Da’ tocmai pentru că omul este o ființă adaptabilă, așa cum în funcție de nevoile sale și-a dezvoltat la mână un deget opozabil pentru a putea apuca mai bine, ar putea - pentru a mușca mai cu nădejde, așa cum vremurile par să o ceară cu insistență - să-și dezvolte canini ca de lup... Și cât de benefic ar putea fi până la urmă, impactul acestei adaptări, asupra vieții sociale. Să vezi atunci cum s-ar mai strecura unii pe lângă
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1443456784.html [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
cu fir de lumină Să alung furtuna, care vrea să vină... Lasă-mă să plâng apa din izvoare, Funza Toamnei mele galbenă mă doare Verdele din iarbă s-a grăbit să plece Și-a rămas tăcerea, singură și rece. Umerii nădejdii îi simt gârboviți Cu dureri nespuse au tot fost loviți, Mâna unui înger îi îndreaptă iar, Toate-s cu folos, nimic în zadar! Lasă-mă să fiu ultimul cocor Să duc peste timp dorul călător, Aripa ce-i frântă să
TIMPUL PREA GRĂBIT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1442938327.html [Corola-blog/BlogPost/381864_a_383193]
-
îmi țese un vers. Ochii de soare ai margaretei, Tresărind când de iarbă-s atinși. Cu oftările mele strânse-n petale. Și câmpul întreg îmi pare un vis. Cu fața în lanul cel verde cu flori, Inima-mi bate a nădejde, a rugă. Simt pașii iubirii cu a ei sacri fiori... Ce cu dor împletesc o cunună. Privirea cuprinde seninul ceresc, Cald mă salută și macii câmpiei. Cu tine mi-e bine chiar și în vis... Iar vara-i o parte
IUBESC de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 by http://confluente.ro/marina_glodici_1468089145.html [Corola-blog/BlogPost/382108_a_383437]
-
înmormântării și, mai cu seamă, la sfânta slujbă a participat foarte multă lume care l-a cunoscut și la prețuit în mod deosebit pe părintele lor duhovnicesc!... Au fost multe coroane, multe flori, multe lacrimi pline de recunoștință și (de) nădejde, că părintele s-a mutat de la moarte la viață, acolo unde nu mai este nici suferință, nici întristare nici suspin ci viață fără de sfârșit!... După ascultarea cu luare aminte a slujbei prohodirii preoților (a monahilor și ieromonahilor) - care adăpostește o
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NOUĂ ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PĂRINTELUI ARHIM. GRIGORIE BĂBUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi by http://confluente.ro/stelian_gombos_1486363480.html [Corola-blog/BlogPost/344192_a_345521]
-
Lege și-n Har e cuprinsă. Nu-i vers mai duios, nu-i cântare, Să spună cât ești de frumos, Dar duhu-mi șoptește: Dă slavă! Acesta e Domnul Cristos!" Acelor ce cred Vestea Bună, Dai har și putere de sus, Nădejde în zilele-amare Izbândă în Tine, Isus. Cu cât suferința-i mai mare, Gândesc cât de mult m-ai iubit Și râvna ce-o am în slujire, Îți spune că sunt fericit. Da, Doamne! Mi-ai dat mântuirea, Deși Te-am
TE-ADOR CHIAR ȘI-ATUNCI CÂND SUSPIN de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1463060478.html [Corola-blog/BlogPost/382167_a_383496]
-
lași tot păcatul, acolo Și ce-ai moștenit din Baal, Dezbracă și haina-Astarteei, Te spală-n Iordan, fii curat, Ia haina cea albă și-așteaptă, Te roagă să fii înălțat, Al șaptelea cer ne așteaptă, Pășește și tu-n Empireu, Nădejdea e flamura care, Ne poartă spre zări când e greu. Nu pot a descrie iubirea Și arșița ce-o am în piept, Nici dorul de neprihănire, Ce face mai mult să Te-aștept, Eu vreau ca să fiu mărturie, Prin tot
TE-ADOR CHIAR ȘI-ATUNCI CÂND SUSPIN de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1463060478.html [Corola-blog/BlogPost/382167_a_383496]
-
săculețul și să nu mănânce pâinea uscată decât atunci când se va afla în acel loc. Altfel, sufletul bătrânului și cel al soției sale nu se vor mântui niciodată, fiindcă pe lumea aceasta ei au avut doar un copil, singura lor nădejde, și n‑au apucat să‑l vadă fericit. Fiul tâmplarului pornește la drum, fără prea multă speranță în viață, ci mai mult spre a împlini dorința tatălui. Ajunge din urmă caravana: leșuri peste tot, animale și oameni, dar nicăieri vreo
ALTFEL DE IUBIRE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Altfel_de_iubire_stefan_popa_1390379541.html [Corola-blog/BlogPost/347545_a_348874]
-
se săvârșește anunțată de îndemnul preotului: „Veniți de luați lumină!” Cu bucurie, oamenii își dau lumină unii altora, drept mărturie personală a Dumnezeului adevărat, Lumina pe care o păstează și în suflet și pleacă acasă mai întăriți în credința, în nădejdea de mai bine și cu mai multă dragoste pentru aproapele lor. Miracolul Învierii readuce echilibru și armonia creștinilor. Morții nu sunt uitați nici ei, fiindcă sărbătoarea Învierii este sărbătoarea întregii creații, si a celor vii, si a celor morți. Pentru
E PRIMĂVARĂ, E PRIMĂVARĂ! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 by http://confluente.ro/Elena_buica_1395752071.html [Corola-blog/BlogPost/353837_a_355166]
-
destinate transportului de pasageri și mărfuri de mic tonaj. Începeau vremurile de glorie a industriei române. Mereu în acțiune, schimbându-și înfățișarea odată cu trecerea anilor în funcție de evoluția tehnicii și specificul noilor sectoare de transport, micul cărăuș era un partener de nădejde al tuturor activităților economice. Pe vremea aceea, românii știau să facă orice. Cine și-ar fi putut imagina că peste doar trei decenii, industria avea să fie considerată drept „fiare vechi cu valoare de fiare noi”, iar țara urma să
MICUL „CĂRĂUŞ SOCIALIST” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1440988499.html [Corola-blog/BlogPost/379823_a_381152]
-
pedeapsa atât pentru bărbat și femeie, cât și pentru șarpele amăgitor - diavolul, apoi, i-a promis omului, că îi va trimite totuși un Răscumpărător (Fac.3,14 -15). De atunci, Adam și Eva, omul, îl căuta pe Dumnezeu cu multă nădejde, încercând prin jertfe de sânge, sau prin arderi de tot, din roadele muncii lor (Fac.4,3-4), să refacă legătura ce era oarecând între om și Dumnezeu, dar văzând că zadarnică le este încercarea, așteptau nerăbdători să se împlinească “Făgăduința
NU VĂ TEMEŢI de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 by http://confluente.ro/prodromos_bele_ieroschimonah_1450957546.html [Corola-blog/BlogPost/381954_a_383283]
-
căci avea vreo doisprezece ani, nu se stinsese încă în sufletul acestei mame nemângâiate. O întărea însă, în suferința ei, pilda lui Iov cel din Biblie și ceilalți copii care i-au rămas în viață, între ei Nică și Manole, nădejdea bătrâneții ce urma să-i vină. În pragul războiului, Nică era deja însurat și avea și trei prunci de crescut, iar Manole era tocmai la vârsta când țara îl cerea la oaste. Acum însă, țara avea nevoie de mai mulți
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 by http://confluente.ro/_intalneste_i_doamne_si_adu_mi_i_s_gheorghe_parlea_1341161372.html [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
de rechemare la datoria ostășească nici bădița Nică, cum îi zicea fratele mai mic. Biata mamă știa ce înseamnă războiul din cele ce văzuse în celălalt, din care bărbatul său a avut norocul să se întoarcă. Așa că își puse toată nădejdea în Dumnezeu, pe Care-L implora cu rugăciuni adânci să-i ajute pe băieții ei să împărtășească norocul oșteanului din primul război, oșteanul care, atunci, îi era deja unuia dintre ei tată, celuilalt urmând să-i devină după lăsarea la
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 by http://confluente.ro/_intalneste_i_doamne_si_adu_mi_i_s_gheorghe_parlea_1341161372.html [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
muritori, o voce îi va răspunde: "Unul Pintilii îi mai la coadă...". Sergentul care-și căuta cu ardoare fratele crezu că răspunsul la întrebarea de acum e doar ecoul speranței lui. Dar vocea era aievea si continuă să rasune a nădejde: "Nu-l știu după numele mic...Du-te de vezi dacă-i frate-tău...". Și în timp ce rușii care-i însoțeau fumau "în ștafetă" o țigară ieșită din manufactura ambulantă a unui soldat român, căruia îndeletnicirea aceasta sporadică îi era leac
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 by http://confluente.ro/_intalneste_i_doamne_si_adu_mi_i_s_gheorghe_parlea_1341161372.html [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
bolnavii contagioși). Era rândul lui Manole acum să se îngrijească de frate-său, înfruntând amenințarea contaminării. Bădița Nică, pendulând între cele două maluri ale soartei, cu ultimele puteri, se ruga de el, plângând, să nu se mai apropie de lazaret. Nădejdea lui era acum în supraviețuirea fratelui mai mic, căci numai el le mai putea ține loc de tată credincios copilașilor lui de-acasă, în caz că el nu va găsi putere să reziste. Apoi, nu suporta gândul că inima mamei, care-i
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 by http://confluente.ro/_intalneste_i_doamne_si_adu_mi_i_s_gheorghe_parlea_1341161372.html [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
amurg de Paradis. Dacă pleci rămâne umbra Prinsă-ntr-un izvor de dor Printre nopți cu lungi penumbre Scuturate în decor. Am să-mpart la doi durerea Printre versuri zi de zi Desfrunzind în van puterea Miilor de poezii. Că nădejdea vieții toată Stă în agonia ei Când soarele se arată Printre florile de tei. Dacă ai să pleci vreodată Să te-ascunzi sub flori de crin Fă-mă-n lumea ta uitată Agonie și destin. Și cu flori de iasomie
LUMEA E O AGONIE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1491070234.html [Corola-blog/BlogPost/382781_a_384110]
-
să o taie. Hai, te rog, nu te duci tu s-o tai? - Nuuuu! am urlat, și m-am întors pe partea cealaltă. Să și le taie singur... - Hai, că n-am pe cine să rog... În cine am eu nădejde? Cu întrebarea asta, mama m-a pus la treabă 20 de ani. Era ”Sesam, deschide-te!” pentru peștera mea cu comori. Și iată-ne, Unchiu tot un zâmbet și eu mai cătrănit decât lupii de la Grădina zoologică, lângă o oaie
Povestea ca Viață. Sisif by https://republica.ro/povestea-ca-viac-a-sisif [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
stai cât vrei. Am angajat pe cineva în locul tău pentru că nu mai poți sta prea mult în picioare din cauza sarcinii. Du-te și odihnește-te. -Vlad, îți mulțumesc pentru tot... -Cum adică? -Fiindcă ești bun și ești un prieten de nădejde... -Vorbești de parcă îți iei rămas bun pentru totdeauna. -E bine ca vorbele bune să fie spuse la timpul lor. Altfel, s-ar putea să nu mai avem ocazia să ni le spunem. -Încă mai ai vorbe frumoase să-mi spui
JOCUL DE-A VIAŢA 5 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/rodica_elena_lupu_1461125280.html [Corola-blog/BlogPost/381928_a_383257]
-
atunci viața lui se schimbase. Am înțeles atunci că acesta era un mare filozof! Am auzit apoi o mulțime de povestioare care lăudau pe acest om deosebit. Însă ce m-a impresionat cel mai mult la acel om a fost nădejdea pe care o inspira în rândul sclavilor, a celor fără de speranță, a celor pe care Fortuna îi părăsise de tot. -Mărite să mă iertați! spuse centurionul. -Spune Gaius! -Cu ce scop m-ați chemat aici? -Nu voi fi ascuns Gaius
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1432308823.html [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]