483 matches
-
nescrise, Un cânt ce izvoraște parcă-i mut, Gândul căzut parcă-i printre abise, Iubirea are gust de pergamut. Din gene zorii-mi fură iară dorul, Fuiorul tors îmi cade,se destramă, Cuprind în bratele-amândouă norul, Las soarele s-arunce-a să năframa. Și renăscut din vise te-am găsit În apa mării, în luciri de raze, Abia când visul se pare c-a sfârșit, Pe-oglinda apei apar două topaze. Referință Bibliografica: Două topaze / Nastasica Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DOUĂ TOPAZE de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 by http://confluente.ro/nastasica_popa_1469472985.html [Corola-blog/BlogPost/370883_a_372212]
-
Axa iubirii străbate volumele semnate de Lia Ruse, dezvăluind, în esența lor, motivul dorului. Dorul de țară, de părinți, de tradiții, de obiceiuri este vizibil. Jalea, profunzimea lui o sfâșie, dar o mărturisește cu eleganță: „Vise de dor mai scutură năframe/ De abur, prorocind împăcări noi...” („Vise de dor” -„Sub cerul armoniei”). Discretă, visătoare, trăiește cu pietate momentul: „Las’dorul meu să umble iar prin lume,/ Intersectând realul, flămând de vise mult...” („Dor aprins” - „Sub cerul armoniei”), îl simte în solemnitatea
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 by http://confluente.ro/lia_ruse_1491199611.html [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
Fie Imputate! Despre celelalte cuvinte, Uzate Fizic și moral, Ori deteriorate- Dacă vor fi Casate, În următorul material... SCRIE PÂNĂ ȚI SE VEDE Scrie până ți se vede Îmi spunea sărmana Mamă, Fericit e cel ce-i crede Adevărul din năframă... Pe tăblița cea de piatră, De durere și de Dor, Cu tăciunii stinși pe vatră Eu scriam la umbra lor... Scrie până ți se vede, Ea și-acuma îmi tot spune, Ține-i, Doamne, pururi verde Sfânta preaînțelepciune! Vorba ei
INVENTARUL CUVINTELOR (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 by http://confluente.ro/Nicolae_nicoara_horia_inven_nicolae_nicoara_horia_1392634592.html [Corola-blog/BlogPost/347306_a_348635]
-
Acasă > Poezie > Credință > ESENȚĂ FEMEII Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1605 din 24 mai 2015 Toate Articolele Autorului Esență adevărată a femeii E valul cel singur și pur, Năframa ce respinge ideea, De-a-și caută fericirea în jur. Când unii, somându-i destinul, I se impun, neavând nici o lege, Apoi o și contesta, cum ai uri pelinul, Când ea, de fapt, e cea care alege. Femeia, puritate fără divagații
ESENŢA FEMEII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1432492646.html [Corola-blog/BlogPost/367584_a_368913]
-
nu îi va fi -o-stihie. Din tremurul cuvintelor curate, Să poți cu inima-i să te-ntâlnești, Atunci când cerurile-i vin,-nsetate- De puritatea vieții femeiești. Numai o stea o va strigă pe nume, Lumina ei albastră va cădea -n năframa, Și timpul, dacă s-a opri, ca prin minune, Se va opri la rădăcina sufletului ei de mamă... LILIA MANOLE Referință Bibliografica: ESENȚĂ FEMEII / Lilia Manole : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1605, Anul V, 24 mai 2015. Drepturi de
ESENŢA FEMEII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1432492646.html [Corola-blog/BlogPost/367584_a_368913]
-
fost să te iubesc, De dor, mi-e dor himera mea, Am fost cu tine, cu o stea, Te-am pipăit prin visul tău, Fugeai spre mine, ți-era greu, M-ai părăsit, tu, hologramă, Te zbați prin lume, ești năframă, Te mângâie privind la tine Toți osândiții ce știu bine Că ești doar o himeră blândă, Le dai binețe-n cale lungă, Dezamăgiri ce se țin lanț, Există chiar și un bilanț, Enumerări, oftări cu mii, Născuți prin ei în
MI-E DOR de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/aurel_auras_1452978882.html [Corola-blog/BlogPost/378446_a_379775]
-
Articolele Autorului 12 Octombrie 2011. „ Plânge-o mierlă pe păduri” Secerate de securi, Prin păduri tot mai puține Plânge inima din tine, Țară cu miros de crini Vămuită de străini, Cu miros de busuioc, Țară fără de noroc... Cu tristețea sub năframă Totdeauna ne-ai fost mamă, Pruncii tăi, orfani de tată Ți-au vândut averea toată, Numai sufletul din pâine Veșnic neclintit rămâne! Plânge-o mierlă de demult, Dă-mi putere s-o ascult, Dă-mi răbdare îndeajuns Până termină de
PLÂNGE-O MIERLĂ DE DEMULT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Plange_o_mierla_de_demult_.html [Corola-blog/BlogPost/355944_a_357273]
-
pălănida-i cât poarta șî tăț știulețâi sî-ndoaie! La dracu, mândruțî, di țarnî, cum gemi pământu’ di ploi! di pârcî din șer sî răstoarnî, sub tălchili noastri, noroi. Munșești tătuca șî mama pânî la iarnî disculți; sî vez’ cum sî udî năframa când șterg sudoarea pi frunți. Acuș dă o ploai cu gheațî șî tata-i îngiurî pi toț': “La dracu s-o iei di viațî, cî-i plinî lumea di hoț' !” Hai, mândrulițî, afarî, sî fac cu tini negoț! pibul sî crapi
LA DRACU, MÂNDRUŢÎ, DI ŢARÎ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 by http://confluente.ro/La_dracu_mandruti_di_tari.html [Corola-blog/BlogPost/355830_a_357159]
-
din 21 august 2012. Pășea cu botuța ei, anevoie, de parcă ar fi tras toate durerile lumii după ea. „Este bugăt până la inimă satului” își zicea, „doară, doară s-o-ndura oarecine de mine să mă ia”, nădăjduia bătrânica. Gâfâia sub năframa neagră. Peste treizeci Celsius și răcorirea mult așteptată, o ploaie or fie ce-o fi, nu mai venea. E prea anevoie așa. Trăgea nădejde c-o mai apuca-o pe doctoriță la dispensar. O doare, nici nu mai știe câte
SLAVOMIR ALMĂJAN by http://confluente.ro/articole/slavomir_alm%C4%83jan/canal [Corola-blog/BlogPost/355260_a_356589]
-
venea ... Citește mai mult Pășea cu botuța ei, anevoie, de parcă ar fi tras toate durerile lumii după ea. „Este bugăt până la inimă satului” își zicea, „doară, doară s-o-ndura oarecine de mine să mă ia”, nădăjduia bătrânica. Gâfâia sub năframa neagră. Peste treizeci Celsius și răcorirea mult așteptată, o ploaie or fie ce-o fi, nu mai venea. E prea anevoie așa. Trăgea nădejde c-o mai apuca-o pe doctoriță la dispensar. O doare, nici nu mai știe câte
SLAVOMIR ALMĂJAN by http://confluente.ro/articole/slavomir_alm%C4%83jan/canal [Corola-blog/BlogPost/355260_a_356589]
-
principiului ordinii tipice germane. Cine știe, poate încă mai sunt toți prezenți, doar noi nu-i putem vedea... Ne așezăm în a doua bancă, în spatele locului rezervat coanei preotese, gol și el pentru totdeauna, și ne-nvelim cum putem în năframele negre, rămase de izbeliște de pe urma țărăncilor săsoiace plecate din țară la începutul anilor nouăzeci. Accesorii specifice zilelor de duminică, parte componentă a portului local, broboadele abandonate în grabă își mai dovedesc măcar cu această ocazie utilitatea. Preotul vorbește despre prietenul
RĂMAS BUN LA ROŞIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1487982206.html [Corola-blog/BlogPost/375302_a_376631]
-
aduc omagiul unui condamnat,la picioare de tulpineflorilor simbol curat.De ce acest: Hic est? Pentru că:Aici este, sau nicăieri,ceea ce căutăm.... XIX. ÎN DEȘTEPTĂRI DE ROUĂ, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2238 din 15 februarie 2017. Pădurea o năframă prinsă în solzi de frunze, de dincolo de falii se bucură de sânge. O clipă de uitare un timp nedefinit, parcă și cursul vremii încet s-a mai oprit. Din frumuseți ivite de sus, din alt mister, se scutură albastrul venit
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/petru_jipa/canal [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
Autorului A câta oară, dorul meu te cheamă Când seara-și deschide ochii de aramă Și-n vălul albastru pictează crăițe Curând estompate de-a nopții velințe. A câta oară, dorul meu te cheamă Când visul din lacrimi își face năframă În adânc de lumină deschide chemări, La vreme când noaptea învolbură cărări A câta oară, dorul meu mă cheamă Când aduceri aminite somnu destramă, În lira lui Orfeu iubirea-mi vibrează, Din umbre fugare brațe-și desenează. A câta oară
A CÂTA OARĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 by http://confluente.ro/agafia_dragan_1462625877.html [Corola-blog/BlogPost/384945_a_386274]
-
nimb al muceniciei pentru credința ortodoxă, pe care nu a părăsit-o nici în fața călăului. Astfel, în apropierea Paștelui anului 1714, printr-un trimis al înaltei porți, care a sosit la București, lui Constantin Brâncoveanu i se pune pe umăr năframa de mătase neagră, semnul maziliei. A fost dus împreună cu familia și o parte din averi la Constantinopol unde va fi închis în sumbra închisoare „Edicule” (Închisoarea celor șapte turnuri). Aici au fost ținuți închiși vreme de 4 luni, fiind supuși
JERTFA SFINŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Jertfa_sfintilor_martiri_bra_stelian_gombos_1390219080.html [Corola-blog/BlogPost/361619_a_362948]
-
numele de la acelea ale localităților: „Flămânzi”, „Tudora”, „Gorona”, „Călărași”, „Rogojești”, „Budești”, „Coțușca”, cât și din alte zone folclorice ale României: Banat, Maramureș, Sibiu, Oltenia, Dobrogea și chiar din Ucraina și Republica Moldova. Poartă costume specifice zonei Flămânzi. Costumul de fată: batic (năframă), cămașă albă, alcătuită dintr-o singură piesă sau două, brâu sau bârneață, bundița cu flori de culoare: grena, negru, verde, cu bordură brumărie la sărbătoare și neagră în zi de lucru, fustă albă, opinci cu ciorapi de lână sau șosete
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 by http://confluente.ro/Elena_trifan_1395685022.html [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > LA CEAS DE SĂRBĂTOARE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 335 din 01 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ți-ai pus năframă albă de ninsoare Și apele s-au strâns în brâu de-argint La sânul tău tu încălzești ogoare Plutesc în aer dulci zvonuri de colind. Nu-s păsări să te cânte, doar fluier și viori, Și glasuri de copii de
LA CEAS DE SĂRBĂTOARE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 by http://confluente.ro/La_ceas_de_sarbatoare.html [Corola-blog/BlogPost/350923_a_352252]
-
pe mine cu d-ta, că ți-oi fi de mare folos. Eu te voi scăpa din multe primejdii pe care ți le gătește baba.“ Ea scoase din fundul unei lăzi hârbuite și vechi o cute, o perie și o năframă. [...] de dimineață i se împlinise lui Făt-Frumos anul. Baba trebuia să-i dea unul din cai și-apoi să-l lase să plece cu Dumnezeu. Pe când prânzeau, baba ieși până în grajd, scoase inimele din câteșișapte cai spre a le pune
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1494060691.html [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
chipul blând Prin copacii dezveliți, Bolta cu lacrimi de-argint Plânge-n codrii pustiiți. Umbre lungi se-ntind în noapte Parfumate cu must dulce Și-un miros de piersici coapte Din livezi noaptea aduce. Pădurea încet amorțește Bruma își țese năframe, Toamna rochia-și împletește Din crizanteme și poame. Referință Bibliografică: NOAPTE DE TOAMNĂ / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2103, Anul VI, 03 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
NOAPTE DE TOAMNĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1475517592.html [Corola-blog/BlogPost/364040_a_365369]
-
Ca un vis dorit, frumos E chipul tău cel luminos. Aș zbura până la stele Să-ți aduc dragi viorele, M-aș ruga la luna plină Să-ți trimită-n suflet lumină. Mama Mamă dulce, scumpă mamă, Nu mai plânge în năframă, Ești frumoasă ca o floare, Mândra noastră sărbătoare. Să fii veselă mereu, Harnică, duioasă, bună, ” Ți sărut astăzi chipul tău Ca să lumineze-ntruna. Singurătate Stau în casă singurică De copii sunt părăsită, Stană sunt, privesc în sus, Câte unul...toți
POETESA DIN ANTONEUCA de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 by http://confluente.ro/iacob_cazacu_istrati_1455823597.html [Corola-blog/BlogPost/380272_a_381601]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > BALADA IERNII Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2010 din 02 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Suflă vântu-n cioburi bruma desprinzând de coajă gerul, sub năframa-i veche luna și-aprindea sub lămpi, misterul. Suflecând a iernii brațe norii groși se prind în cete, ancorând în ghem de ațe toți ciulinii ninși pe plete. O răscruce-și ține seama troienind sub cioturi vise, ochii nopții sting
BALADA IERNII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1467457097.html [Corola-blog/BlogPost/385239_a_386568]
-
merge zilnic către școală, În clasă vei fi fericit, uitând de greu, uitând de boală. În jurul tău vor sta copii ce te-or iubi ca pe o mamă, Cu dragoste te-or îmbrăca, din flori ți-or face-n cap năframă... Cu ei vei râde, vei cânta și-atunci când sufletu-ți va plânge, Vei ști s-alini doar cu-un cuvânt un suflet trist care se frânge. Din inimă și al tău suflet vei da cuvânt de-nvățătură, Și pe pământ
SCRISOARE DE LA DUMNEZEU PENTRU TINE, DASCĂLE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1473434204.html [Corola-blog/BlogPost/375947_a_377276]
-
de lună-n iarnă, O, umbră vreme albă-n ani, eternă renăscută viață, Cu tulburări limpezi în graiuri, cu nostalgii albe de ceață, Ești cumpănă de stea-n arcuș ce raze-n clipe se aprind, Un scăpătat cu reci fiori, năframe-n flori albe colind. Tu, timpule încet te duci, curtat cu plai de sărbători, Dar nu îți pasă de răceli, petale-n stele curg ninsori, Cuprins de ger în nopți adânci ești ars cu florile de gheața, An vechi dai
AN VECHI, AN NOU de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_auras_1451496163.html [Corola-blog/BlogPost/372567_a_373896]
-
să Le dai ajutor, Ascultă-le Sfinte chemarea Sunt doar bieți muritori. Sărmani, cu griji și necazuri Durere cu ei în inimă poartă, Roagă-te Sfinte cel bun Domnul să ușureze a lor soartă. O femeie își șterge cu colțul Năframei ce păru-i ascunde, O lacrimă ce a fost plânsă ... Citește mai mult Răsună poiana de cântec de paseriFlorile cu-alor mireasmă ne-îmbată,Se-adună în jurul tău oameniîși spun povestea de-ndată.Veniți din colțuri de lumeSe roagă să
ANA MARIA BOCAI by http://confluente.ro/articole/ana_maria_bocai/canal [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
umbrar de arini mâna nopții întinsă / cobora cu arici și-ndemna din arnica / care grele cu fân, prin lumina cea ninsă. // goale, stelele beau din izvoare de var, / florile-și culegeau umbrele despletite, / ochiul nopții torcea, răsfirând din cuibar, / o năframă de vânt peste noatini și vite. // poate-o pasăre grea ne lua sub aripe, / poate râul întors se pierdea în izvoare; / poate-o turmă de oi număra călătoare / timpul meu amorțind în ninsoarea de clipe. // ca un fulg de dorinți
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Poemele_vamesului_mantuit_jianu_liviu_florian_imnurile_fatarniciei_semanatorul_2011.html [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
departe”; “Quo vadis, Homine?” - aceasta din urmă - remarcabilă prin mesajul cuprins în ea: iată, în nepăsarea lor, oamenii au uitat de Dumnezeu, nu se mai roagă, nu se mai sinchisesc de cele sfinte: “Așa se face că ești de prisos, / Năframă pentru lacrimi și durere, / Și ești înmormântat până la os / Chiar și în psalmi pioși de înviere - // Așa se face că, de viu, în ziduri, / Îți facem locuință de istov, / Și împărțim din trupul Tău, în bliduri, / Ziua de mâine, la
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Poemele_vamesului_mantuit_jianu_liviu_florian_imnurile_fatarniciei_semanatorul_2011.html [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]