1,095 matches
-
locul unde lira cîntă -; miez nemaiauzit. Și pentru el frumoșii pași îi încercai, astfèl sperînd: cîndva spre sărbătoarea sfîntă Prietenu-și va-ntoarce mers și față. Strofe pentru o muzică solemnă (Pentru Sidie Nádherný) Unde ajunge vocea oamenilor, unde, cînd se-nalță? Vibrează, vibrează de ea cerurile? Sau irosește ea pururi un vînt în scădere? Astăzi eu stau, stau în turnurile bucuriei, astăzi, astăzi nu-mi pasă că pier. Astăzi strig unul din strigăte. Astăzi eu sînt un sfeșnic de aur al
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
căprii.// Aș vrea ca să-i înduplec să fie pieritori,/ Făcându-i a se crede cu Crist aducători./ Un ciob de clipă numai să-i plec din semeție,/ C-apoi pe mine lasă: nici după zile-o mie.// Nu s-or nălța spre ceruri de sub mormânt de pleoape./ E-așa că zic prea multe când pielea nu mă-ncape?/ Când m-aținteau cu milă să-i țintui n-am jurat?/ Dar m-am codit, iar astăzi de ei nu sunt scăpat.// Deci
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13967_a_15292]
-
încondeiat/ LEVANTUL/ O deschide spre sfîrșit/ Și citește ce urmează cu glas moale și pierit." Să zicem că urmează așa: Mahina apartamentul mi-l zobește și se-ntinde/ Pînă ce tot Bucuresciul sub carcasă îl coprinde,/ Pînă carul i se-nalță pîn-la stelele dîn ceruri,/ Literi tari dă plumb să-mbracă în eternele eteruri/ Iar în bandă să-ncrustează cochilii dă cuasari./ Atomii mahinei crește ca cît stelele de mari./ Este însuși universul în de care locuim./ Un alt univers mai mare
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
Ion Brad PĂMÂNTUL ISPITIT Vezi, vatra soarelui a-ncins Pământul ispitit în tine Care se-nalță dinadins Mai sus de rău, mai jos de bine! Nici dorul umbrei nu mai vrea Să se răsfețe după pleoape? Privirea ți-e o veghe rea Ce vrea-n lumină să mă-ngroape? De ce să-ți fiu mereu supus, Pământul
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
din Nazaret și-mi vîlvîi puterea celor mai puternic sfinte rostiri ce dau de-a dreptul în stihii! Dacă v-aș spune unul din cuvinte, pietre-ați lua și-n mine ați zvîrli, și foc vi s-ar stîlp gol nălța nainte și, norii-nvîrtejind, v-ar mistui! Căci nu-s son doar și înțeles și forță în cari și-un munte se cutremură, prin care-n fața voastră stau teribil, ci-s viața vie însăși, cărei torță m-aprind, mă-nvîlv, și
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
Ioan Moldovan Sunt iar la Cluj, în trecere și-acum, Cum tot în trecere am fost Copil fiind, școlar, elev, alumn Dar mult mai fericit. Și prost. E-un miez de vară obosit, Orașul se surupă și se-nalță -Bătrân, urât, frumos, spășit Dar și trufaș și plin de viață. Nu mă cunoaște, nu mă mai -Își vede enervat de treabă. Beau o cafea, un telefon aștept și hai! Mă duc de-aici în grabă. Când m-oi întoarce
Nu parcați by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/6056_a_7381]
-
fete minore și una din cele două neveste, împingând în canal mașina în care acestea dormeau fericite după ce chiar el le dusese să vadă cascada din Niagara, mândria patriei lor de adopție nu știu dacă mi-e dat să mă-nalț fără grijă și fără să am nevoie de ajutor spre o altă istorie sau să alunec pe neștiute în golul pe care-a pus stăpânire oale și ulcele îmbrățișarea noastră fatală am văzut-o cu ochii mei în preziua eclipsei
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
Emil Brumaru Privește cum se-nalță, fără spaimă, Trupul ei cald, alături de Isus, Înfășurat în raze ca-ntr-o haină Și cum din coapse-i izvorăște blînd O altfel de lumină, pămîntească, Ce te așteptă, trist îngenunchind, S-o lauzi și s-o lași să-ți
Ci îngerul de sâmbătă mi-a spus... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7845_a_9170]
-
și că bătrâna se ruga. Zaouf era o femeie tristă și se ruga ca și cum ar fi plâns. Aici toate femeile plângeau fără lacrimi. Și fete mai tinere decât ea știau să facă asta mutește, stând desculțe pe pardoseala bucătăriilor. Se-nălță între perne și ceru apă. Mehria plecase, iar peste acoperișurile de țiglă se lăsa întunericul. Transpira. Rămăsese singură într-o casă arabă, burdușită de lână și de bumbac, de uleiuri și de măsline.
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
viață cu ani n-avu pereche/ Resonul 16 lirei tale, poete glorios!/ O nație în doliu îți cântă reînvierea/ Când corpul tău se pleacă țărânei în mormânt/ Tirana moarte aicea își arată puterea/ Geniu-ți însă o-nvie de-ți nalță monument”17. Moartea poetului este deplânsă în elegii funebre, de Zaharia Antinescu 18, Iustin Popfiu 19, se oficiază servicii funebre și parastase la Bistrița, Năsăud, Blaj, Sibiu, iar Bariț, aflat la Viena, trimite o telegramă de condoleanțe familiei îndoliate. Profesorii
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
mănos dinaintea aflării Canaanului. Scăpînd de patima limbajului și de trupul stăpânit de mirare, pătrund, Doamne, în dimineața împărăției Tale, cea cu multe ferestre, prin deschizătura contemplației, acolo unde pereții cîntă, unde totul este fără chip, ca într-un pahar, nălțînd ochii, Doamne, către lumina cea subțire, iar sandalele mi-au luat foc și m-am temut de frumusețe, căci miroseam sufletele pustnicilor ivite prin minune". (ibidem) Plutește peste atari exaltante conexiuni duhul unei receptivități reciproce mediind o întîlnire a mizericordiei
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
Zăpadă fierbinte!" (Metamorfoza). Dacă ipostaza nemijlocită (afectivă) a poetului e încă prezentă pe alocuri, în ciuda cifrului metaforizant, dens ca o rețea care o izolează de limbajul comun ("Carnea mea suferă cu viermii globulari/ Prinș sub sprînceană/ Mă doare și mă-nalță. A celui ce mi-a zis/ Că voi dormi e-această carne uitată aici în paradis/ într-un mojar de zmalț ochiul de înger în divine mîini/ Cu stelele pisat abia-i ca-n ceașca ta/ Un praf de zahăr
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
aflat pe aleea centrală a Copoului, unde copilul se plimba de mînă cu mama: Piramida leilor. Despre ea nu trebuia să întrebi nimic, pentru că vorbea singură cu o limpezime extraordinară. “În mijlocul aleii de intrare, C-o eleganță simplă modelată, Se-nalță piramida-n sus, purtată De patru lei de piatră în spinare. Nenvinșii regi ai limpedei Sahare, Domesticiți de-o mînă inspirată, Păstrează-n ochi mîndria de-altădată Și-și poartă sarcina cu nepăsare.” (M. Codreanu, Piramida leilor) „Primul cuvînt pe
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
în cadrul istoriei cumplite: “arborii începuseră să cadă/ el a fost ucis -/ vîntul scăpat piezis/ fără noimă/ punea peceți însîngerate pe porți” (Peceți). Sau: “acum dormind adînc în lemnul de măslin/ năvala ierbii se strivește-n sîngele tîrziu/ cînd vaiere se-nalță stele cad/ și visele vechi aleg mireasma neagră// întoarceri pîrgă dau amarelor izbeliști/ iarba nu iartă plecări plăpînde stau la pîndă” (Duca). Numind “un timp răsturnat”, “spaimele fără chip”, “umilința fără noimă”, “înverșunarea pustie”, bardul dă glas, ca odinioară Octavian
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
lună bezmetică, liană neinventată, și tu, planetă triunghiulară, istm solemn, văzut deodată, amintire înaltă, tot mai curată! Iată-ne! Iată-ne! Iată-ne!!" O, jubilație a simțurilor. Secundă de aur, din moarte mari hălci mușcând! Plutire O, cine noaptea se-nălța din otrava magmei mele, tăind codri de văzduh, ape, bezne, cercuri grele? Mușca din idealul orizont strivit cât ai clipi-ntre pleoape, de parcă-ar fi mânat tunând pegașii cruzi să și-i adape. Se ridica, în zări răsfrânt, lăsând în
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
trupu-n / balansare, să nu-l scape nici pe-o / clipă din vedere, cum nu-l scapă din / veninoșii ghimpi - vie - cununa / de albine, cea roind în jurul / frunții de copil din flori - polen / să culeagă? - fiecare dîndu-i / ac pentru-a-l nălța în zborul ei / măcar pe o clipă și murindă / alta vine să-i dea ac și ora / îi dă ghimpe și roind cununa / se-nnoiește-n zbor și trupul lui / pluricelular e ca un fagure: / nu-l mai ține cruce
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
sarmați Călătorind cum Îi aduse vântul În zale de dușmani sau aliați, Dar Roma Însăși cu-al ei pas de fier Înainta Încet, fără zăbavă Dând foc la așezările rămase Pustii, ca o cochilie-n otavă Și focuri, focuri se-nălțau spre cer Incendiind imperial maidane, Ca-n urma lor să nu se-nfiripeze Capcane pentru oștile romane. METOPĂ V În haine lungi și Înfricoșătoare De mare preot, marele-mpărat Spre sacrificiul de purificare A oștilor, solemn s-a-mpresurat Când sângele porni
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
fure și să ucidă, cade-n genunchi cerând iertare În fața icoanei la care o bătrână infirmă se roagă și cântă Hristos a Înviat. "E noaptea-nvierii. Tresaltă făptura/ Tămâie e-n codrii și smirnă-n grădini,/ Spre mare iubire se nalță natura/ Cu ierburi și arbori schimbați În lumini ... Ce caldă blândețe, ce miere cerească/ E-n glasul bătrânei că omu-a-mpietrit/ Se năruie brațul ce vru să lovească/ Toporul Îi cade cu zgomot ignit ... Zdrobit Îngenunche și cere "Iertare,/ Iertare, iertare
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
își pierd penele, Fluturii vâslesc prin țărână aburindă Și se înrădăcinează ușor. Nu mai există regnuri, Nici stări de agregare, Nici orizont între mare și cer, Nici mal între pământ și mare, Iar din adâncul apelor ridicate în nori Se-nalță cârduri de pești prefăcuți în cocori, în timp ce chemarea lor răsună bătrână Ca o limbă de clopot într-o catedrală de lână. într-o păstaie Pentru că nu m-am dezghiocat în alte și alte ființe asemenea mie, Vârstele au rămas închise
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
Rage-un măgar și îi răspunde altul O planetă de foc arde la orizont Sub luna plină Nici un copil în căruciorul Pleiadelor Divine constelații răsar din uitare Căci peste noapte bolta se răstoarnă Și de la orizont Perseu și Andromeda Se-nalță spre zenit Faci numai cîțiva pași Și te gîndești la roua Coborîtoare din stele Dimineață vîntoasă Am auzit astă-noapte Vacarmul lacului sub luna plină Dimineața, trezindu-mă devreme, Am găsit cerul cotropit De norii cei urîți, zdrențăroși Și cu zdrențele
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
cadă jăratec pe locul cel supt/ Să sfârâie carnea dorită/ și sufletul palid în casa-i de melc/ Să-și ducă povara strivită.// La ușa iubirii eu n-am așezat/ Un cer cu parfumuri de seară./ Din cupa plăcerii se-nalță senzual/ Mireasma durerii, amară...“ Tonul patetic, accentele frenetice, aprige, acaparante, anunță, în germene, feerica deslănțuire a simțurilor din versurile cuprinse în Țara fetelor. Dar, mai erau etape de parcurs până la definitivarea volumului apărut puțin înaintea Crăciunului 1937. Nici un semn de
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
ridicul, în Marele Nimic, Nimicul! Scrii cam degeaba Se vede treaba Împins cu sila Luat cu graba O vorbă spusă Așa-ntr-o doară Poate să mire Poate să doară Dar ai răbdare Ceva-i pe-aproape Ori să te-nalțe Ori să te-ngroape Știi că nimica Nu iei de-a gata Nici cu ulcica Nici cu găleata Poți să te tângui Poți să te mânii Tot mai adâncu-i Ochiul fântânii Pe cât versifici te bate gândul să fii în rândul
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
să fim doi îngeri spre înaltul Cer al splendorii-n grația divină Că vom purta în suflete lumină Și nu vom fi străini unul de altul. Părea să fim un pom și-o rădăcină Un trunchi râvnind mereu pe celălaltul Nălțând coroana cerului cum psaltul Spre Dumnezeu liturgic se închină... Părea să fim nedespărțiți și-n moarte Când părăsi-vom viața deodată... Dar care clipă s-a-ntinat cu mască Și ne-a numit simțirile deșarte? Că astăzi bogăția adunată E prada unui
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
dintr-însa încet și trist a bea. Amurgu-mi cade-n suflet, prin geam, ca o boia. Mai pot să flutur mîna o clipă și abia Mă-ntorc, oh! totu-n casă se înverzește-așa De mov încît cu cana mă-nalț ușor...
Deodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10923_a_12248]
-
cerul și destinul, Ca broasca i-au plesnit feciorul și vecinul, Se-ncenușa pe buze și-n blide, brusc, tainul. Pogonul, greu de aur, l-au măcinat lăcuste, Fierbea-n fântâni nămolul pe străzile înguste, Munții cădeau în mare și se-nălțau în puste. Doar luntrea lui ai scos-o, Slăvite, din catran, Și i-ai lungit secunda, cât veacul, pe cadran. De-atunci, înșiră, zilnic, semn după semn, în salbă, Dar foaia lui e rece și-n crugul vieții albă. Unge
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]