33 matches
-
din colivie”, pe un loc fruntaș. „Bineînțeles oda n-are nici o noimă.” E vorba de Alecsandri. Farmecul și autoritatea critică stau în „bineînțeles”. E destul să citești „Vin’ în lumea fericită/ Cu voinicul ce te cheamă”, sau „Nici micuță, nici năltuță, / Numai bună de drăguță”, ca să înțelegi cât de prostesc e diprețul pentru diacronia literaturii. Eminescu se trage din Alecsandri și din alți poeți. Meritul lui nu e în nașterea din nimic, ci în ce a făcut din ce a moștenit
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2436_a_3761]
-
și totuși are ceva din fascinația acelor ființe la care spiritul se altoiește pe un temperament histrionic, de aici elevația pretențioasă, de-a dreptul simandicoasă, cu care își întîmpină apropiații. Iată cum o descrie Lucia Demetrius în anii interbelici: „Era năltuță, blondă, cu un trup cam uscat, lipsit de feminitate, cu un cap fin, inteligent, expresiv, viclean, mi-am spus mai tîrziu. Ca toată lumea care o cunoștea de puțin timp, am fost pe loc uluită de inteligența ei, de drăgălășenia ei
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
Mircea Mihăieș Năltuț și subțiratic, cu morga unui Peneș Curcanul în ținută de paradă, dl. Emil Constantinescu n-a prea dovedit, începând cu 1996, c-ar iubi adevărul, onoarea, curajul, dreptatea. N-a dovedit c-ar iubi nici măcar Alianța Civică, formațiunea din care
Teoria conspirației imobiliare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16960_a_18285]
-
pentru toți". Soția lui Demetrius era evreică botezată, pe numele de fată Rabinovici. Provenea dintr-o numeroasă familie foarte săracă, descrisă în carte amănunțit pe mai multe pagini. Veneau în casa lor, înainte de 1918, poetul macedonskian Oreste, ,un tânăr delicat, năltuț, blond, cu barbă, cu un chip de Crist", D. Nanu, Panait Istrati, care povestea foarte frumos. Moștenindu-l pe tatăl ei, Lucia avea compasiune pentru cei oropsiți, mai târziu, nu va suporta violența din filme. Fiind mică, părinții au dus
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
pentru toți". Soția lui Demetrius era evreiscă botezată, pe numele de fată Rabinovici. Provenea dintr-o numeroasă familie foarte săracă, descrisă în carte amănunțit pe mai multe pagini. Veneau în casa lor, înainte de 1918, poetul macedonskian Oreste, "un tânăr delicat, năltuț, blond, cu barbă, cu un chip de Crist", D. Nanu, Panait Istrati, care povestea foarte frumos. Moștenindu-l pe tatăl ei, Lucia avea compasiune pentru cei oropsiți, mai târziu, nu va suporta violența din filme. Fiind mică, părinții au dus
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
Al. Săndulescu Prin 1953-1954, Aurora Cornu era o foarte tânără poetă, fată frumoasă, năltuță, subțirică, având ceva de căprioară, cu ochii mari și vii, talentată și inteligentă, afișând un anume aplomb al calităților ei, spre a nu spune un complex de superioritate. Publica pe atunci o plachetă de versuri, Studenta (1954), urmată mai târziu
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
numi astfel, mici capodopere, care încadrează volumul: Fuga, Sfârșitul): „În secret, îmi doream să transform locul acela de întâlnire cu lumea într-un loc de întâlnire cu tine. Măcar în vis... Mai ales atunci când eram cu fetele. Eram cea mai ‘năltuță, cea mai răsărită dintre ele. Numai eu nu culegeam toporași. Îi lăsam acolo, unde le era locul. M-ai recunoscut după singurul meu palton gri, deasupra de genunchi, strâns pe talie cu un cordon. De mică aveam prestanță. Luam și
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
slujbă, întrebase de familia arnăutului. N-apucase a spune pricina care-l mânase într-acolo, că-i apăruseră în față trei fetișoare mărunțele, cu privirile încețoșate de lacrimile presimțirilor. Emisarul scoase de la piept năframele aduse, îndreptându-le către copile. Cea năltuță luă năframa sinilie, mijlocia, pe a gălbie. Doar cea sângerie rămăsese. A cui să fi fost?! Mezina privea îndurerată la cârpa ceea, întrebându-se în ce fel batista ei albă, pusă de tăicuțu la piept, se-nroșise?! Orfanele căzură-n
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
comun: gura mică și cărnoasă, ochii mari, albaști, sprâncenele arcuite ușor. Cosițele îi erau până dincolo de mijlocelul subțire dar viguros. Era zveltă și bine legată de șoldurile care se opinteau contra dealului. Iar acesta îi cam luneca de sub tălpi... Era năltuță și plină de viață. Avea 17 ani. Dar uite că se nimerise-n prejmă însuși Vlad Țepeș. Principe nu tocmai frumos, dar chipeș, mândru, ager la minte și-nvățat. Avea sânge fierbinte și prețuia cinstea, însă era de o duritate
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
o slujnică cu simbrie. În cea de-a șasea săptămână de post, fratele meu s-a simțit rău de tot; de felul lui totdeauna fusese plăpând și lingav, și de mult îl păștea o boală de piept. Era un băiat năltuț, dar firav, și avea un chip pe care ți-era drag să-l privești. Nu știu ce s-o fi întâmplat, se vede că răcise, dar doctorul, pe care mama îl chemase degrabă, i-a spus în taină că are ftizie galopantă
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
și-și făcu de lucru în dulap, rearanjând uniforma și „fâșul” bleumarin pe umerașe. Între timp curtea se umpluse de fete, cele din clasele mari se strigau, se îmbrățișau, stângându-se in grupuri vesele. La dulapul de alături o altă „boboacă” năltuță, cu un nas mare dar cu ochi expresivi se chinuia să improvizeze niște umerașe din bețe legate cu sfoară la mijloc. -Uite, vrei un umeraș, îți dau eu, i se adresă Măriuca, mai mult așa ca să aibă și ea cu
LEANA de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368940_a_370269]
-
la tine. Cică semăna perfect cu taică-su. A murit, săracul, prizonier la ruși. Toată viața l-a așteptat Saveta. Mărioara a fost singura lui dragoste. Și acum, după atâția ani, oftează când se gândește la ea. Frumoasă fată. Lipicioasă, 'năltuță, i-ajungea până la umeri. Avea niște sâni de ziceai că-i plesnește cămașa. Bălăioară, cu ochii negri, i-a fript inima lui Costache de când a văzut-o. Se potrivea cu ea la dansuri, ușoară și delicată, dar și aprigă la
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
în inima noastră, cu fiecare amintire despre artistă, pătrunde o fărâmă de frumusețe care, de frig și pustiu, ne învelește! „Uită-te la mine-așa Hai, hai! Uită-te la mine-așa, Că-s fată din Sadova, Nici micuță, nici năltuță Și-mi stă bine țărăncuță. În picioare-am ciuboțele Ca să pot sări cu ele. Hai, hai! Catrincioara mi-i cu fir Și gurița trandafir Și bârneața din mătasă, Cămeșa din pânză deasă, Tulpănel cu franjuri multe, Cum se poartă pe la
MINA PÂSLARU. DOINEI BUCOVINENE ÎI E FRIG… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371017_a_372346]
-
mai lejeră, Strunga Ciobanului, în care te ajuți de cabluri verticale și Strunga Dracului, în care ne-am aventurat numai cei doi bărbați, ușurați de rucsace. În schimb Moldoveanul privit de pe vârful de alături, Viștea Mare, pare un deal mai năltuț, înverzit și molcom. Dar panorama e unică. Se zice că pe vreme senină se vede Dunărea. Pe platoul de lângă Negoiul am avut cea mai mare surpriză posibilă într-o vacanță. Din cauza vremii -de altfel singura zi cu vreme urâtă- n-
CABANIERUL DE LA BÂLEA LAC de DAN NOREA în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353155_a_354484]
-
încredem în Dumnezeu, el este Mare și Bun, îmi spune printre suspine, când ne luăm rămas bun. Eu te aștept, Paul! Plec, tot întorcând capul, să o mai văd o ultimă dată. Așa mi-a rămas în amintire, o fată năltuță, blondă, în cadrul porții, cu lacrimile în ochi. Abia am avut timp să-mi iau la revedere de la părinți. Mi-am luat și actele cu mine, în România mă voi prezenta la Ministerul Instrucțiunii Publice și voi solicita un post de
FRONTIERA de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342321_a_343650]
-
batistă ferfenițită rămășițele festinului ce-și oferise, cum sta îngenuncheat, își săltase vinovata privire spre tării, cerșind pentru sufletul înaripatei loc în Eden... Ridicat, își reluase drumul, cătând izbăvire și pentru sete. Atunci zărise nu departe conturul unui cactus-butoi, verde-albăstrui, năltuț cât un pitic, înhăimurat cu o pelerină de spini curbați. Și, fără veste, o undă veselă îi netezise matern fruntea dârată de îngrijorări, dându-i mare imbold la mers. Găsise Fântâna-deșertului! Când fusese lângă ea, crestase cu vârful cuțitului cât
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
se vor întoarce; că ea niciodată n-ar pleca în țări străine, niciodată, pentru nimic în lume, acum, la vârsta când dorurile încep a crește și dragostile a tremura și-n sufletele celor mai umiliți... Acuma Haia era o fată năltuță-n boi; și-n plimbările de vineri seara, cu celelalte fete, se avântase chiar până la grădina publică și până la ulițile românești, unde era liniște, răcoare și livezile risipeau adieri parfumate. La vârsta ei găsea puțină plăcere numai în aceste clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Niță Lepădatu, mușcând din zahar, băgă de samă că e îmbrăcată cu cămașă albă, cu horboțele la mâneci și la guler, că pieptănătura i-i strânsă și lucie și cosițele groase îs așezate în cunună. Acuma parcă-i părea mai năltuță decât întăia oară, și mijlocul mai strâns de bârneața roșie. Ridică privirile spre obrazul ei pălit de arșița verii; ea îndreptă ochii căprii în altă parte. —Zaharul ista miroase a busuioc... vorbi Niță și umplu ulcica cu apă. Fata începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acasă... Și departe ești cu slujba? urmă ea, zâmbind stăruitor. Nu tocmai departe. În Bâtca Corbului... Ea tăcu. Sub privirea ei ațintită, flăcăul înțelese că femeia îl dorea. Și luminându-i-se și lui privirea, văzu înainte-i o muiere năltuță și mlădioasă, c-o floare galbenă în părul strâns cunună, cu gura ușor deschisă, în care luceau dinții albi și ascuțiți ca de sălbătăciune. Deodată ea nu mai zâmbi și-i zise încet: —Ascultă, Costandine... eu am a-ți spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ascuns demult timp sub pământul veșniciei în cimitirul din Ismail așteaptă încă paginile cuvenite marilor oameni. Mergând la Ismail, la o cofetărie cu rang de cafenea mi l-a arătat Costică. Se așeza la o masă anume, o masă specială, năltuță, mereu acoperită cu hârtie albă. Compozitorul desena portative, poate noi cântece, acelea pe care aveam să le ascult în zilele următoare în parc. Și îndrăznesc să mi aduc aminte de povestea “Părăsitei”. Venit la Ismail ca șef al muzicii militare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
școlar! Pe lângă faptul amintit, mai am și marele noroc să fiu repartizat în clasă la domnișoara Elena (Mencina) Basocescu - originară din Bârlad, care-și începea ucenicia didactică în Priponeștii mei natali. Parc-o văd în fața ochilor, așa cum era ea atunci. Năltuță, subțire, ca o trestie în adierea vântului, frumoasă și frumos și cu mult gust îmbrăcată, cu vocea moale de moldoveancă, cu niște ochi albaștri și expresivi, în care se vedea oglindit albastrul cel mai curat al cerului. Am simțit din
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
vin, tată... De alături se auzi o mișcare abia simțită, dar nu se ivi nimeni. Stere privea peste prag, doar o zări-o. - Tu n-auzi? se înciuda și maică-sa, ridicîndu-se. O aduse de mână. Un fulg de fetișcană, năltuță, subțire, cu obrazul limpede și priviri deschise. Îi juca sângele sub bluza albastră de atică, unde se ghicea pieptul tânăr, neîmplinit. Nici nu se uita la ei. Cu ochii tot în jos, că pricepuse. Stere se ridică. - Dă mâna Iu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
el pe mine... Gunoierii se întorceau cu spatele, să nu le vadă prostul rouă din ochi... Sinefta Era într-o sâmbătă. Prin mahalale, ieșiseră femeile cu împărțitul pentru sufletul morților. Lângă o poartă, pungașii dădură cu ochii de o fetișcană, năltuță și făcută bine, care mai mult alerga decât mergea. Coadele părului îi săltau pe spate ca niște hățuri. - Ia privește, Treantă, a zis Nicu-Piele. S-a uitat ăl bătrân. Bună bucățică! Lunganul o apucă de braț: - Und' ti-i drumul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai reduse decît ale lui. Femeia lui Alecsandri este blîndă, rumenă, albă și sprintenă: „Albă ca o lăcrimioară, Dulce ca o primăvară, Era sprintenă, ușoară Ca un pui de căprioară. Trupușoru-i gingășel Părea tras printr-un inel! Nici micuță, nici năltuță, Numai bună de drăguță, S-o tot strîngi la pept cu foc Și să-ți fie de noroc! Ochișorii săi căprii Trezea lumea-n veselii. Perișoru-i aurel, Ca mătasea subțirel. Trăgea ochii tot la el...” Pentru a marca natura serafică
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tren, în 1900. Atunci, Transilvania era stăpânită de AustroUngaria. Dar românii nu doreau nimic mai mult decât unirea cu România. Deși foarte săracă, Măria și-a îndemnat, totuși, băiatul cel mijlociu, pe Miron, să învețe carte. Miron era un băiețaș năltuț, isteț, frumușel și, mai ales, avea osebită dragoste de învățătură. Dar a învăța carte românească atunci, în Transilvania, era foarte greu. Trebuia să treacă, pe furiș, în România. Deși își iubea nespus mama, frații, căsuța părintească, satul, Miron a hotărât
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]