34 matches
-
mai lejeră, Strunga Ciobanului, în care te ajuți de cabluri verticale și Strunga Dracului, în care ne-am aventurat numai cei doi bărbați, ușurați de rucsace. În schimb Moldoveanul privit de pe vârful de alături, Viștea Mare, pare un deal mai năltuț, înverzit și molcom. Dar panorama e unică. Se zice că pe vreme senină se vede Dunărea. Pe platoul de lângă Negoiul am avut cea mai mare surpriză posibilă într-o vacanță. Din cauza vremii -de altfel singura zi cu vreme urâtă- n-
CABANIERUL DE LA BÂLEA LAC de DAN NOREA în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 by http://confluente.ro/dan_norea_1408085879.html [Corola-blog/BlogPost/353155_a_354484]
-
comun: gura mică și cărnoasă, ochii mari, albaști, sprâncenele arcuite ușor. Cosițele îi erau până dincolo de mijlocelul subțire dar viguros. Era zveltă și bine legată de șoldurile care se opinteau contra dealului. Iar acesta îi cam luneca de sub tălpi... Era năltuță și plină de viață. Avea 17 ani. Dar uite că se nimerise-n prejmă însuși Vlad Țepeș. Principe nu tocmai frumos, dar chipeș, mândru, ager la minte și-nvățat. Avea sânge fierbinte și prețuia cinstea, însă era de o duritate
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1472198821.html [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
o slujnică cu simbrie. În cea de-a șasea săptămână de post, fratele meu s-a simțit rău de tot; de felul lui totdeauna fusese plăpând și lingav, și de mult îl păștea o boală de piept. Era un băiat năltuț, dar firav, și avea un chip pe care ți-era drag să-l privești. Nu știu ce s-o fi întâmplat, se vede că răcise, dar doctorul, pe care mama îl chemase degrabă, i-a spus în taină că are ftizie galopantă
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1475843247.html [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
în inima noastră, cu fiecare amintire despre artistă, pătrunde o fărâmă de frumusețe care, de frig și pustiu, ne învelește! „Uită-te la mine-așa Hai, hai! Uită-te la mine-așa, Că-s fată din Sadova, Nici micuță, nici năltuță Și-mi stă bine țărăncuță. În picioare-am ciuboțele Ca să pot sări cu ele. Hai, hai! Catrincioara mi-i cu fir Și gurița trandafir Și bârneața din mătasă, Cămeșa din pânză deasă, Tulpănel cu franjuri multe, Cum se poartă pe la
MINA PÂSLARU. DOINEI BUCOVINENE ÎI E FRIG… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1438434122.html [Corola-blog/BlogPost/371017_a_372346]
-
numi astfel, mici capodopere, care încadrează volumul: Fuga, Sfârșitul): „În secret, îmi doream să transform locul acela de întâlnire cu lumea într-un loc de întâlnire cu tine. Măcar în vis... Mai ales atunci când eram cu fetele. Eram cea mai ‘năltuță, cea mai răsărită dintre ele. Numai eu nu culegeam toporași. Îi lăsam acolo, unde le era locul. M-ai recunoscut după singurul meu palton gri, deasupra de genunchi, strâns pe talie cu un cordon. De mică aveam prestanță. Luam și
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1449476049.html [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
slujbă, întrebase de familia arnăutului. N-apucase a spune pricina care-l mânase într-acolo, că-i apăruseră în față trei fetișoare mărunțele, cu privirile încețoșate de lacrimile presimțirilor. Emisarul scoase de la piept năframele aduse, îndreptându-le către copile. Cea năltuță luă năframa sinilie, mijlocia, pe a gălbie. Doar cea sângerie rămăsese. A cui să fi fost?! Mezina privea îndurerată la cârpa ceea, întrebându-se în ce fel batista ei albă, pusă de tăicuțu la piept, se-nroșise?! Orfanele căzură-n
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1480233055.html [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
încredem în Dumnezeu, el este Mare și Bun, îmi spune printre suspine, când ne luăm rămas bun. Eu te aștept, Paul! Plec, tot întorcând capul, să o mai văd o ultimă dată. Așa mi-a rămas în amintire, o fată năltuță, blondă, în cadrul porții, cu lacrimile în ochi. Abia am avut timp să-mi iau la revedere de la părinți. Mi-am luat și actele cu mine, în România mă voi prezenta la Ministerul Instrucțiunii Publice și voi solicita un post de
FRONTIERA de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Frontiera_stefana_ivanescu_1352910653.html [Corola-blog/BlogPost/342321_a_343650]
-
și-și făcu de lucru în dulap, rearanjând uniforma și „fâșul” bleumarin pe umerașe. Între timp curtea se umpluse de fete, cele din clasele mari se strigau, se îmbrățișau, stângându-se in grupuri vesele. La dulapul de alături o altă „boboacă” năltuță, cu un nas mare dar cu ochi expresivi se chinuia să improvizeze niște umerașe din bețe legate cu sfoară la mijloc. -Uite, vrei un umeraș, îți dau eu, i se adresă Măriuca, mai mult așa ca să aibă și ea cu
LEANA de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 by http://confluente.ro/steluta_craciun_1460561807.html [Corola-blog/BlogPost/368940_a_370269]
-
la tine. Cică semăna perfect cu taică-su. A murit, săracul, prizonier la ruși. Toată viața l-a așteptat Saveta. Mărioara a fost singura lui dragoste. Și acum, după atâția ani, oftează când se gândește la ea. Frumoasă fată. Lipicioasă, 'năltuță, i-ajungea până la umeri. Avea niște sâni de ziceai că-i plesnește cămașa. Bălăioară, cu ochii negri, i-a fript inima lui Costache de când a văzut-o. Se potrivea cu ea la dansuri, ușoară și delicată, dar și aprigă la
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 by http://confluente.ro/Un_gradinar_si_o_floare_intre_flori.html [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
batistă ferfenițită rămășițele festinului ce-și oferise, cum sta îngenuncheat, își săltase vinovata privire spre tării, cerșind pentru sufletul înaripatei loc în Eden... Ridicat, își reluase drumul, cătând izbăvire și pentru sete. Atunci zărise nu departe conturul unui cactus-butoi, verde-albăstrui, năltuț cât un pitic, înhăimurat cu o pelerină de spini curbați. Și, fără veste, o undă veselă îi netezise matern fruntea dârată de îngrijorări, dându-i mare imbold la mers. Găsise Fântâna-deșertului! Când fusese lângă ea, crestase cu vârful cuțitului cât
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1479017940.html [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
geografia românilor, instruindu-se totodată și din punct de vedere militar. Își însușește limbile franceză, engleză și rusă, iar româna îi devine familiară, ținând cont că va fi în viitor regele românilor. Iată portretul făcut de profesorul V.D. Păun : "bălai, năltuț, subțirel la trup, cu ochi albaștri, foarte blânzi, cu nasul arcat, semnul cel mai caracteristic al liniei șvabe de Hohenzollern cu expresia feței așa de fină și curată că ai crede-o de fată mare". Acest tânăr zvelt cu nasul
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
tren, în 1900. Atunci, Transilvania era stăpânită de AustroUngaria. Dar românii nu doreau nimic mai mult decât unirea cu România. Deși foarte săracă, Măria și-a îndemnat, totuși, băiatul cel mijlociu, pe Miron, să învețe carte. Miron era un băiețaș năltuț, isteț, frumușel și, mai ales, avea osebită dragoste de învățătură. Dar a învăța carte românească atunci, în Transilvania, era foarte greu. Trebuia să treacă, pe furiș, în România. Deși își iubea nespus mama, frații, căsuța părintească, satul, Miron a hotărât
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
pe obraji, ușa nu se închidea bine și tot voiai s-o lipești, fapta desăvîrșită în intenție, veteran de război, aveam în sat un director, îl oprește, mata înveți copiii la școală să nu dea bună dimineața! țiganul doi copii năltuți, un cotei, ne dăm la calorifer, mirosul, mănîncă parizerul cel mai plin de aditivi cu gust de carne, cîinele hrănit în gură, nu ia de pe jos, nu-l simte cimentul! stați jos, pîinea și firmiturile rămîn, tata la bilet, debilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
sa smălțuită cu margarete și albăstrele. E cam scurticel de stat, dar vânjos și în cabanița de brocart roșu tivită cu blăniță de samur, mustăcios, cu ochi albaștri de cicoare, cu pletele blonde încercuite de magnifica coroană Mușatină, pare mai 'năltuț și nu-i dai cei patruzeci, patruzeci și doi de ani pe care-i are. Vă mulțămesc! închină el spre adunare. Am împlinit un gând drag nouă: neatârnarea. Am ridicat fruntea. Vă tare mulțămesc! Viteji ai Moldovei! Ați luptat bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ascuns demult timp sub pământul veșniciei în cimitirul din Ismail așteaptă încă paginile cuvenite marilor oameni. Mergând la Ismail, la o cofetărie cu rang de cafenea mi l-a arătat Costică. Se așeza la o masă anume, o masă specială, năltuță, mereu acoperită cu hârtie albă. Compozitorul desena portative, poate noi cântece, acelea pe care aveam să le ascult în zilele următoare în parc. și îndrăznesc să miaduc aminte de povestea “Părăsitei”. Venit la Ismail ca șef al muzicii militare, se
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
zona lombară), apoi despre vertebra mea dușmănoasă (aia din zona cervicală). Se rezolvă, sunteți pe mâini bune. Zâmbesc. Ce bine. O să am parte de un masaj minunat. Doamna îmi spune să mă dezbrac și-mi arată cu mâna un catafalc năltuț, care tronează în mijlocul camerei. Îmi scot hainele și rămân în chiloți. Dați-i jos, nu vă faceți probleme. Rămân o clipă în cumpănă, apoi îi spun doamnei că prefer să-mi păstrez bijuteriile familiei la adăpost. Doamna zâmbește. Hai, nu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Românul se prinse bucuros, dar, când ajunse aproape de locotenent și-l văzu întrecând cu capul toate vârfurile popușoaielor, a stat uimit și și-a făcut cruce. Aș fi jurat, cucoane, că-i calare, adause el, râzând. Nu fie de deochi!... năltuț flecău... se vede că a ploat când l-a născut maică-sa. Da, a cam ploat, îi răspunsei eu, puindu-i un bacșiș în palmă; iar el s-a depărtat mulțumit, repetând: halal flecău! Sigur în biserică el vede peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a păstrat pur în mijlocul invaziilor, al înfruntărilor, al revoluțiilor, iar tânărul păstor n-o poate privi pe tânăra româncă fără să fie tulburat: "Cât e țara ungurească, Cât e țara românească, Nu e floare pământeancă Ca fetița ardeleancă! Ea-i năltuță, mlădioară, Ca o verde trestioară, Și-i frumoasă, vorbitoare Și de suflet iubitoare. Când văd sânu-i rotunjor Mă ajunge foc de dor, Când văd păru-i de mătasă, Cumplit dorul mă apasă Când văd fața-i rumeoară, Dorul aprig mă
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
din colivie”, pe un loc fruntaș. „Bineînțeles oda n-are nici o noimă.” E vorba de Alecsandri. Farmecul și autoritatea critică stau în „bineînțeles”. E destul să citești „Vin’ în lumea fericită/ Cu voinicul ce te cheamă”, sau „Nici micuță, nici năltuță, / Numai bună de drăguță”, ca să înțelegi cât de prostesc e diprețul pentru diacronia literaturii. Eminescu se trage din Alecsandri și din alți poeți. Meritul lui nu e în nașterea din nimic, ci în ce a făcut din ce a moștenit
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2436_a_3761]
-
pentru toți". Soția lui Demetrius era evreiscă botezată, pe numele de fată Rabinovici. Provenea dintr-o numeroasă familie foarte săracă, descrisă în carte amănunțit pe mai multe pagini. Veneau în casa lor, înainte de 1918, poetul macedonskian Oreste, "un tânăr delicat, năltuț, blond, cu barbă, cu un chip de Crist", D. Nanu, Panait Istrati, care povestea foarte frumos. Moștenindu-l pe tatăl ei, Lucia avea compasiune pentru cei oropsiți, mai târziu, nu va suporta violența din filme. Fiind mică, părinții au dus
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
Mircea Mihăieș Năltuț și subțiratic, cu morga unui Peneș Curcanul în ținută de paradă, dl. Emil Constantinescu n-a prea dovedit, începând cu 1996, c-ar iubi adevărul, onoarea, curajul, dreptatea. N-a dovedit c-ar iubi nici măcar Alianța Civică, formațiunea din care
Teoria conspirației imobiliare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16960_a_18285]
-
și totuși are ceva din fascinația acelor ființe la care spiritul se altoiește pe un temperament histrionic, de aici elevația pretențioasă, de-a dreptul simandicoasă, cu care își întîmpină apropiații. Iată cum o descrie Lucia Demetrius în anii interbelici: „Era năltuță, blondă, cu un trup cam uscat, lipsit de feminitate, cu un cap fin, inteligent, expresiv, viclean, mi-am spus mai tîrziu. Ca toată lumea care o cunoștea de puțin timp, am fost pe loc uluită de inteligența ei, de drăgălășenia ei
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
pentru toți". Soția lui Demetrius era evreică botezată, pe numele de fată Rabinovici. Provenea dintr-o numeroasă familie foarte săracă, descrisă în carte amănunțit pe mai multe pagini. Veneau în casa lor, înainte de 1918, poetul macedonskian Oreste, ,un tânăr delicat, năltuț, blond, cu barbă, cu un chip de Crist", D. Nanu, Panait Istrati, care povestea foarte frumos. Moștenindu-l pe tatăl ei, Lucia avea compasiune pentru cei oropsiți, mai târziu, nu va suporta violența din filme. Fiind mică, părinții au dus
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
Al. Săndulescu Prin 1953-1954, Aurora Cornu era o foarte tânără poetă, fată frumoasă, năltuță, subțirică, având ceva de căprioară, cu ochii mari și vii, talentată și inteligentă, afișând un anume aplomb al calităților ei, spre a nu spune un complex de superioritate. Publica pe atunci o plachetă de versuri, Studenta (1954), urmată mai târziu
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
pe masă (așa se zvonea) la petrecerile tătucului... Katarina avea trei frați mai mari, ca brazii, toți pădurari, toți cu cicatrice adânci de la-ntîlniri cu urși sau cu oameni. Și ea se ivise pe lume mare și voinică, fusese mai năltuță decât mai toate fetele până pe la șapte ani, după care oasele ei refuzaseră să mai crească. Făcuse sâni tari și frumoși și șolduri rotunde pe trupușorul zvelt de fetiță și, cum de mică fusese luată la gimnastică, trupu-i atinsese o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]