120 matches
-
reintegra": filosofic, am plasat totdeauna individualul deasupra comunitarului, așadar consider că un scriitor sau un gînditor este ce este, indiferent de clasificări pedante, de atribuții geografice sau chiar lingvistice". Cu toate acestea, un sentimentalism se strecoară printre rînduri, o nostalgie nălucește în zarea sufletească a eseistului, potențate prin disciplina unei reprimări: "Specific: privesc Borlovenii cu imensă dragoste, dar nu-mi pot prea bine imagina măcar o vizită scurtă acolo. Să ne gîndim la Eliade, care de asemenea vroia să păstreze Bucureștii
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
erudiția înțeleasă ca o sisifică adiționare de informații în sine urmăresc a decupla creația artistică de atributele sale axiologice (esteticul aflîndu-se cu rol negreșit determinant în centrul lor, dar în conexiune cu celelalte și prosedînd propriile-i transparențe prin care nălucesc tainele ființei). Oricît de ambițioasă, rațiunea singură n-ar putea cuprinde totul în cîmpul artei, n-ar putea opera eficient în mediul "imponderabilelor" sale, în raza, necesară, a "spiritului de finețe"... Apreciem, prin urmare, consecvența întru spiritualitate a autorului lui
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
următoare exact pe același loc, doar ciripitul lor amplificându-se brusc și comentând întâmplarea, ca să afle tot păsăretul cartierului de existența felinei la pândă. Iarna, în zarea din spre nord, care și ea îmi e accesibilă din balcon, văd cum nălucește, feeric de la distanță, cu turnurile ei de castel aburos peste lacuri, fosta Casă a Scânteii. Vara, însă, ea dispare din unghiul vederii, acoperită de perdeaua fabuloasă a unor plopi canadieni ce fac podoaba unei stradele cu blocuri fără altitudine și
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
au făcut lumea.../ Pe care l-a scris în cuneiforme, de parcă pe cruce te-ar fi scris!" (Lumea fără obiect). Dar intervine și mișcarea contrară, centripetă. Poetul se percepe pe sine prin reducție, prin lepădarea de peisajul fenomenal în spatele căruia nălucește golul: "Caut ce caut și pînă la urmă îmi spun/ că în spatele lucrurilor nu este nimic,/ că singura Lui lege este absența./ Cobor din păsări în ierburi și din ierburi în pietre/ și mai mult decît aceste făpturi nu se
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
e o supraviețuire a propriei morți și de acolo inimile lor bat cu teamă continuă să nu se spargă" (Agamemnon șMemoriaț). Lascivitatea se întîlnește cu extincția prin intermediul amărăciunii (a dezolării existențiale, ca spontană "filosofie") care mediază dramatic între extreme. Absolutul nălucește în articulațiile contingentului, în același anevoios proces al redobîndirii întregului refuzat: "! și senzualitatea caută eterul purificat ca un condor moartea senzualității injecție balsamică în trunchiul unei efuziuni mai generale" (Agamemnon șZileț). Însăși moartea se relativizează prin ascensiunea eliberatoare a trăirii
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
posibil, din substanța din care se elaborează ipotezele. Oare ce-ar putea fi mai șubred, decît o înfățișare care dispare imediat și este înlocuită de alta care o neagă și apoi este și ea înlăturată în același fel. Căci aceste năluci denumite ipoteze se creează în locul realității și nu în cuprinsul ei. Ele sunt destinate de a compune o altă realitatea care poate fi imediat acceptată pentru că respectă interesul meu pentru o lume "posibilă" din gîndirea mea. O lume care ar
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
ideologemele triviale" și de servitorii acestora. Menit "diplomației lirice" (sintagmă ce-o folosește în legătură cu Horia Stamatu), a trebuit, în pofida firii sale intime, să se înveșmînte în armură și să înalțe spada. Dintre filele viforoase ale opoziției la o perioadă inicvă, nălucește o carte scrisă doar în parte, "o carte de dragoste, o semantică trăită a vecinătății". Puțini din criticii noștri - un Perpessicius, un Vladimir Streinu, un I. Negoițescu - au manifestat aceeași propensiune precum Virgil Ierunca spre înțelegerea lirismului dinăuntrul său, palpat
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
Încercam să aranjez stelele. Sînt puse aiurea"" (Nea Gică șfile de jurnalț). Din suprapunerile, uneori violente, ale visului cu realitatea se încheagă un epos ce depășește orizontul miticist, cantonat în planul automatismelor de comportament și limbaj. Lirismul programatic sabotat reînvie. Nălucește o viață înzestrată cu un destin. Mijloacele sînt, așa cum remarcă Mircea Martin, editorul cărții, ale unui "cititor atent al lui Marquéz". Fantasticul nereținut nu se mulțumește a retușa, a "corija" viața dată, ci tinde a crea, după cum ar fi spus
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
Acasa > Poezie > Amprente > SEARĂ MELANCOLICĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului seară melancolică izvoare cu fluier de-argint curg singure, nălucind, lunecă la vale pe seară, în timp ce îngerii zboară. ciute cu ochii de stele vin pe poienele mele, bruma lunii se scutură-n apă când cerbii se-adapă. nu știu la cine să vin și la cine să mă-nchin, e
SEARĂ MELANCOLICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382723_a_384052]
-
apa țîșnește în sus, pui repede gura și te răcorești. Că dacă mai așteaptă și alții în spate, îi stropești și pă ei, depinde... Roma n-are altceva mai bun - vă spui - decît apa; apa ei ilustră... horațiană... Încolo, numai năluci, numai fantome, în barocul suprapus al cetății catolice eterne... un Cavou uriaș dat cu ocru, culoarea funestă, arheologică... Sanctuarul existenței unde aceasta din urmă, existența, zace ca o foaie de nuc uscată între filele unei cărți neinteligibile... Nea Bebe pe
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
unu / un străin al unului...” Un „călător prin cuvinte...” În acest mod „se vremuiește” trecerea. Într-acest mod „se arcuiește” amintirea. Iar, Tu, Nichita, rămâi „nervura frunzelor”, triumfând în eternul saltului în timp, pentru a-ți auzi șoapta: „Mi se nălucește câteodată / întregul cerului ocean. / Corăbiile stelelor / sunt scufundate. / Lumina-mi pare câteodată / catarg / cerând un ajutor / acelui vechi înec / și-ncet încet orbesc”. (Haiku) Timpul se țintește sau se țintuiește? „Cu cât e mai aproape pare că se mișcă mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
zarea se mutase lin aplecându-se sub arcuri vii, cu arbori, temple, râuri, case, iar noi umblam pe frunze străvezii pe-un drum pornit și el spre miază-zi. Și totu-n jurul meu era în pantă, și chipul tău îmi nălucea abia prin trecerea de păsări, delirantă, continuată printre noi: perdea prin care văzul meu te bănuia. Am eliminat din versiunea inițială niște "schele" realist-socialiste, înlocuindu-le cu "temple" ; în versul următor, am scos "ruginii", ameliorând vag asonanța prin "străvezii" / miazăzi
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
flăcări, de aur, pembé, argintate,/ Nebună orgie de roze oriunde." Amestecate ca tonurile mării. "Se surpă rozele grămadă" e expresia cea mai bună a acestei confluări, în care nu se varsă flori, ci flacoane cu parfum, tuburi cu culoare. "Păreau năluci de carnaval/ Cum se mișcau catifelate,/ Gătite toate-n rochi de bal,/ De vîntul serii sărutate." L'onde rose ("Sous le plongeon brutal l'onde s'entr'ouvre rose...") e mariajul, nu lipsit de siluiri, dintre culoare, evocînd parfumul, și
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
de-atîtea ori, impecabil. Citite "după starea cerului și a sinelui", pe sărite, răsar fragmente de prier pe care fie le dramatizează în stilul lui Emil Botta : "Întunecatule April, de ce adăpostești, gazdă de hoți, în lumina rece a nopților tale negre năluci hăituite de poterele vîntului?", fie le induce mult rîvnita "stare de Univers" prin chiar capriciul filigranat al Erosului : "Un univers aprins și-un univers cernit se joacă și se schimbă în ochii tăi și în slava șovăielnică a crudului april
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
de cețuri. Spre sud, dincolo de inelul compact al foburgurilor, vedeam pata de verdeață a pădurii Soignes, ultima rămășiță a marelui lanț forestier ce se întindea odinioară de la Sambre pînă la Escaut. într-o poiană a codrului acestuia i s-a nălucit legendarului Hubert ivirea cerbului miraculos, episod ilustrat de gravura lui Dürer pe care domnia ta o așezi între "mărețele embleme ale artei vînătorești", alături de antica Diană cu ciuta și de Diana de Poitiers a lui Jean Goujon. în mica biserică din
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
arhaică pe cale de dispariție. Atunci cînd devenea prozator, promotorul modernismului se transforma în tradiționalist, într-un laudator temporis acti. Urmașul aristocraților sărăciți se delecta pictînd cu simpatie societatea premodernă, înzestrată - potrivit lui - cu toate virtuțile posibile (ca în ciclul de portrete Năluci din vechime, compuse în jurul anului 1880). E de observat la Macedonski o largă disponibilitate lingvistică, utilizarea în regim artist a lexicului arhaic. Moștenirea prozastică autentică a lui Macedonski o găsim însă tot în prozele simboliste. Inovația capitală adusă de nuvelele
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
arhaică pe cale de dispariție. Atunci cînd devenea prozator, promotorul modernismului se transforma în tradiționalist, într-un laudator temporis acti. Urmașul aristocraților sărăciți se delecta pictînd cu simpatie societatea premodernă, înzestrată - potrivit lui - cu toate virtuțile posibile (ca în ciclul de portrete Năluci din vechime, compuse în jurul anului 1880). E de observat la Macedonski o largă disponibilitate lingvistică, utilizarea în regim artist a lexicului arhaic. Moștenirea prozastică autentică a lui Macedonski o găsim însă tot în prozele simboliste. Inovația capitală adusă de nuvelele
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
dârdâie, Apoi râzi, și ca smulsă de-un vânt Te-azvârli în brațele Divinei prietene ce te prinde. Ne uităm după tine, noi din stirpea Celor ce rămân pe pământ. LA BUFERA E ALTRO Mic testament Ceea ce noaptea mi se nălucește În calota cugetului meu, Urmă sidefie de melc Sau corindon de sticlă strivită, Nu e lumină de biserică sau atelier Pe care s-o vegheze Un cleric roșu sau negru. Doar acest curcubeu pot Să-ți las mărturie Despre-o
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
din fața caselor sau a luminilor intime din ferestre, care aveau asupră-i o tandră influență. Doar din timp în timp, în intervalele dintre dorințe, când tumultul care-l năucea făcea loc unui dulce dor languros, amintirea lui Mercedes i se nălucea în minte. Vedea în fața ochilor căsuța albă și grădina cu tufe de trandafiri de pe drumul care ducea în munți și se gândea la tristul și arogantul gest de refuz pe care urma să-l facă acolo, stând lângă ea în
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
niște zgomote. Iadeș sări ca ars, crezând că sub șezutul lui motorul începe să ambaleze, ca învârtit de manivelă. Se uită, însă, cu ochii măriți de groază, cum în spatele parbrizului spart încep să joace niște umbre și nu erau doar năluci, câtă vreme se auzi un pocnet, ca și cum cineva meșterea din interior la portiera mașinii. - Văleu, Doamne! icni Iadeș. S-au întors rușii! Își întoarse capul într-o parte, de parcă se aștepta să vadă chipul îngrozit al lui moșu-su, pus
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
ca un protector al dragostei, ce știe să împace dezbinările. Distribuind eficient statornică armonie, se cere prăznuit la 10 mai, îl simt veghind asupra născuților care îmi sunt scumpi, din anotimpul înflorit cu precădere. Dar cîte înviorătoare ecloziuni ni se nălucesc, a împăcare și nădejde, cînd crugul vremii, atingînd solstițiul, desferecă, din adîncuri, zestrea colindelor! Într-o piesă cu care m-au răsfățat colindătorii, aducîndu-mi tributul lor de calm și devoțiune, urarea se încununa cu busuioc și ruje, parcă înaintînd printr-
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
senzitivele meninge și nu cere mângâiere în seismele vulgare ea se vindecă sau moare. Suflete dar rogu-te întrerupe-n zugrăvit praful gândului levit voronețul funerar. Corbii hăituiți tenori în rafala firii lor trec spre valea-crucilor pe deasupra turlelor prapuri negri nălucind mersul greu al firelor urzind giulgiul de argint și cu gheara rup din nimb ghimpi de dincolo de timp unde stam subt sicomor - duminica norilor.
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
și Pătru povestiră de-a fir a păr cele petrecute în acea noapte. La sfârșit, preotul își cuprinse fața între palme și medită câteva minute în liniște. - Sunteți ocrotiți de Forța Divină. Evitați gâlceava cu Buha, iar dacă noaptea apar năluci la geam, nu ieșiți afară. Să aveți în permanență o candelă aprinsă. Vă dau de la biserică smirnă, tămâie, agheasmă și busuioc să stropiți prin camere și mir să ungeți sub formă de cruce pereții în interior și exterior. După ce-i
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
Articolele Autorului Și ruga mea de ți-este de ajuns, Mă reazem de altarele durerii Să plângă clopote tăcerea serii În suflet și în gândul nepătruns. Voi asculta doar tainicul Cuvânt Cel răstignit în unghiurile Crucii, Acolo fi-voi farmecul nălucii Să prindă șoapta Lui de val de vânt. De-atunci o lumânare sfântă pun; Neîncetat ca inima arată Visatul nord, zăpada preacurată Să lumineze drumul drept și bun. Troița e-ntre noi. Cum nu o vezi? Simți lacrima într-o
ŞI RUGA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360765_a_362094]
-
drum, Aruncați gândurile negre în el ,să se prefacă-n scrum ! Și pentru cei plecați din lume turnați din vin o picătură, E noaptea când și morții vor să bea un strop de băutură. Se încălzesc și ei la foc ,năluci din lumea fără moarte E noaptea lor printre cei vii purificandu-i de păcate . Cenușă pură ,în spre-ziuă se pune-n țarină-n ogor Aduce-n anul care vine belșug în case și mult spor . Se-nalță-n aer focuri
FOCUL LUI SUMEDRU de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/385074_a_386403]